Caracatita coruptiei (si �n justitie?!)
Judec�tor Mihai CIUBOTARU
1. Scandalul e mare c�t casa si, pe m�sur� ce se fac noi dezv�luiri, el (scandalul) cap�t� o amploare devastatoare pentru prestigiul miilor de oameni, onesti, care muncesc, din greu, �n magistratur� si, mai ales, pentru ideea de justitie.
2. Stirile s�nt, cu adev�rat, halucinante: dou� judec�toare de la Tribunalul Capitalei, cea mai mare instant� de acest grad din tar�, se pare c� s-au „�nfr�tit“ cu infractori periculosi, de la care au primit mari sume de bani, �n schimbul solution�rii favorabile a cauzelor �n care r�u-f�c�torii erau implicati.
3. Mai grav pare c�, la acest, incalificabil „t�rg“, s-au asociat avocati si grefieri, care, prin fraudarea sistemului informativ ECRIS - de distributie aleatorie a dosarelor - si-au repartizat, arbitrar, cauzele cu inculpatii care i-au „cump�rat“ ca pe o marf� oarecare... Dac� este asa, �nseamn� c� asist�m la un dezastru greu de evaluat si de remediat!
4. Am fost judec�tor timp de aproape jum�tate de secol si multe mi-a fost dat s� v�d, dar, cu durere (fizic�) m�rturisesc c� asa ceva n-am v�zut si nu mi-am �nchipuit c� s-ar putea �nt�mpla! Judec�torul este, si el, o fiint� uman� vulnerabil� ca orice om, dar, dac� este �ntreg la minte si la suflet si, c�t de c�t, cu fric� de Dumnezeu, simte c�, dup� ce �mbrac� roba devine si altceva dec�t a fost �nainte de a face acest gest, c� aceast� hain�, aproape sacerdotal�, �l singularizeaz�, �mpov�r�ndu-l cu o r�spundere coplesitoare.
5. Eu nu-mi pot �nchipui c� cele dou� judec�toare - cu avocatii lor cu tot - au fost sau s�nt lipsite de discern�m�nt si atunci m� �ntreb: cum a fost posibil ca ele s� se coboare at�t de jos?! Poate c� un r�spuns, c�t de c�t plauzibil, �l putem g�si admit�nd c�, �n spatele sinistrei „povesti“, se ascunde, pur si simplu, Diavolul.
„Dac� nu curge, pic�“, „c�nd iesi cu «dreptul»?“
6. „... Toate bog�tiile (bucuriile) lumii acesteia, Ti le dau Tie, dac� Te �nchini Mie“ - spune Diavolul Fiului Omului si, �n ultim� analiz�, fiec�ruia dintre noi (Matei 4, 9)“. Aparent generos �n „t�rgul“ propus, Cel R�u ofer�, de fapt, o imens� iluzie: bunuri inconsistente, trec�toare, �ns�, vai, vedem, iat�, c� nu putini oameni cad prad� acestui miraj, acestei himere. Acas� la judec�toarea Antonela Costache s-a g�sit o imens� vil� - bunc�r, stil Bauhaus, p�zit� de bodyguarzi c�rora pentru acest serviciu le pl�teste lunar 70 de milioane de lei vechi: de unde?! Pe l�ng� vil�, ea a mai „agonisit“ (cu bani, de unde?)) dou� apartamente, o garsonier� si a mai si �mprumutat (de unde?) 200.000 euro, unei prietene. Azi, peste aceast� „avere“ bate „criv�tul“: merit� „investitia“?!
7. La judec�toarea Dinu Viorica s-au g�sit: dou� apartamente, o garsonier�, un teren, o limuzin� „bengoas�“ si niste zeci de mii de euro ascunsi printre borcanele cu mur�turi. La ce-i mai folosesc toate aceste bunuri?! Le-a dat, pe toate, �n schimbul unei celule... Nu e jalnic? Sigur, morala robei este dificil de �nsusit, dar magistratii stiu, din istoria dreptului rom�nesc, c� au fost si perioade c�nd arestarea unui judec�tor provoca doliu �n �ntreaga justitie! Cum s� nu fim nostalgici?!
8. Azi, vai, cangrena coruptiei musc�, nemilos, din structura �ntregului corp al purt�torilor de rob� (judec�tori, procurori, avocati, notari, grefieri etc), �nc�t, pe bun� dreptate, lumea se �ntreab�, cum si noi - majoritatea celor neatinsi de acest morb - ne �ntreb�m: ce se �nt�mpl� si ce este de f�cut? Prelungit� si �mpleticit�, tranzitia, cu metehnele ei, afecteaz�, iat�, si magistratura: �n societatea noastr� coruptia pare c� s-a cam generalizat, devenind un fel de cutum�, intr�nd �n folclor: „dac� nu curge, pic�“, „c�nd iesi cu «dreptul»?“, „mie ce-mi iese de aici?“, „g�seste o «portit�» �n lege“, „ai pe cineva, undeva, s�-mi rezolve asta?“, „tu pe cine cunosti?“, „de �sta cum s� m� apropii si ce s�-i dau?“ etc.
9. „Pactul cu Diavolul“ exprim�, simbolic, �ns�si esenta vietii: tentatiile (ispitele) lui s�nt tentatiile (ispitele) vietii. „Viata-i scurt�, s� ne bucur�m, deci, c�t mai avem timp, pretul nu conteaz�!“, cam asta-i „filosofia“ care-i anim� pe nu putini semeni ai nostri. Or, p�catul primordial a fost �nceputul catastrofei! Numai c� omul cu discern�m�nt, cu simt al ierarhiei valorilor si cu voint�, nu se las� confiscat de acest p�cat, ci i se sustrage. Nu cedeaz�!
10. Putem iesi din P�catul Originar, numai dep�sindu-l. �naint�m conform unei, profunde, chem�ri interioare sau �naint�m ca niste orbeti, ca niste automate, tr�ind �n sterilitate, �n inautenticitate? Aceasta-i �ntrebarea cu care, la tot pasul, s�ntem confruntati. Si nu-i deloc usor s� facem fat� acestei sfid�ri: Demonul uzurp� aparentele, arunc�nd �ndoial� asupra realit�tilor, strecur�ndu-ne �n inimi speranta desart� c� „merge si-asa“, oricum.
„Poate unii privesc coruptia ca pe ceva natural, organic“
11. Sarpele nu are nevoie de elocint�: �ntreaga lui art� de a convinge st� �ntr-o usoar� soapt�: „�ncearc� si asta!“. „�ncearc�, nu te teme si o s� vezi ce bine o s�-ti fie!“. Astfel, pic�tura de venin �si face, imediat, efectul. Omul a c�zut pentru c� - precum judec�toarele noastre - a abuzat de libertatea sa: „las�', c� merge, de ce s� nu mearg�?!“. Numai c� glodurosul drum ducea, pentru ele, �n alt� parte dec�t �si �nchipuiau. Culmea este c� una dintre ele se dest�inuie celeilate: „drag�, am avut un vis r�u, un cosmar“. A fost, deci, cumva, „avertizat� si totusi, a „mers“ mai departe, pe drumul pierzaniei: a cedat ispitei...
12. De ce, Dumnezeule, de ce? R�spunsul pare c� este mai simplu dec�t credem: fiecare priveste lucrurile, viata, rostul ei, prin prisma lui de valori (economice, politice, sociale, morale, spirituale etc), pe care le ierarhizeaz� dup� cum �i place. De aceea, poate, unii privesc coruptia ca pe ceva natural, organic, ca pe o component� ineluctabil� a procesului vietii: „las�, b�, c� se poate si asa. De ce s� nu se poat�? Tu nu vezi cum fac ceilalti?“.
13. Tentatiile s�nt mari si interesele, uneori, uriase! S� ne g�ndim numai la retelele, complicate, ale nepotismului, la infinitele si subtilele forme de favoritism peste care d�m mereu, �nc�t, pe acest, nenorocit, „fond“, virtutea, integritatea, cump�tarea, simplitatea, spiritul public devin obiectul ridiculiz�rii sI al dispretului: „esti fraier, b�, dac� vrei s� fii «altfel» dec�t restul lumii!“. Astfel, vanitatea, �ng�mfarea prosteasc�, egoismul, tic�losia si venalitatea (mita, spaga, foloasele necuvenite etc) tind s� �nghit� totul..
14. Evident, de c�nd lumea si cam peste tot �n lume, structurile sociale exercit� o presiune important� asupra anumitor persoane din societate, spre a adopta, mai degrab�, un comportament nonconformist dec�t unul conformist. Numai c� acela care tr�deaz� �ncrederea investit� �n el, este, pur si simplu, corupt, dup� cum, la fel de corupt este si cel ce abuzeaz� de puterea si prerogativele lui, de functia lui.
15. De aceea, pe bun� dreptate, P�rintii Fondatori ai Statelor Unite ale Americii (Alex Hamilton, Samuel Adams, Benjamin Franklin, George Washington, James Madison, Abraham Lincoln etc) vedeau �n coruptie o boal� distrug�toare, fatal� pentru stat, deoarece coruptia amenint� nu numai ordinea constitutional�, ci si valorile societ�tii democratice.
„Fragilitatea unui regim politic, de oriunde ar fi el, ofer� spatiu larg coruptiei“
16. Evident, miza este imens�: puterea, averea si gloria, vorba lui Machiavelli. Numai c�, pe l�ng� toate aceste, deloc neglijabile bunuri, mai exist� si: sentimentul drept�tii, revolta �n fata tic�losiei si speranta m�ntuirii prin slujirea semenilor. Idealism? Poate. Dar, �n acest din urm� caz, idealismul nu este altceva dec�t pragmatismul lucrurilor �nalte. De pragmatici m�runti si mercantili este plin� scena si ne-am cam s�turat de ei.
17. Are coruptia si conotatii politice? Are, nu se poate s� nu aib�. Fragilitatea unui regim politic, de oriunde ar fi el, ofer� spatiu larg coruptiei, expresia esecului sau a incapacit�tii autorit�tii de a asigura ordinea constitutional�. �ntr-un asemenea sistem politic si de guvern�m�nt, coruptia asigur� servicii pe care oamenii le doresc, dar pe care regimul nu le reglementeaz�, nu le istoveste, ori traditiile morale le refuz�.
18. Ajungem, astfel, la coruptia politic�. „Urm�reste ca, mai �nt�i, s� cuceresti puterea, Regatul Politicii, apoi toti si toate celelalte ti se vor supune“ - a pus Kwane Nkrumah al Ghanei s� se scrie la baza statuii sale din fata Curtii de Justitie din Accra. Asta spune totul despre g�ndul, ascuns, al tuturor celor ce r�vnesc la o p�rticic� din puterea p�m�nteasc�: cel ce are putere are tot ce vrea si pe deasupra c�te ceva!“.
19. Consecinta obtinerii prerogativelor puterii este, uneori, abuzul de putere: oamenii influenti, aflati �n posturi �nalte, caut� uneori s�-si sporeasc� puterea si averea f�r� s�-si fac� scrupule �n leg�tur� cu mijloacele pe care le folosesc pentru a obtine ceea ce doresc. De regul�, aceste mijloace s�nt subtile si camuflate �n demagogie, �nc�t s�nt greu de observat, depistat sI eradicat.
20. Unde? C�nd? De c�nd lumea si peste tot �n lume, coruptia politic� este la fel de veche ca banii si ca guvernarea! Exemple? Iat�, doar c�teva: cine si de unde str�nge „bani pentru partid?“. Cine sponsorizeaz� campaniile electorale? Cum s�nt r�spl�titi suporterii candidatilor si partidelor c�stig�toare �n alegeri? Ce fac acesti suporteri �n posturile astfel obtinute?
„Societatea civil�? Fragil�. Cultura politic�? Precar�.“
21. Dau acesti suporteri, proasp�t �nsc�unati, prioritate interesului public sau intereselor partidului care i-a pus �n „p�ine?“ La ce set de valori ader�, practic, alesii nostri? Cu ce principii se identific� ei? R�spunsul este simplu: o dezv�luie stilul si, mai ales, nivelul de viat� de dinainte sI de „dup�“ „�nsc�unare“... Se vede cu ochiul liber, nu?
22. Unii politicieni dovedesc o uluitoare m�iestrie �n demagogie, care le permite s�-si declare, patetic, dragostea pentru dreptate, �ntr-o manier� foarte conving�toare si s� practice un comportament exact pe dos: linia, subtire, �ntre politica pragmatic� si cea corupt� este traversat� �n aceste cazuri cu usurint� de unii insi al c�ror interes major este legat doar de propriul buzunar, nu de interesul public c�ruia, chipurile, li se dedic�.
23. Declinul institutiilor (una dintre ele fiind magistratura), ale normelor traditionale, ale moralit�tii publice, declinul clasei politice se datoreaz� tocmai ascendentei parvenitilor sociali si noilor tentatii care asalteaz� societatea noastr�, unde adev�rata religie devine cultul banului: venalitatea sare �n ochi! La toate nivelurile, nu putini dau si primesc „spag�“ �n bani sau �n schimburi de servicii. Toat� lumea stie, toat� lumea tace...
24. Deci, conversia puterii �n bani, servicii sau alte foloase necuvenite si a acestora din urm� �n putere. Domnesc „retelele“ si „relatiile“: cine cu cine se „are“? La putere s�nt obscurele „tranzactii“ pentru a se asigura c�stigurile, imunit�tile si impunit�tile. La o privire atent� se vede fuziunea dintre puterea administrativ� si mediul de afaceri: politica este un alt fel, profitabil, de afaceri prospere. Putere pentru bani si bani pentru putere! Bun�starea material�, ca obsesie fundamental�!
25. Societatea civil�? Fragil�. Cultura politic�? Precar�. Retelele de putere, invizibile, care impun norme de reciprocitate si constr�ngeri informale asupra celor aflati �n pozitii oficiale: loialit�ti si dependente. Interese si inertii. Clientelism de partid si de stat �n alocarea resurselor. Primeaz� interesul privat si de grup, de unde dezertarea c�tre tab�ra aparent c�stig�toare. Ignorarea deliberat� a regulilor de baz� ale democratiei, ale normelor si procedurilor.
Legea firii
26. De ce nu s�nt aduse la cunostint� marelui public contractele de stat, cu beneficiari si sume? Dar procedura de achizitii? De ce nu este transparent� (cum, �n mod repetat, ne cere Comisia European�), procedura selection�rii candidatilor pentru sefia DNA si a Parchetului General? De ce fondurile publice s�nt distribuite discretionar unor partide si rude? Conventia ONU contra coruptiei cere eficient�, transparent�, merit si aptitudini. A semnat si Rom�nia aceast� Conventie: o respect�m? Nu prea...
27. „P�catul originar“ al situatiei �n care ne afl�m: coruptia si clientelismul, adic� „descurcatul“, cultivarea „relatiilor“, a „aranjamentelor“ mai mult sau mai putin ortodoxe - obisnuinte care au ajuns s� fac� parte din firea noastr�. Cultura compromisului, a oportunismului: ne place s� ne acomod�m, ocolind principiile, regulile, cuv�ntul dat, angajamentele, fie ele si solemne. Apoi: �nt�rzierea marilor privatiz�ri, de unde modesta infuzie de capital str�in. �nt�mpl�tor?!
28. Dup� acest „ocol“ - poate cam mare -, s� ne �ntoarcem la protagonistii acestui text - magistrati �n capitala t�rii - si s� subliniem c� ideea de justitie este o virtute sintetic�, interioar�, adic� de important� vital�, cardinal�, �n primul r�nd, pentru viata personal� a magistratului, c�t si pentru vietile celor ce trec prin fata lui.
29. „Exist� �n mine ceva mai ad�nc dec�t mine“ - spune Sf. Augustin: este, fireste, prezenta bunului Dumnezeu. Asta �nseamn� c�, oriunde te-ai afla (fie si �n liftul pe care l-ai oprit �ntre etaje, ca s� nu fii v�zut si auzit), Centrul poate fi interiorizat. C�ci numai prin interiorizarea virtutilor Centrului devii autentic. Altminteri, te golesti de continut, devenind o biat� fantos�, �n b�taia v�ntului.
30. Cu alte cuvinte, fundamentul obligatiei morale se g�seste �n Dumnezeu: este legea vesnic�, la care omul - om este p�rtas, prin legea natural� a lucrurilor: lege „nescris�“, dar �ntip�rit� �n inima fiec�ruia dintre noi, legea firii, care spune: asta „�ncape“, aia nu; asta se cade, aia nu; asta se face, aia nu. Dac� cele dou� judec�toare - si complicii lor - au ignorat acest elementar comportament, �nseamn� c� �si merit� „calvarul“...
31. Misterele aparatului judiciar par de nep�truns. Prin h�tisurile lui, chiar si initiatii abia dac� se descurc�. Este o lume care nu vrea s� fie v�zut� �n adev�rul ei intim. Deoarece t�ria ei se �ntemeiaz� pe acceptarea, f�r� conditii, a unor ritualuri pe care profanii nu le pot �ntelege. Din p�cate, protagonistii acestui penibil si sulfuros scandal arat� lumii c�, �n realitate, este vorba de o pseudo-transcendent�, ce se vrea justificatoare, desi nu este dec�t prelungirea unei mizerii f�r� seam�n. Suficient� siesi, lumea judiciar� de alt�dat� nu avea de dat socoteal� dec�t propriei ierarhii: „st�p�n� esti si nimeni nu e st�p�n pe tine“. Era „autonom�“. Azi, vai, lucrurile au luat-o la vale, r�u de tot...
t�rgulN.R.: Intertitlurile acestui articol apartin Redactiei Monitorul.
|