Nea Costic�, postasul, nu mai sun� la us�!
• Constantin Floristeanu a ajuns la pensie, dup� 41 de ani de munc� de postas • neobisnuit cu statul, proasp�tul pensionar sper� s� mai lucreze o vreme, la o firm� privat� • de-a lungul carierei nu a dus lips� de aventuri • a umblat si cu 600 de milioane �n geant� si era s� fie jefuit de c�teva ori • c�nd au auzit c� se pensioneaz�, oamenii nu mai contenesc cu telefoanele de multumire si felicit�ri • O viat� de poveste, cu bune si cu rele, cu munc� mult�, responsabilit�ti, cu bucurii, temeri si satisfactii - asa a petrecut 41 de ani din cei 65 c�ti are �n total, Constantin Floristeanu. Este unul dintre cei mai proaspeti pensionari din judet, pentru c� vinerea trecut�, nea Costic� a lucrat pentru ultima dat� �n viata sa, a dus la destinatie ultima scrisoare, a �mp�rtit ultima pensie, a dus ultimul ziar... Ieri a fost oarecum pensionar... Oarecum pentru c� �nc� mai avea costumatia cu sigla Postei Rom�ne, �nc� mai purta geanta de postas pe diagonal� si �nc� mai avea porniri de om �n timpul serviciului. Azi va da o petrecere, av�nd ca invitati cam o sut� de colegi cu care zeci de ani a �mp�rtit aceeasi p�ine, a avut zile bune si zile mai grele. Costic� Floristeanu a ajuns la v�rsta de pensionare. A umblat la viata sa c�t putini �si pot �nchipui. Cam c�t o masin� cu motorul bun si a c�rat zilnic c�t una cu portbagajul mare. „�nainte de Revolutie aveam de �mp�rtit trei saci de ziare pe zi, plus scrisori. Nu reuseam s� duc totul o dat�, asa c� f�ceam traseul si dimineata, si seara. Dac� �n prima parte a zilei �mp�rteam scrisorile si ziarele din oras, dup�-amiaza reveneam cu presa central� - cu Sc�nteia si Sc�nteia Tineretului. Trei saci de ziare pe zi. Plecam cu toate o dat�. Umpleam geanta - avea cam 30 de kilograme, si dou� sacose! Apoi, lucrurile s-au mai schimbat. Dup� revolutie n-am mai lucrat sapte zile pe s�pt�m�n� si nici nu mai era cazul s� fac acelasi traseu de dou� ori pe zi. A sc�zut mult volumul. Am ajuns acum s� am plicuri �n tot sectorul c�t aveam atunci �ntr-un singur bloc. Nu se mai poart� felicit�rile, scrisorile, vederile... Pe vremea lui Ceausescu, �mp�rteam felicit�ri de s�rb�tori timp de trei zile! Si oamenii nu mai fac abonamente ca pe vremea lui Ceausescu. Atunci trebuia s� le fac eu abonamente si s� �i conving pe oameni... Dar nu era foarte complicat, pentru c� ei, s�racii, aveau de ar�tat la fabric� dovada abonamentului, se duceau cu chitanta! Ce vremuri...“, a spus nea Costic�, p�truns de regretul vremurilor de alt�dat�, c�nd nu era neap�rat mai bine, dar era total diferit de ceea ce se �nt�mpl� acum.
35 de ani a str�b�tut acelasi sector, pe Aleea Plaiului
Constantin Floristeanu este mai presus fat� de multi dintre semeni pentru c� a ajuns la performanta de a cunoaste o zon� din oras mai bine ca pe propriile buzunare. Nu vorbim despre o scar� de bloc, o curte, o c�rare. Vorbim despre o strad� lung�, cu zeci de blocuri, pe care a p�sit zilnic, timp de 35 de ani, indiferent de vreme. Si mereu s-a oprit la fiecare bloc, la fiecare cutie postal�, si a pus ceva acolo - un plic, o factur�, o �nstiintare, un ziar. A �mp�rtit oamenilor din sector mii si mii de pensii. „�i stiu pe toti. Pe absolut toti. Am avut 870 de familii �n sector. Stiu adresa fiec�reia, stiu sotii, sotiile, am prins vremea c�nd nu aveau copii, apoi c�nd au ajuns s� fie socri, bunici... Am �mp�rtit at�tia ani si bune si rele! �mi va fi foarte greu f�r� ei si mai ales �mi va fi foarte greu f�r� colegii de serviciu. Dar nu mai pot face fat� solicit�rilor. De sase-sapte ani, de c�nd am diabet, m� descurc mai greu. Dar �n ultimul an am simtit c� m� las� puterile... efectiv nu mai aveam vlag�. M-am temut de multe ori c� nu am s� ajung s� m� v�d la pensie. B�butele din sector, c�nd au auzit c� m� pensionez, au �nceput s� insiste s� mai stau doi-trei ani. Dar nu se mai poate! S� vin� cineva mai t�n�r, mai �n fort�! Eu s�nt b�tr�n de-acum!“, ne-a mai povestit interlocutorul nostru. De 35 de ani, de c�nd a �nceput s� �mpart� corespondenta pe Aleea Plaiului, traseul zilnic �nsemna cam cinci kilometri. Cariera si-a �nceput-o �mp�rtind corespondenta pe str�zile Dacia si pe Chimiei, �n perioada 71-74. Urm�torii doi a muncit tot �n Piatra Neamt, pe 1 Decembrie, unde f�cea zilnic cam de patru ori mai mult ca pe ultimul sector.
Aventuri si temeri
„Sc�pat“ de grija serviciului, nea Costic� �si freac� obrajii cu podul palmelor si vorbeste despre stresul de postas. „Nu e usor deloc s� faci aceast� meserie. E vorba si de munca fizic�, pentru c� mereu cari �n spate greut�ti, e vorba si de alerg�tur�... Eu preferam s� am de �mp�rtit corespondenta pe o strad� dec�t �ntr-un bloc, pentru c� una este s� mergi din poart�-n poart� si alta e s� urci patru etaje cu geanta grea c�t un sac. �nainte de Revolutie nici nu existau cutii postale. Mergeai pentru fiecare plic, ziar, p�n� la ultimul etaj. Acum e mai usor pentru c� te poti opri la parter pentru corepondent�, dar ai de urcat cu pensiile, cu �ncasarea facturilor si eventual cu vreo recomandat� pe care �ti trebuie semn�tur�. Cea mai mare pensie pe care am �mp�rtit-o e de vreo 37 de milioane. Eu sper s� primesc cam nou�, dar �nc� nu am primit cuponul. Dac� d� Dumnezeu, aflu �n vreo dou� - trei luni. Astept cu mare bucurie s� vin� un coleg de-al meu si s�-mi dea pensia. C� multe am mai �mp�rtit si eu la viata mea! Si mergeam asa cu o fric� pe strad�, stiind c� plec la drum cu 600 de milioane si uneori m� prindea noaptea cu bani �n geant�! Dar a dat Dumnezeu si nu am avut nenorociri de astea, ci doar niste tentative de jaf. Uneori �mi l�sau oamenii doi, trei lei c�nd le d�deam pensia, dar uneori, dac� vedeam c� pensia e vai de ea, nu acceptam vreun b�nut. La plecare, �mi zicea omul «bogdaproste» si m� �ntrebam de ce f�cea asta! Probabil nu-i ajungeau banii pentru nevoile lui si atunci cei doi lei la care se g�ndea s� mi-i dea mie, �i transforma �ntr-o p�ine si o considera o poman� din partea mea“, am mai aflat de la nea Costic�. Dac� de la unele case pleca �nduiosat, a avut si aventuri care l-au f�cut s� se amuze ani la r�nd. „M-am dus �ntr-o duminic�, pe Dacia, s� �ncasez factura la TV de la o doamn�. Am sunat si ea mi-a deschis usa... Venise dintre buc�t�rie unde avea oale pe foc si era �mbr�cat� doar cu chilotei. Ea a zis «Vai!», eu am zis «V�leu!», am dat �napoi, am asteptat s� �si pun� ceva pe ea si s-a scuzat c� �si astepta sotul... Am luat banii conform chitantei si dus am fost!“. Si �n timp ce ne povestea despre picanteriile vietii de postas, oameni pe care zeci de ani i-a servit cu scrisori si ziare �l tot sunau de zor s� �i multumeasc� pentru ceea ce a f�cut c�t le-a fost postas si s� �i ureze ani multi de pensie.
A aflat de patru ori c� este tat�, �n timp ce era cu geanta-n g�t
Constantin Floristeanu s-a n�scut la Gosmani - Valea Ursului si s-a angajat postas pe vremea c�nd era fecior. Ca s� devin� sot i-au trebuit doar dou� s�pt�m�ni de c�nd a pus ochii pe o t�n�r� din Dobreni si p�n� a ajuns la altar. Apoi a trecut prin bucuria de a deveni tat� de patru ori, a luptat pentru ca familiei sale s� nu-i lipseasc� cele necesare si acum, ajuns bunic de cinci ori, are de dat sfaturi bune. Tot de dragul familiei vrea ca la pensie s� nu r�m�n� „la vatr�“, ci �si va g�si un alt serviciu, care s� �i suplimenteze veniturile.
|