R�scolul oilor, o traditie care �nc� mai d�inuie
• un obicei care se pierde �n negura veacurilor este p�strat de oierii Bicazului • cresc�torii de ovine, mult mai putini dec�t �n alte timpuri, s-au �nt�lnit duminic� pentru a-si lua acas� animalele cere urcaser� la „munte“ acum jum�tate de an • „�i greu, dar nici nu poti tr�i f�r� c�teva animale �n gospod�rie. Asa am prins �n cas� de c�nd eram mic si-asa o s� mor. Acum este din ce �n ce mai greu. Tineretul �i plecat si n-are cine s� te mai ajute. Noi ca noi, dar bine n-o s� fie... “, vorbeau oamenii • Oierii Bicazului au cobor�t, duminic� 14 octombrie, conform traditiei zonei, turmele de oi din munte, de la v�rat. Cu alte cuvinte s-a petrecut r�scolul oilor, acel moment �n care cresc�torii de ovine din Bicaz s-au adunat pentru a-si lua animalele acas� dup� jum�tate de an de absent� din propria b�t�tur�, adic� de la suitul oilor �n munte, la 10 mai. Atrasi de un asa eveniment pastoral, am tinut s� fim si noi prezenti �n cartierul Capsa, acolo unde aflasem de cu dimineata zilei de duminic� c� avea s� se petreac� actiunea. Desi ciobanii de la st�na Podiceni �si anuntaser� din vreme, ora 10.00, ca ceas al intr�rii cu turma �n ocolul anume preg�tit de gospodari pentru r�scol, oamenii aveau s� soseasc� la locul �nt�lnirii cu vreo dou� ceasuri �nainte, semn al ner�bd�rii lor de a-si vedea oile si de a mai sta la taifas. Si, �ntre timp au mai schimbat c�te o vorb�, din discutii nelipsind desigur subiectul cresterii animalelor, �n general, de vreme, ce se anunt� a fi grea si-n viitor si de osteneala lor de peste var� pentru asigurarea hranei animalelor pe timp de iarn�. „�i greu, dar nici nu poti tr�i f�r� c�teva animale �n gospod�rie. Asa am prins �n cas� de c�nd eram mic si-asa o s� mor“, a spus unul dintre bic�jeni, trecut demult de 70 de ani, iar un altul l-a completat: „Asa-i, numai c� acum este din ce �n ce mai greu. Tineretul �i plecat si n-are cine s� te mai ajute. Noi ca noi, dar bine n-o s� fie... Si biruri tot mai grele...“. Printre ei si Romeo Gean�, seful comitetului de st�n�, care, om �n putere, a �ncercat s� vorbeasc� despre o anume societate a cresc�torilor de animale, al c�rei fondator este si care se afl� �n plin proces de constituire. Lucru bun, zicem noi. „Nu v�d alt� posibilitate de a dezvolta cresterea animalelor sau m�car de a o mentine �n starea actual�. Va fi greu, dar eu iubesc animalele si sper �n revigorarea acestei �ndeletniciri mostenit� de la mosii si str�mosii nostri“, a afirmat Gean�, �mping�ndu-si p�l�ria mai pe ceaf�, a b�rb�tie. Si nici n-avea cum altfel c�nd gospodarul abia de-i trecut de 40 de ani. Mai una, mai alta, timpul a trecut ceva mai usor si uite-asa si-au f�cut aparitia si oile asteptate, acompaniate de l�tratul c�inilor, de f�sc�itul ciobanilor, sunetul clopotului si beh�itul pe multiple voci ale cornutelor. Precum la parad�, gospodarii s-au ridicat �n picioare si-au stat neclintiti p�n� le-au v�zut intrate �n ocol.
„C� nu putea s� plou� mai mult ast�-var�“
�ntre timp si-a f�cut aparitia si ploaia. „Asta ne mai trebuia!“, a spus tr�g�nd o privire la cerul plumburiu baciul Ion Andras, omul care �ntreaga var� sperase �n vreo ploicic�, dar zadarnic. „C� nu putea s� plou� mai mult ast�-var�“, a ad�ugat si Mihai Scurtu, un alt cioban, a c�rui mustat� r�sucit� la capete amintea de traditionalii ciobani ai locului. „De altfel, nea Scurtu are vechime �n munca de p�stor, peste 30 de ani, si dac� te uiti cu atentie la chipul s�u nu-i dai cei 70 de ani, c�ti zice c� are“, a spus mai �n glum�, mai �n serios unul dintre bic�jeni. Despre cum s-au derulat cele c�teva ceasuri de r�scol al oilor, n-avem a v� spune multe. O dat� intrate �n ocol, fiecare om a trecut la depistarea animalelor proprii. Dup� furculit�, suietur�, pisc�tur�, cercel, potrical�, retezat�, ori mai nou, crotal. C� de, s�ntem si noi europeni... Acestea fiind semnele oilor f�cute de gospodari �ntru cunoasterea lor. De dus acas�, fiecare dup� posibilit�ti. Unii cu turma, altii cu c�ruta sau cu masina, fiindc� trebuie spus c� �n afar� de familia Gean�, tat� si fiu, care au c�teva zeci de oi �mpreun�, �n rest, bic�jenii abia de mai detin c�teva capete de familie. „Eu locuiesc acum la bloc, dar tot mai tin c�teva capre“, ne-a povestit Constantin Grigoras, un fost cimentist, actualmente pensionar. „Laptele de capr� este foarte s�n�tos. �l consum�m �n familie“, a completat omul. Si cum orice astfel de �ncheiere a unei activit�ti presupune si cinstirea ciobanilor cu un pahar de vin, pl�cut surprinsi am fost c�nd am v�zut cum unul dintre gospodari, mic la stat, dar mare la sfat, f�c�nd strigare oierilor i-a �ndemnat, ca printre pic�turi s� ia un pahar cu vin rosu, asa cum erau si obrajii p�storilor. „Noroc, si s� dea domnul s� facem treab� si la vara viitoare“, a spus baciul sef, d�nd �n grab� paharul peste cap. „Nu, at�t, c� avem treab�“, a mai ad�ugat �n treac�t. Si uite-asa, oaches�, laie-buc�laie, brum�rie, breaz� sau sut�, �nspre dup�-amiaza zilei, fiecare oaie avea s� ajung� acas� mai obosit�, mai sprintar�, loc pe care nu-l mai v�zuse din prim�var�. C�t priveste tocmeala de dinaintea suitului oilor la st�n�, ambele p�rti, chiar si-n conditiile unui an secetos, se pare c� s-au tinut de promisiune. Asta si datorit� faptului c� treburile au fost tinute din scurt de c�tre seful de st�n�, Romeo Gean� si baciul sef, Ion Andras. C� asa a fost, ne-a dat de �nteles, multumirea gospodarilor, r�scolul oilor Bicazului, �ncheindu-se cu bine si-n acest an. „Urmeaz� tomnatul. Numai c� asta-i alt� treab�. Turmele s�nt mai mici si mai usor de condus si p�storit. S� dea Dumnezeu ca vremea s� tin� cu noi!“, a afirmat la desp�rtire seful de comitet de st�n�, cel care foarte cur�nd va deveni presedintele noii asociatii a cresc�torilor de animale din Bicaz.
|