Gheorghe Vadana - artistul la 82 de ani

A �mplinit o v�rst� respectabil� dup� ce a str�b�tut t�r�murile, cuprinsurile si, mai ales, necuprinsurile acestei vieti �n dulcea tov�r�sie a culorilor risipite cu generozitate �n spatiul imaculat al p�nzei; pe care a �nsufletit-o cu harul �ng�duit de Dumnezeu, �ntru bucuria si satisfactia privitorilor. Si chiar si acum, �n plin�, dar activ� senectute, maestrul Gheorghe Vadana se �nvredniceste a transpune cu s�rg impresiile pe care le-a tr�it �n mijlocul locurilor natale si al c�ror spirit nu l-a p�r�sit nicic�nd.
Au fost al�turi de el, prietenii, colegii de generatie, multi dintre pictorii nemteni, familia si fratele s�u mai mare, iubitorii de frumos si de art�, toti cei care �i s�nt recunosc�tori pentru pic�tura de liniste d�ruit� cu generozitate de tablourile sale. A fost un prilej si pentru noi de a mai z�bovi o clip� �n preajma unui om care, la venerabila sa v�rst�, priveste cu nostalgie �napoi si cu sperant� si �ncredere �nainte.

Reporter: Nea Puiu - �ng�duie-mi s�-ti spun asa, cum am f�cut-o de-a lungul mai multor zeci de ani de c�nd te cunosc - stiu c� nu crezi �n singur�tatea artistului.
Gheoeghe Vadana: Am fost un om de societate, de colectiv si consider c� cel r�mas singur e ca o frunz� �n codru, r�mas� �n voia v�ntului. Asta este esential, �sta este secretul: senzatia de singur�tate. Cum spunea Eminescu, atunci c�nd te simti singur m� duc �n lumea mea si creez.
Eu consider c� �ntotdeauna un creator, un om care vrea s� fac� ceva, trebuie s� vin� cu lucruri noi, ca s� nu ai senzatia c� te-ai plictisit de el. �n domeniul creatiei artistice, eu am simtit �ntotdeauna c� o iau de la �nceput. Mereu si mereu. Iar �nceputul devine esential si m-a terorizat de multe ori pentru c� nu apucam s� iau startul cum trebuie. Pe parcurs te redresezi. Toat� pictura asa zis� naiv� - c�ci nu exist� pictur� naiv�, de fapt, - se zice c� e f�r� o cultur� prea dezvoltat�
Rep.: Mai sincerďż˝, poate...
Gh. V: Da, mai sincer�. Si, �n plus, nu este asa de amestecat�, nici poluat� de unele asa zise �ncerc�ri. Dar �ncerc�rile, niciodat� nu trebuie s� apar� �n public. �ncercarea este cea pe care o fac eu, �n laboratorul artistic. Si apoi dest�inui dac� am descoperit. Dac� am descoperit ceva, dac� nu r�m�n acelasi; cu aceleasi sperante, cu aceleasi idei, cu aceleasi sentimente. �n cea ce m� priveste, fac apel la natur�. Eu s�nt un om al naturii, n�scut �n Poiana Largului, educat de mic �n spiritul muncii, cu oile si c�rlanii pe munte. Dar asta a avut si o parte bun�. C�nd m� �ntorceam de pe munte, eram plin de frumusetea naturii. Era un adev�rat balsam, care mi-a dat o permanent� stare de prospetime.
Rep.: Care balsam si care prospetime au fost cele care au mentinut si nota picturii cu r�d�cinile �nfipte acolo, undeva departe...
Gh. V.: Da, m-am ad�pat la aceste frumuseti. Eu n-am tr�dat niciodat� acest spirit. Ce gresim noi pictorii deseori? C� vrem s� facem natura mai frumoas�. Si acest lucru nu se poate. Doar o filtrezi prin tine, imagin�nd acele culori care s� ne reprezinte starea. Artele, fie cele vizuale, fie cele auditive, ad�postesc sufletul, �ntr-un fel sau altul. Dar �l linistesc. Uite, eu c�nd m� aflu �n fata sevaletului uit de toate relele. S�nt acolo eu cu imaginea mea, cu copil�ria mea, cu frumusetile pe care le-am asimilat. De multe ori, chiar dac� am v�zut si chiar s�nt �n mijlocul naturii, o asem�n cu cea de la Poiana Largului. Aia e tr�it�, e simtit� m-m am ad�pat la ea si, pe l�ng� ea le mai tr�iesc si pe celelalte pe care le v�d.
Rep.: Din acest punct de vedere, iatďż˝ cďż˝ pictura poate fi si o terapie.
Gh. V.: Sigur cďż˝ da. Pentru mine este mare bucurie si o deschidere spre viitor. Adicďż˝ eu tot mďż˝ mai uit spre vitor. Multi ar zice: „mďż˝, dar ce mai vrei, la 82 de ani de acum ďż˝nainte poti sďż˝-ti faci copďż˝rseul“, cum fac ďż˝n Ardeal.
Rep.: �n ciuda acestor h�trosenii mai r�scolitoare, iat� c� Puiu Vadana apare �n fata iubitorilor de art� cu imaginea proasp�t� a unui pictor lucid si care dovedeste c� �si cunoaste menirea. Ca pe vremea c�nd, harnic si neobosit, organiza tabere de creatie.
Gh. V.: Fiecare iesire a colectivului nostru era o s�rb�toare care acum a disp�rut. Cum au disp�rut si unii dintre noi, din p�cate. Si m� refer la Simionescu, la Dan Cepoi sau la Costic� Filimon, care este �ntr-o stare jalnic� acum.
Rep.: Era copilul teribil al acestui conclav artistic.
Gh. V.: Era un, cum s� spun, un om care umplea de spirit spatiul dintre noi. Un clovn frumos, pitoresc din toate punctele de vedere. Deranja doar pe cei care nu aveau umor. Dan Cepoi era un maestru al ironiei, uneori nepercepute ca atare. Asa se �nt�mpl�, unii ard repede, altii...
Rep.: ... s�nt mai cuminti.
Gh. V.: Nu s�nt cuminte. S�nt disciplinat. A fi cuminte �nseamn� a sta �n banca ta. Or eu trec dintr-o banc� �ntr-alta. Cum s-a �nt�mplat cu mine care am trecut de la didactic� la munca de creatie, care e cu totul deosebit�.
Rep.: Mai exist� ast�zi boema aceea artistic� ce caracteriza viata grupului sau grupurilor artistice?
Gh. V.: Dragul meu, boema trebuie s�-si permit� s� existe. Adic� s� nu-ti fie team� de ziua de m�ine. S� n-ai grij�. Or pentru noi acest lucru este �n mod deosebit cu totul altceva.
Rep: Cu alte cuvinte, epoca de ast�zi, pe care o tr�im cu at�ta fericire si cu at�ta superbie, nu ne mai permite nici m�car s� fim boemi.
Gh. V.: Nu, chiar nu-ti permite. Si dac� ti-ar permite, te-ai duce �n tagma celorlalti: a boschetarilor sau a oamenilor f�r� rost.
Rep.: Asta chiar c�-mi place: boschetarii au r�mas ultimii boemi.
Un fel de a privi si din alte unghiuri viata.
Gh. V.: Viata nu trebuie s� fie lung� si chinuitoare. S� fie at�t c�t trebuie, dar s� fie s�n�tate. Si dac� exist� s�n�tate, si fizic� si spiritual�, atunci le avem pe toate.