Profuˋ „Dumi“ despre scoala de ieri si de azi
„Fiti vrednici si munciti pentru a fi respectati de elevi!“, este mesajul profesorului Gheorghe Dumitreasa, adresat dasc�lilor din judet, cu ocazia Zilei �nv�t�torului • compar�nd perioadele �n care activa la catedr� cu cele actuale, emeritul dasc�l e de p�rere c� �nv�t�m�ntul a dec�zut mult �n democratie • vina este at�t a p�rintilor care se amestec� �n treburile scolii, c�t si a multor dasc�li care s�nt permisivi si poate mai putin dedicati profesiei • �nv�t�m�ntul de azi nu mai e ce a fost odat�! E p�rerea renumitului dasc�l nemtean Gheorghe Dumitreasa, care desi a rupt leg�tura cu meseria sa de suflet de ceva ani, azi se simte s�rb�torit al�turi de toti dasc�lii din tar�, pentru c� pe 5 iunie este Ziua �nv�t�torului. Administratia c�reia i s-a dedicat vreo opt ani, fiind viceprimar de Piatra Neamt, plus anii �n care si-a �ntrerupt activitatea efectiv, nu l-au �ndep�rtat cu totul de sistem, chiar dac� a ales s� se bucure de linistea casei mostenite de la p�rinti, �n comuna Girov. Iar ast�zi, cu toate c� nu va petrece timpul �n mijlocul elevilor si �n cancelarie, va simti c� e o zi special�, dedicat� celui care presteaz� la catedr�. „Meseria mea e cea de cadru didactic, cu asta m� laud si simt c� apartin acestei tagme, chiar dac� am �ncetat de multi ani s� mai predau. S�nt pensionar de zece ani si cel mai mult timp din viat� mi l-am petrecut la Colegiul Rares, unde am predat 29 de ani, �ntre 1959 si 1998. Dup� perioada de la Rares am fost viceprimar de Piatra Neamt, c�nd primar era Ion Rotaru. La 69 de ani am iesit la pensie si am ales s� m� mut la Girov, �n casa p�rinteasc�. Am dou� camere, toate utilit�tile si m� bucur de ceea ce v�d �n fiecare zi - flori, copaci, zarzavaturi, vie, pentru c� am o gr�din� de patru mii de metri p�trati. Dar chiar si asa urm�resc problemele din Educatie si nu de putine ori m� deranjeaz� ceea ce aud despre sistemul de �nv�t�m�nt si compar cu ceea ce era pe vremea c�nd predam. �nv�t�m�ntul de atunci era foarte bine organizat si se f�cea «carte», iar copiii erau cuminti. Singurul defect era politizarea care se f�cea, dar eu n-am dat atentie acestui aspect. Toti elevii mei mergeau la facultate si dac� nu intrau la concursul din var�, erau admisi toamna. Acum, dac� nici 50% dintre liceeni nu iau BAC-ul, e clar c� nu se mai �nvat�. Elevii se ocup� de droguri, filme, de fumat, de distractii! Ce poti s� mai spui, dac� profesorul a ajuns s� fie b�tut �n clas�!? Din p�cate, la fiecare incident nedorit tot timpul cadrul didactic e cel vinovat de cele petrecute. Dar nu se g�ndeste nimeni c� elevul st� la scoal� sase - sapte ore pe zi, iar restul timpului si-l petrece �n familie! Asa c� obr�zniciile la care se preteaz� copiii nu pot fi corectate neap�rat de scoal�. Gresesc si p�rintii, care se bag� prea mult �n treburile scolii. Desigur, problemele din scoli au foarte mare leg�tur� si cu cadrele didactice, care nu mai au puterea de a-i st�p�ni pe copii. Dac� as fi acum la catedr�, cred c� m-as impune �n fata lor si i-as tine �n fr�u prin stiint�. Eu munceam foarte mult ca s� pot lucra cu ei asa cum �mi doream. Dac� nu reuseam s� termin s� m� preg�tesc seara pentru a doua zi, m� trezeam dimineata la ora 4 si �mi puneam totul la punct. Ast�zi, multi dasc�li nu mai procedeaz� asa si copiii simt profesorii nepreg�titi si �si bat joc de ei. E drept c� �n ziua de azi si cadrele didactice s�nt am�r�te, prost pl�tite, li s-au t�iat salariile, dar meseria trebuie f�cut�. Si la acestea se adaug� desele schimb�ri, care nu s�nt bune pentru sistem! Se f�ceau schimb�ri si pe vremea comunismului, dar se schimbau lucrurile rele. Acum se schimb� ministrii precum m�nusile si fiecare pune �n aplicare ideile sale, fie c� s�nt bune sau rele“, a spus profesorul Dumitreasa.
Dasc�lul pensionar are o list� lung� de olimpici
Profesorul Dumitreasa, „Dumi“ - asa cum �i spune foarte mult� lume, este unul dintre cei mai buni pe care i-a avut �nv�t�m�ntul nemtean. �si aminteste cu pl�cere de anii de d�sc�lie, dar recunoaste c� e frumos si c�nd scapi de grijile aferente aceste meserii. „Si mi-e dor, si nu mi-e dor de �nv�t�m�nt. De c�nd am iesit la pensie nu m-am mai preocupat deloc de matematic�. Am urm�rit subiectele care s-au dat pe la BAC, pe la examenele nationale, dar asta am f�cut-o asa, din curiozitate, s� vedem cum sun� cerintele! �n fiecare an m� �nt�lnesc cu generatii de elevi care au terminat Raresul acum 15, 20, 25, 30 de ani sau poate mai mult si �mi face pl�cere c� s�nt invitat. De fapt, m� bucur c� lumea nu m� ocoleste, c� oamenii �mi dau «Bun� ziua!». M� v�d cu olimpicii «mari», cu T�taru si Savin, care s�nt recunoscuti �n America. Atunci c�nd vin acas� ne �nt�lnim si povestim ce e pe la ei, cum e pe la mine... Cu olimpicii care au r�mas �n tar� m� �nt�lnesc mai des si s�nt fericit c� nu m� uit�. Am o list� cu toti - peste treizeci cu premii la nationala de matematic�, am avut olimpici la Balcaniada de matematic� si la international� elevii mei au adus acas� cinci premii - patru de aur si unul de argint. Datorit� celor de la international� am ajuns s� fac parte de patru ori din comisia de evaluare. Acolo mergeau doar profesorii cu pile si �ntr-un an Ceauseasca a spus s� mearg� cu elevii si profesorii coordonatori. Asa c� am mers de dou� ori la Balcaniad� - o dat� �n Rom�nia si o dat� �n Grecia si de dou� ori la internationala de matematic�, �n Polonia si Cuba. Datorit� Ceauseasc�i, eu, b�iat de la tar�, am ajuns �n Cuba! M� simt m�ndru c� am f�cut ceva �n acest domeniu si asemeni mie s�nt multe cadre didactice, chiar dac� mai exist� si usc�turi �n sistem. S�nt profesori care se uit� la fete... P�i pe vremea mea �ndr�zneai s� te uiti la o elev� ca la o femeie? Pentru Ziua �nv�t�torului le spun dasc�lilor doar at�t: «Fiti vrednici si munciti pentru a fi respectati de elevi! Preg�titi-v� ca s� v� duceti cu lectiile �nv�tate la scoal�»“. �ntrebat ce regret� c� n-a f�cut c�t a apartinut �nv�t�m�ntului, „Dumi“ a spus: C� n-am descoperit mai devreme olimpicii. M-am apucat s� �i preg�tesc pe la 42 de ani, desi as fi putut cu mult �nainte. Trebuia doar s� �i z�psesc pe acei copii care veneau cu alte idei dec�t cele pe care le aveam eu ca s� rezolv�m problemele. Si pentru un r�spuns deosebit, puneam zece pe loc, desi lumea spune c� nu puneam nota asta... Aveam un creion mare, rosu, cu care treceam notele de zece �n carnet. Iar elevii erau extrem de fericiti c�nd primeau o not� rosie!“.
|