OM BOGAT, OM S�RAC
ACCENT
Nu cred c� trebuie s�-i porti pic� celui bogat, celui care c�stig�. Se pare c� asta vine si din vocatie. �nseamn� s� fii un om cu simt practic, cu simtul afacerilor, cu adaptabilitate la concret. Firile prea poetice, cei care se uit� dup� fluturi, nu intr�, cred eu, aici. Dac� ai vocatia asta, o ai, dac� nu, nu. Bine�nteles, dac� bogatul nu fur�, nu d� cu laba. Dac� �n tot ce face e pe lege. C�, dac� fur�, se numeste pur si simplu hot. Dar s� c�stigi, s� te �mbog�testi cinstit, �mi pare normal. Confuzia, reactia de consternare, chiar invidia altora, vin, �n aceste cazuri, mai ales dintr-un sentiment de frustrare, dintr-o inertie moral�, inoculat� multi ani de vechile reguli comuniste. Adic� de ce �la s� se l�f�ie �n parale, s� aib� de toate si eu abia s� �mpusc francul?! Nu zic c� �ntrebarea n-ar fi, cumva, justificat�. Numai c� ea se punea asa de transant, se justifica politic si social, mai ales prin vremurile lui Ceausescu et comp. Cu avantajele si dezavantajele ei. Dar am f�cut, s-ar zice, o revolutie, nu? Si am schimbat aceste legi, care, cum vedeti, nu se mai practic�. Acum e, s-ar putea zice, ca la proba de 100 de metri. Se trage, deci, o linie si, la start, stau �n genunchi c�tiva atleti de vitez�, toti astept�nd, �nfrigurati, �mpusc�tura starterului. Si �mpusc�tura vine. Toti t�snesc ca din pusc�, se zbat pe micul traseu, dar, vedem bine, c�stig� numai unul. Rezult� c� el e cel mai bun, asa c� el a luat medalia de aur si cununa de lauri. Mai conteaz�, dar putin, �nc� vreo doi care iau argintul si bronzul. C�stig�torii s�nt, cum s-a dovedit, cei care alearg� cel mai iute; ceilalti se pierd �n multime, �n masa cenusie a alerg�torilor f�r� vocatie de c�stig�tor. Asa se aleg si cine e bogatul, si cine e s�racul! Ati �nteles: asta e legea capitalist�. Cu asta, cu altele de acest fel, le-am �nlocuit pe celelalte, pe cele comuniste. Dar, sigur, si legea cea nou� e imperfect�, desi e aproape contrariul celei vechi. Da, dar m�car pune pret nu pe dosare, nu pe „originea s�n�toas�“, ci ia �n calcul, �n primul r�nd, cine e cel mai vitezist, mai bun, mai destept, deci, mai eficient. �mi pare corect. Dar exist� o conditie de fond: cea de corectitudine, conditia ca, �n timpul alerg�rii, s� nu se pun� piedic� alerg�torului din preajma ta. C� asa ajungem la ceea ce se numeste capitalism s�lbatic, agresiv, necinstit. Pentru acest tip de capitalism ar conta cine a trecut primul - indiferent de mijloace si de urm�ri - linia de sosire. Si vine imediat �ntrebarea: chiar asa s� fie, doar at�t s� conteze? Efectele, eventual cele sociale ale rezultatelor acestei competitii n-au nici o important�?! Eu zic c� ar trebui s� aib�. C� iat� ce se poate �nt�mpla. Bogatul are deja dou� vile, dou� case de vacant�, dou� masini zbengoase cu care trece fluier�nd nep�s�tor, stropindu-ne pe noi, trec�torii de r�nd, cei care am pierdut �ntrecerea, cu noroi. El c�l�toreste peste tot, frecventeaz� cluburi celebre, are dou� odrasle care �nvat� la cele mai �nalte Oxford-uri din lume. Ce mai, om bogat, plin de bani si f�r� nici o grij�! Cel�lalt, s�racul, pierdantul cursei, �mpusc� francul. S-a �nsurat, cu chiu cu vai, ca fl�c�ul f�r� zestre, a reusit c� �ncropeasc� o biat� garsonier� de bloc, �n care �i �nghesuie si pe cei trei copii, nevasta e deja �n somaj si e amenintat si el cu asta, ai lui abia au dup� ce bea ap�. Dac� e drept? P�i nu pare chiar drept. �n fond, e vorba de doi oameni la fel de destepti, la fel de harnici, la fel de... frumosi. Numai c� unuia „i-a iesit“, celuilalt nu. Bun, si cine a decis asta? P�i, s-ar zice c� soarta, norocul, �nt�mplarea. Si a contat rezultatul concursului, c� de aici a pornit totul. Bine, si s�racul acela nu mai are nici o sans�? Nu-l ajut� nimeni, nu-l scoate nimeni din nevoi? P�i se fac unii c�-l ajut�; cu te miri ce: cu ajutor social, cu ajutor de somaj, cu alte c�teva feluri de ajutoare ridicole, plus niste bombonele de s�rb�tori pentru copii. Si cam at�t. Toate par s� se dea din mil�. Da, din mil�, dar se zice c� si dintr-o team� instinctual� a bogatului. Simte el c� ceva, undeva, nu e tocmai �n regul�. Se teme pentru el si ai lui, s� ne-ntelegem, nu moare de grija s�racului. Dar �si zice: dac� perdantul �la de la concurs face ur�t, dac� sare �n sus, dac� se revolt�? C� s-au v�zut �n lume destule situatii de acest fel...
|