�nc� „O scrisoare pierdut�“
• interviu cu actorul George Mih�it� • �n ceea ce m� priveste, �nt�lnirile cu George Mih�it�, cunoscutul actor, actualmente director al Teatrului de Comedie Bucuresti, au fost neprev�zute. Primul impact, de bun� seam� s-a produs atunci c�nd, foarte t�n�r fiind, �n primii ani de liceu, am v�zut la �nceputul unui ianuarie ce troienise ulitele Bucurestilor, „Reconstituirea“, celebrul de acum film semnat de Lucian Pintilie, acea dram� a violentei pure, �n care, al�turi de suspomenitul actor ap�reau nume grele ale cinematografiei rom�nesti, precum Vladimir G�itan, George Constantin, Emil Botta sau Ernest Maftei. Doi ani mai t�rziu, afl�ndu-m� �n biroul directorului de atunci al Teatrului de Comedie, regizorul Lucian Giurchescu, suspectat fiind de predispozitii actoricesti n-am avut �ncotro si a trebuit s� spun o „poiezie“. La care martor si jurat a fost tot George Mih�it�. Peste mai bine de dou�zeci de ani, pe c�nd actorul edita revista „Salut“, ce f�cea vog� printre tinerii primei generatii libere de �nv�t�cei de dup� �'89, l-am invitat la unul din spectacolele �n aer liber de la Scoala nr. 10, dar �mprejur�ri potrivnice au f�cut ca proiectul, discutat �ndelung prin telefon, s� nu mai fie pus �n practic�. Ei bine, �n sf�rsit, �ntr-una din serile trecute, am fost martorul noii �ntruchip�ri a „Scrisorii pierdute“, pus� �n scen� de c�tre regizorul Alexandru Dabija si croit� evident pe datele spectaculare pline de har ale prietenului s�u, actorul Marcel Iures. Al�turi de acesta si de trupa Teatrului de Comedie s-a aflat si George Mih�it�, cel care a desenat, �n spiritul viziunii regizorale at�t de personale a lui Dabija, un nou Dandanache.
„Este un Caragiale at�t de actual“
Reporter: Am v�zut, iat�, �nc� o „Scrisoare pierdut�“, datorat� trupei teatrului dumneavoastr�, �n frunte cu Marcel Iures si regizorului Alexandru Dabija. Spectacolul, dup� c�te am constatat privind reactia s�lii arhipline, a fost foarte bine primit de publicul pietrean.
George Mih�it�: Asa este. �n seara aceasta, spectacolul cu Scrisoarea pierdut�, montat� pe scena Teatrului de Comedie, cu Marcel Iures �n frunte, s-a bucurat de mare succes. M� bucur c� am observat un spectator avizat aici, au fost aplauze poate mai mult dec�t �n oricare dintre orasele pe unde am fost p�n� acum. Toti colegii mei s�nt foarte multumiti de ceea ce s-a �nt�mplat aici. Cum eu, �n rolul lui Agamit� Dandanache intru abia �n actul patru, ei �mi spuneau cu ce public minunat au de a face. Si m-am convins si eu, ca actor, c� am fost primiti aproape triumfal.
Rep.: S�nteti, dup� cum prea bine v�d, sub impresia emotilor pe care le-ati �ncercat �n acest spectacol, despre care v-as ruga s� ne spuneti mai multe lucruri. Cu at�t mai mult cu c�t publicul v� va fi recunosc�tor pentru elogiul nedisimulat pe care i l-ati adus. De altfel, publicul pietrean este recunoscut ca find, �n general, unul receptiv si avizat, �n m�sur� s� discearn� pe teritoriul actului artistic. Faptul c� si dumneavoastr� v-ati convins de acest lucru este un argument �n plus.
G.M.: Despre spectacol, fireste, noi spunem mai mult pe scen�, dar vreau s� subliniez faptul c� Sandu Dabija, regizorul, a fost �ntr-o form� extraordinar�, ajutat si de actori, �n frunte cu Marcel Iures - din nou trebuie s�-l amintesc - pentru c� are o creatie mare �n acest Catavencu. �n ceea ce m� priveste, am �ncercat o senzatie unic�, o mare surprindere, �n clipa c�nd a v�zut spectacolul Radu Beligan.
Rep.: Cel care a dimensionat, se p�rea imuabil, personajul lui Dandanache.
G.M.: Da, el p�streaz� esenta acestui personaj.
Rep.: L-a clasicizat.
G.M.: Exact. Ei bine, la sf�rsitul spectacolului, Radu Beligan a luat de la g�t esarfa cu care a jucat el Agamit� Dandanache si mi-a oferit-o. Am pus-o �n ram� acas�. Nu exagerez. Mai mult dec�t at�t, am primit ulterior o scrisoare de la el �n care spunea, printre altele, c� a crezut p�n� acum c� la Caragiale nu ai voie s� schimbi o virgul�, c� s-a �nselat si c� a v�zut un spectacol revolutionar.
Rep.: �ntr-adev�r, Caragiale are o dramaturgie foarte bine croit�, articulat�, perfect�, �n spiritul tuturor regulilor dramatice, si tocmai de aceea, de-a lungul a peste o sut� de ani de vietuire, a avut nenum�rate mont�ri. Unele dintre ele remarcabile, precum cea de la Teatrul National, cu vechea garnitur� de mari actori sau cea de la Teatrul Bulandra �n regia lui Liviu Ciulei, �ncep�nd cu varianta Toma Caragiu, care din p�cate a avut destinul ingrat al marelui actor, pentru c� nu s-a filmat, exist�nd doar c�teva secvente de la repetitii. Montarea pe care ne-ati propus-o presupune un act de mare curaj, mai ales din partea regizorului Alexandru Dabija, de altfel un om de-al casei, pentru c� monteaz� deseori aici si, mai mult dec�t at�t, se reg�seste pe locul natal. S�nt curios s� aflu opinia dumneavoastr� �n leg�tur� cu acest pomenit act de curaj: de a vedea Caragiale altfel. Si nu numai at�t; s-a mers p�n� �ntr-acolo �nc�t au fost decupate si rearanjate - coerent, e adev�rat - secvente �ntregi.
G.M.: Da, asa este, dar a p�strat nealterat spiritul caragialian. Aici este extraordinar la el, la Dabija: este tot Caragiale. Dar este un Caragiale at�t de actual. S�nt oameni care vin la spectacol si spun c� desi stiau piesa, au senzatia c� o v�d pentru prima oar�. At�t de clar a reusit s� puncteze lucrurile importante, demonstr�nd actualitatea frapant� a lui Caragiale. Dabija a destelenit, ca s� spun asa, a defrisat acest text si a scos �n lumin� exact lucrurile cele mai importante pe care le spune Caragiale.
Rep.: Dup� p�rerea mea, este meritoriu faptul c�, �n ciuda tentatiilor facile, ieftine, de a face apropieri, s� spunem, grosiere fat� de realitatea imediat�, nu s-a c�zut �n aceast� capcan�, l�s�nd ca sugestia s� functioneze mult mai subtil. C�t priveste reconfigurarea piesei �n jurul lui Catavencu, interpretat de Marcel Iures...
G.M.: Ei s�nt foarte buni prieteni; se cunosc, se citesc din priviri, au lucrat mult �mpreun�... Asa cum eu lucrez cu M�l�ele si am avut performante, asa lucreaz� Sandu cu Marcel si este foarte bine, pentru c� Marcel demonstreaz� �nc� o dat� c� este un mare actor. Vreau s� v� mai spun c� Teatrul de Comedie �ntotdeauna a atacat cu seriozitate orice pies�, nu numai aceasta. Cu at�t mai mult trebuia ca aceast� capodoper� dramatic� s� fie respectat� si artistii, la r�ndul lor, s� respecte propunerea regizorului. Am crezut cu totii �n ea si iat�, au fost valuri de aplauze. E un semn c� aceast� comedie si-a g�sit �n Dabija poate cel mai bun regizor la ora actual�. Iar spectacolul acesta este unul demn de secolul XXI.
|