„Nu credeam sďż˝-nvďż˝t a muri vrodatďż˝“

Despre ultima premierďż˝ a Teatrului Tineretului

Are un titlu cu care Matei Visniec ne-a obisnuit demult; adicďż˝ lung: „Frumoasa cďż˝lďż˝torie a ursilor Panda povestitďż˝ de un saxofonist care avea o iubitďż˝ la Frankfurt“. Completat cu subtitlul „Nouďż˝ poeme de dragoste pentru...“ Cineva spunea cďż˝ e un spectacol frumos (si poate cďż˝ privit dintr-un anumit unghi este), altcineva cďż˝ e interesant (ce platitudine banalďż˝!), cineva motiva toatďż˝ structura dramaticďż˝ prin temeiuri de sorginte simbolicďż˝ extinse de la nivelul biblic la cel ritualic (ceea ce nu e cu totul neadevďż˝rat), de la reminiscentele ancestralitďż˝tii la consacratele prejudecďż˝ti asupra femeii (tot ea, din nou?!), de la simbolismul atďż˝t de frust al creatiei folclorice la semnificatia conjuncturalďż˝ a atitudinilor domestice, altcineva... Poate cďż˝ multe din toate acestea sďż˝nt adevďż˝rate, dar ce mai conteazďż˝?
Ceea ce conteaz� este faptul c� ne afl�m �n fata unui spectacol tulbur�tor; al c�rui sens �l percepem abia dup� cea din urm� replic�. Cu toate c� nelinistitor se dovedeste a fi chiar de la �nceput. Conceptul video realizat �n incipit de Mihai P�curar, cu un oras pe care �l recunosti, dar care pare sleit de viat� si sens, v�duvit de fiinte si culoare, ca �n viziunile amalgamat terifiante ale unui muribund, sugereaz� angoas� si stranietate. Este, de fapt, lumea �n care vietuim zi de zi si noapte de noapte, dar pe care nu o vedem. Sau nu o vedem asa: real�, coplesitoare, cu totul altfel dec�t �n reclamele turistice care ne oblig� s� fim optimisti, plini de viat�, �ncrez�tori �n valorile fundamentale ale democratiei si ale statului de drept si cu poft� de c�t mai multi bani; obtinuti prin cele mai odioase mijloace. Dar, legale! Cu alte cuvinte, europeni. Dar si europenii mor, nu-i asa? Ei bine, spectacolul lui Adrian Tamas plaseaz� fiinta uman� exact �n spatiul �n care toate aceste puerile ambitii sociale p�lesc, �n care relatiile institutionale nu mai functioneaz�, sau nu mai conteaz�, �n care omul ca fiint� biologic� �si (re)descoper� limitele si adev�ratele dimensiuni, �ncerc�nd, �n cele din urm�, s� le dea un sens final. Este locul �n care desert�ciunile lumii acesteia r�m�n undeva �n spatele zidurilor, �n care strig�tele din afar� se pierd �n neantul z�d�rniciei, estomp�ndu-se treptat pentru a face loc tr�irilor profunde ale unui adev�r fundamental: acela al mortii. T�r�m �n care nici m�car Constitutia nu mai are nici o putere. Cu at�t mai putin Curtea. Constitutional�, da...
Mďż˝rturisesc cďż˝, ďż˝n virtutea unor prejudecďż˝ti, nu credeam cďż˝ un regizor atďż˝t de tďż˝nďż˝r poate sďż˝ abordeze ďż˝ntr-un mod atďż˝t de grav, de serios si de temeinic aceastďż˝ imensďż˝ problematicďż˝ a omului. ďż˝n cazul lui Adrian Tamas m-am ďż˝nselat. E drept cďż˝ textul lui Matei Visniec poate fi o premisďż˝ a reusitei, tinďż˝nd seama cďż˝, potrivit propriilor mďż˝rturisiri, a fost redactat cu multďż˝ acribie ďż˝ntr-o perioadďż˝ ďż˝n care limba francezďż˝, proaspďż˝t adoptatďż˝, ďż˝i impunea „un exercitiu stilistic extrem de interesant“ bazat pe economia de mijloace convertitďż˝ ďż˝n bogďż˝tie de sensuri. La rďż˝ndu-i, regizorul a reusit sďż˝ valorifice din plin procedeul ďż˝ntr-o transpunere teatralďż˝ de maxim efect realizatďż˝ prin aceeasi invocatďż˝ parcimonie; cďż˝reia i-a adďż˝ugat sensul concret al prezentei ďż˝n scenďż˝ prin mijloace de dinamicďż˝ conceptualďż˝ menite sďż˝ motiveze subtil reactiile personajelor. ďż˝n acest sens, desenul motric al femeii, de pildďż˝, capďż˝tďż˝ valori estetice de simbol, gestul domestic se amplificďż˝ si se rafineazďż˝ ďż˝n atitudini coreografice ce potenteazďż˝ nuantat discursul verbal, conferindu-i substantďż˝, tensiune si persuasivitate.
Universul domestic schitat de Romulus Boicu, redus la elementele esentiale ale vietuirii biologice - masa, patul, fotoliul (sic!), cuierul, lampa, scrinul, oglinda, si sugeratul lavatoriu - contrabalansat de terifianta prezent� a coliviei ce ad�posteste prolificul si nenumitul anim�lut hr�nit, dup� retet�, din patru �n patru ore, este completat de universul proiectiei si al jocului de umbre, l�s�nd mult loc de respiratie pentru travaliul scenic presupus de nuantele textului. Un text ml�dios, ca si misc�rile protagonistilor - consumate �ntre gratia pasilor prin camer�, arcuirile aproape ritualice si fiorul presupus al s�rutului niciodat� finalizat, �ntre disimulat� tandrete si pertinent� revolt� (si aici se cuvine s� subliniem aportul cov�rsitor prin plasticitate al misc�rii scenice concepute de Andrea Gavriliu) - mobil, cu o coerent� �ntregit� de subtextual, rememorativ, f�r� excese �n m�sur� s� deturneze sensul initial, cu o ludicitate pregnant� f�r� a c�dea �n gratuitate si cu abile conotatii rememorative care par s�-ti scape, dar pe care le redescoperi perpetuu, �n conexiunile ulterioare.
Este �mbucur�tor faptul c� actorii au reusit s� perceap� sensul adev�rat al demersului textual si regizoral, construind cu mult� acuratete un univers tragic bazat pe elemente poetice de mare intensitate, atenti la rigorile expresiei si la constructia minutioas� a misc�rii, de altfel, precum am mai spus, atent conceput�. Dragos Ionescu reuseste o constructie corect�, f�r� supralicit�ri suspecte, cu o perceptie just� a tragicului lirism - �n ciuda tonului pe alocuri p�tr�tos - reusind s�-si �nscrie �n palmaresul interpretativ, de acum destul de bogat, un rol substantial si, �n mare m�sur�, reprezentativ pentru statura sa actoriceasc�.
�ntruc�t unul dintre personaje este conceput �n dubl� distributie - Nora Covali / Sabrina Iaschevici - poate c� ar fi trebuit s� scriu aceste r�nduri dup� ce voi fi v�zut si varianta cu cea pomenit� mai �nt�i. De bun� seam� voi reveni cu proximul prilej. P�n� atunci pot s� spun doar c� primul contact cu proasp�ta achizitie a Teatrului Tineretului, Sabrina Iaschevici, s-a dovedit a fi unul fericit. Prezent� gratioas�, plin� de feminitate, �n m�sur� s� intuiasc� reactiile partenerului si s� reactioneze conving�tor, Sabrina Iaschevici reliefeaz� pregnant paradoxala alc�tuire dintre tandrete si cinism.
Intrusul Spirit, �ntrupat (sic!) ne�ntrutotul conving�tor de c�tre Daniel Besleag�, este inventia regizorului pe un t�r�m liric ce porneste de la Bacovia si se desf�soar� de-a lungul altor opt poeme ale lui Visniec, menite s� contrapuncteze prin augmentare poetic� scenele constructiei dramatice a celor nou� nopti. Din p�cate, preluarea replicilor din final, ce se vor a fi augmentative, �n confruntare live cu banda sonor� (si dac� tot veni vorba s� amintim si vocile din off ale lui Cezar Antal si Victor Giurescu), devin cel putin sup�r�toare, dac� nu hilare, afect�nd serios si iremediabil tensiunea momentului. Este, de altfel, unul din putinele puncte slabe ale acestui spectacol ce, nu ne �ndoim, va r�m�ne pe undeva prin clasamentele fruntase ale Teatrului Tineretului.