Amintiri din casa plumbului
ACCENT
Imediat dup� decembrie 1989, un grup de reporteri din Occident a ajuns si �n vechea tipografie din Piatra Neamt. Eram si eu acolo (ca reprezentant profesional al ziarului) �mpreun� cu tipografii de serviciu. Eu f�ceam ce f�cusem ani �n sir: veneam cu schitele de paginatie, cu articolele colegilor mei de redactie, iar tipografii urmau s� preia, s� transforme totul �n litere de plumb, si apoi, �n pagini de plumb. Asta �nsemna culegere de text la linotip, paginatie �n sifuri, calandrare, turnare si copiere cu plumb topit, �n forme speciale etc, etc si, �n final, tiparul. Totul �n plumb. Plumb, plumb, plumb! Din cauza plumbului, nenum�rati tipografi, nu numai din Neamt, ci din toat� tara - au murit cu mult �nainte de vreme, �n urma inhal�rii vaporilor de plumb, extrem de toxici, care se-ntindeau peste tot, produc�nd plumbemie si apoi... . Laptele, folosit o vreme ca antidot, nu ajuta, practic, mai deloc. Apoi, nici lapte nu s-a mai dat. �nc�t unii tipografi, destui, foloseau... rachiul, ca antidot, care le f�cea, de fapt, mai r�u. Ce vreau s� spun? �n toat� lumea civilizat�, tiparul de plumb fusese demult aruncat la gunoi. Se folosea tiparul computerizat, modern, off-set, mult mai practice, mai performante, si mai rapide, mai s�n�toase. Se foloseau din plin calculatorul, transmiterea de texte si imagini prin satelit si at�tea altele care faciliteaz� si fac mult mai eficient� munca ziaristului si a tipografului.
Noi ce f�ceam pe atunci? De ani buni f�ceam totul �n plumb, chiar si sintagma „epoca de aur“ ceausist� - care pretindea c� travers�m o epoc� de aur, c�nd de fapt, cum am spus, totul si �n toate era �n plumb. V� imaginati �n ce stare si cu ce sentimente scriau ziaristii, cum culegeau si cum tip�reau meseriasii �n plumb minciuna asta cronic�. C�nd, stiti bine, �n toat� tara era o jale ad�nc�, o foamete crunt�, o pusc�rie la vedere sau nu. �njuram toti si pe toate, �n g�nd, pe t�cute, scr�sneam din dinti, dar ne f�ceam treaba. Si cei cu pixul, si tipografii. De ce nu refuzam? Eu, personal, si m�rturisesc cu m�na pe inim�, n-am avut puterea s� m� opun, dar nici n-am prea cunoscut opozanti, dizidenti, eroi ai rezistentei anti-ceausiste. Au fost, dar destul de putin la vedere. Cei „periculosi“ erau demult prin pusc�rii, la izolare, cu domicilii fortate. Fortate inclusiv la Piatra Neamt. Trebuie s� fii mincinos s� spui, indiferent ce meserie aveai pe atunci, c� puteai s� te opui. �ti f�ceai treaba asta mincinoas�, �njur�nd, cum am spus, �n g�nd, dar tr�geai la saib� ca robul, pentru biata ta buc�tic� de p�ine. Asta dac� nu erai de-ai lor, dac� nu slujeai, pe bani sau f�r�, unii doar din entuziasm „patriotic“, „ochiul si timpanul“. O epoc� nou� pare s� se configureze acum, cu o �nf�tisare mai uman�. Dac� esti, de pild�, ziarist normal, slujesti adev�rul, scrii ce vezi. C�, adic�, nu te opreste nimeni. Nu mai stai �n plumbul aduc�tor de moarte. Dar s� vedem ce zice tipograful, paginatorul de azi, cel t�n�r, nepotul vechiului meu tipograf si prieten.
Fiind gazetar civilizat, �ntrebi:
- Paginezi, bre? C� trebuie s� �nchei ziarul mai repede.
- Ce s� paginez, domnule?
- Mai �nt�i un titlu. Scrie: „Epoca mincinosilor“. Cu ghilimele.
- Paginez, nu zic nu. Dar f�r� ghilimele.
Si a r�mas dup� el. Chestie de ortografie, nu? Am c�stigat ceva...
|