Partizani?!

ďż˝n timpul campaniilor din URSS, trupele germane, mai rar cele romďż˝nesti, au fost atacate de „partizani“, unitãti de gherilã pregãtite de regimul sovietic pentru sabotaje ďż˝n spatele frontului. Aceste unitãti, protejate de mlastini si pãduri imense, erau alcãtuite din ostasi sovietici de nationalitate ucraineanã lãsati de nemti la vatrã, din activisti ai partidului bolsevic si din desanturi de parasutisti lansate anume. Foarte putini dintre partizani, cu exceptia activului de partid, erau cu adevãrat civili, masa luptãtorilor fiind constituitã din militari.
Pe seama acestora s-a brodat o adevãratã literaturã rusã, compusã din evenimente reale si din legende propagandistice.
Citind „Anuarul 2004-2005“ al Colegiului National „Petru Rares“, atentia mi-a fost atrasã de paragraful cu privire la „partizanii“ nemteni, din studiul „Orasul Bicaz - cadru geografic si scurt istoric (II)“, de prof. Claudia Grasu. „ďż˝ncepďż˝nd din toamna anului 1943, ďż˝n pãdurile din jurul Bicazului au ďż˝nceput sã actioneze grupuri de partizani formate din muncitori si militari fugiti de pe front; aceste grupuri erau sprijinite de populatie“, consemneazã distinsa profesoarã, citďż˝nd Arhivele Nationale.
Cďż˝teva ďż˝ntďż˝mplãri mã fac sã intervin ďż˝n lãmurirea chestiunii „partizanilor“ nemteni. Prima, din anul 1944. Tatãl meu, ofiter de rezervã si comandant al unui detasament de constructii, unde era secondat de ďż˝nvãtãtorii - ofiteri Gheorghe Mancas de la Bďż˝rgãuani si Laurentiu Turcu, de la Tupilati, a fost avertizat cã ďż˝n munti au fost parasutati partizani sovietici, ďż˝n primãvara anului 1944. A primit ordin sã-i captureze. Tãranii au condus ostasii romďż˝ni pďż˝nã la locul unde se ascundea „armata“ celor doi parasutisti: o femeie ofiter, rusoaicã, rãnitã grav ďż˝n cãderea cu parasuta si un basarabean. Ca sã nu fie prinsã, femeia s-a sinucis, iar basarabeanul s-a predat strigďż˝nd „frati romďż˝ni, bine cã am ajuns la voi!“.
Alta. ďż˝n anul 1951, studentul Stefan Cazimir a fost trimis pe Valea Bistritei, de la Bicaz la Mãdei, de studioul de film documentar din Capitalã (fostul „Sahia“), pentru a da de urma „partizanilor“ din anul 1944, cu scopul de a scrie scenariul unui film documentar despre eroismul comunistilor din Neamt. ďż˝n convorbirile cu tãranii, cu autoritãtile civile si cu jandarmii locului, a constatat cu tristete cã acei cďż˝tiva (se pare cã trei) partizani nemteni fuseserã cu totii parasutisti sovietici si cã singurul lor gest eroic era sã se predea romďż˝nilor, cu arme si cu bagaje.
A treia. Fugit de pe frontul de la Pascani, un soldat bicãjean (al cãrui nume nu-l pot da, ďż˝ntrucďż˝t omul trãieste, mi-a mãrturisit demult ceea ce urmeazã, din prietenie, si nu vreau sã-i amãrãsc bãtrďż˝netile), s-a ascuns ďż˝n pãdurea Tarcãului, ďż˝n vara lui 1944.
Acolo ďż˝i aduceau ai lui mďż˝ncare din cďż˝nd ďż˝n cďż˝nd. Ca si el, ďż˝n codru se ascundeau mai multi dezertori, cu totii aflďż˝ndu-se ďż˝n legãturã cu familiile lor. Jandarmii, convinsi cã rãzboiul este pierdut, din dorinta de a-si asigura viitorul, minteau cu privire la acesti dezertori, inventďż˝nd povesti cu partizani. Ruptura de la 23 august 1944 l-a prins pe prietenul meu ďż˝n pãdure, unde, luďż˝nd urma unui grup de ofiteri fugari din fata rusilor, a gãsit o geantã cu banii unui regiment, aruncatã sau pierdutã de cei care se retrãgeau. Cu acesti bani, omul a reusit sã-si facã o gospodãrioarã frumoasã ďż˝n Bicaz, a obtinut de nevastã cea mai mďż˝ndrã fatã din sat (care mai apoi a fugit cu un tďż˝nãr inginer de la hidrocentralã, nu ďż˝nainte de a i se aplica o corectie traditionalã), a muncit pe santier si a pãstrat o amintire de nesters anului 1944.
Iatã de ce am ďż˝ndoieli serioase ďż˝n legãturã cu „partizanii“ bicãjeni din anii 1943-1944. Teoretic, ar fi trebuit sã fie comunisti localnici, dar ďż˝n acel timp, cu exceptia comunistilor evrei, tďż˝rgoveti, nu erau ďż˝n Neamt decďż˝t vreo cďż˝tiva comunisti romďż˝ni (Cãciuleanu, Ontanu - din familia cãruia face parte cunoscutul primar de sector din Bucuresti - si Zargiu); si ei cu sigurantã nu au fost partizani. Optez pentru ipoteza dezertorilor, confirmatã de localnici.
Luptãtori ďż˝n munti se pare cã am avut si noi, ďż˝n Neamt, dar dupã 1945. Sublocotenentul de securitate Nitã, elevul meu la Liceul Seral din Bicaz, a avut o vreme misiunea de a urmãri un asemenea grup. Dacã grupul a existat cu adevãrat sau era doar o nãlucire a sefilor lui se poate afla cercetďż˝nd arhivele securitãtii de la Bicaz, din anii 1950-1960, pentru cã fostul sublocotenent, care mi-a mãrturisit atunci ďż˝n tainã cele de mai sus, a trecut la cele vesnice.