CINE ERA „POPA DUHU“
Se stie c� �n clasa I, �n anul 1853, la Scoala Domneasc� din T�rgu Neamt, Ion Creang� si colegul s�u din Ghind�oani, viitorul filozof Vasile Conta, l-au avut profesor pe Isaia Teodorescu, r�mas �n memoria contemporanilor si cu numele de „Popa Duhu“. N�scut �n judetul Iasi, satul Cogeasca-Veche, „mica mea p�trioar�“, cum obisnuia s�-i spun� asez�rii natale, Isaia Teodorescu a fost numit �n 1853, pentru c�tiva ani, profesor si conduc�tor al scolii din orasul de pe malul Ozanei, acum 180 de ani.
Fire energic�, lupt�tor consecvent pentru progresul scolii rom�nesti, pentru �nv�t�tura „junimei“, a insuflat elevilor s�i setea de �nv�t�tur�, de cunoastere. Nu �nt�mpl�tor, marele povestitor humulestean, �n minunatul portret ce l-a f�cut profesorului s�u, va spune c� „duh din duhul s�u a dat scolarilor s�i o bucat� de vreme“. Si �nc� ceva. Creang� a asistat la perseverenta dasc�lului s�u din clasa I (din toamna anului 1854 - clasa II - Ion Creang� pleac� la scoala catihetic� din F�lticeni, n.n.) pentru organizarea scolilor primare rurale mai ales, asa numitele „scolite“, deoarece, spunea el, „clasele colegiale nu merg tocmai cu bun succes din cauz� c� preg�tirea elevilor �n clasele primare nu este solid�“. Accentul �l pune pe clasa I primar�, care pentru d�nsul era „cheia si l�cata, ba si belciugele �ntregului �nv�t�m�nt“. Vom observa �n rapoartele lui Creang�, ca institutor, expresii luate de la profesorul s�u. Nu o dat� va �ntrebuinta cuv�ntul „scolite“, sau „clasa I primar� este cheia si l�cata �nv�t�m�ntului“. Cel ce parcurge slovele cuprinse �n nenum�ratele rapoarte trimise de Isaia Teodorescu „mai marilor vremii“ �si d� seama c� nu era mester la caligrafie si nu degeaba �si b�tea degetele cu piatra �n seminar, ca s� scrie mai bine, dar nu credem s�-l fi �ntrecut cineva �n t�ria expresiilor si a formei de redactare a rapoartelor sale. Fiind �ntrebat de comitetul scolar al unei „scolite“ de un raport, el r�spunde scurt c� „a fost dat �n m�na domnului Maiorescu, pentru care i-a zis mersi“. Era �mpotriva �nv�t�turii pe de rost. �n 1864 scria: „Din natur� am fost si s�nt caracterizat contra �nv�t�turii de rost prin scoale, a �nv�t�turii de rost f�r� de folos“. Creang� va scrie si el mai t�rziu: „�nv�t�m�ntul pe de rost e f�r� rost“. �n vizita f�cut� �ntr-o scoal� din Iasi arat� c� „m� mir cum de nu �nnebunesc tinerii din aceast� scoal� de at�ta �nv�tare de rost“.
„Mare de inim�, iar de gur� si mai mare - scrie Creang� -, duh neast�mp�rat si cutez�tor, �n predicile sale �ntep�nd ca viespea“, reusea prin aceasta s�-si fac� multi dusmani. Protesteaz� vehement �mpotriva manualelor netip�rite care circulau sub form� de manuscris, elevii fiind obligati s� le copieze �n timpul liber. „Unul dintre cele mai mari obstacole la progresul lumin�rii prin institutele de �nv�t�tur� - scria Isaia - este lipsa de manuale tip�rite; aicea �n scoli se �ntrebuinteaz� manuscripte spre nimicirea timpului, este un ce regretabil, este un ce dureros si un ce de doliu, c�ci se omoar� timpul cel pretios al junetei, o pierdere de timp si de trecerea v�rstei de aur a tinerilor f�r� folos“. Autorit�tile timpului, asa cum afirmam, n-au �ndr�znit �n a lovi. Din 1866, r�m�ne pe drumuri. A ajuns s� umble „gol, descult si fl�m�nd“ s� cerseasc� pe la scolari, care - dup� propria-i m�rturisire - „cu recunostint� m-au ajutat si am putut s� m� incipiez“.
Si, �ntr-adev�r de la scolarii lui dragi, dasc�lul Teodorescu a avut mil� si recunostint�. De la scolarii ridicati de pe b�ncile „scolitelor“ din T�rgu Neamt sau Cogeasca Veche, „profesorul r�zvr�tit“ a avut m�ng�iere. Si Creang�, care a sorbit cu nesat din izvorul acesta nesecat de inteligent�, care a luat duh din duhul profesorului s�u, a fost printre aceia. Si p�truns de �ntelepciunea profesorului s�u, �nteleg�nd rostul pe care �l are scoala primar� si, mai ales, pentru copii satelor noastre, ajuns institutor, va pune �n aplicare cele v�zute si �nv�tate. Dragoste mare avea Creang� pentru „scolite“ si va �ntelege mai mult ca oricine pe vremea aceea c� scoala primar�, si mai ales clasa I, este „cheia si l�cata, ba si belciugele �nv�t�m�ntului“, asa cum le spunea profesorul Isaia Teodorescu. Iar drept mare recunostint� l-a imortalizat �n „Popa Duhu“.
|