Fostul c�ine politist va fi comunitarul trist?
MOTTO : „Viata rom�nului este alcãtuitã �n esentã din r�s si pl�ns. Restul e cãscat...“
Unui rusãlãu cãruia �i plãcea mai mult stiinta dec�t vodca a scos o lege care spune cã �n lumea asta totul se transformã. Asa cã era normal sã se transforme si ce a fost militie �n politie, respectiv ce a fost politie �n civilitie sau cum naiba s-o mai fi chem�nd de acum. Nu asta-i problema, oamenii se adapteazã repede, o sã se descurce ei cumva. Necazul este cu c�inii, c�inii politisti, cum naiba sã-i transformi deodatã, cã-s animale dom’le si pricep greu!
�n primul r�nd e o chestie de m�ndrie. Pãi, c�nd l-a luat de cãtelandru de la st�nã si l-a dus la canisã la Sibiu, jãvruta umilã s-a simtit deodatã de parcã pleca la Harvard. Dupã c�teva luni de dresaj de tip sovietic, cã nu-s ce boala �i injectau �n creieras acolo, se �ntorcea acasã cu grade si mofturi de lup alsacian. Adicã fatã de studiile si diploma lui, toti inginerii, doctorii, profesorasii erau zero. Acuma stiti cã lupul �si schimbã blana, dar nãravul ba, asa cã trecerea c�inelui politiot �n civilie va isca probleme de comportament pentru cã: acum nu mai latri c�nd vrei, acum nu mai musti c�nd vrei, acum nu mai ataci la comandã, acum n-ai voie nici mãcar sã m�r�i sau sã-ti arãti coltii la cetãteanul contribuabil, cã te si saltã hingherii...
Este si o problemã de pedigree. Nu mai conteazã cã esti nepot sau cumãtru de colonel, cã tãticul tãu umbla la tinerete �n haitã cu nu-s care general, acuma trebuie sã te cumãtresti cu primarul sau vicele, cã de ei depinde ciolanul pe care-l rozi p�nã la sf�nta pensie. Schimbarea stãp�nilor, bucuria nebunilor!
Trebuie remarcatã si latura sentimentalã a transformãrii canine. Sã vã fie clar cã e greu de suportat, chiar si de un c�ine, ideea cã deodatã nu mai esti „organ“, cã cei din jur nu prea te mai bagã �n seamã si nu te mai g�dilã ca altãdatã. Cã pe vremea c�nd stãteai numai cu coada pe sus nu era cãtea sã nu intre automat �n cãlduri, c�nd �ti �ncepeai rondul de noapte. Cã nu era �nainte infractor sã nu tremure sau sã nu se gudure, habar n-aveau ei de drepturile omului si de Strassbourg. Acuma te dau imediat �n primire la presã sau procuraturã, una douã �ti scot ochii cã esti plãtit din banul lor...
Sigur cã se pune si problema ciolanului. Aparent el pare acuma mare pe statul de platã, dar nu se stie dacã-l luãm la timp si cu sigurantã cã de acuma nu mai picã nimic pe l�ngã. Care au fost c�ini destepti si-au tras p�nã acuma custi ultimul rãcnet, s-au umplut de lanturi si zgãrzi, au �ngropat pe la locuri ferite ciolane albe pentru zile negre. Multi s-au si lãsat de politie si au revenit la st�nile de unde au plecat �n tinerete, dar acum �si pãzesc propriile turme de oi, pe care le-au cumpãrat cu ciobani cu tot…
Partea bunã este cã acum se va vedea cine este c�ine p�nã la moarte, meserias �ndrãgostit de meseria lui si cine este doar o jigodie. Automat cei fãrã chemare �n meserie se vor �mprãstia �n toate pãrtile: la pensie bolnãvicioasã, la afaceri cu cei pe care-i adulmecau p�nã mai ieri, sau mari patroni cãlare pe maldãrul de ciolane afumate din timp ca sã tinã. Restul �si vor duce treaba p�nã la capãt, dovedind cã �ntr-adevãr c�inele este cel mai bun prieten al omului. Accept�nd noile transformãri care �nlocuiesc lesa Ministerului de Interne cu o alte douã lese: una tinutã de primar si alta de cetãteni. Viatã de c�ine!
|