Dinescu-show - „Amintiri din comunism“
• dac� anul trecut momentul a fost unul spumos, �nc�rcat cu muzic�, arome de t�rii de vinuri abil distilate si spectaculoas� etalare de virtuti artistice, de ast� dat� atmosfera a fost ceva mai domoal� • totusi, nici la aceast� editie nu a lipsit de pe standuri „Vinul lui Dinescu“ • Joi seara, �n prima zi a celei de a doua editii a T�rgului de carte „Libris Neamt“ 2012, unul dintre cele mai asteptate evenimente a fost, cum, de altfel era previzibil, �nt�lnirea cu poetul Mircea Dinescu, sub genericul - comercial, trebuie s� recunoastem - „Dinescu show“. Si dac� anul trecut momentul a fost unul spumos, �nc�rcat cu muzic�, arome de t�rii de vinuri abil distilate si spectaculoas� etalare de virtuti artistice - chiar amatoristice, dar tocmai din aceast� pricin� interesante si inedite - de ast� dat� atmosfera a fost ceva mai domoal�. Dinescu �nsusi a fost un pic mai flasc; sau mai lax. Nu stiu care dintre expresii este cea mai potrivit�, dar adev�rul este - cum �ndeobste se spune c�nd nu vrem s� risc�m - undeva la mijloc. �n orice caz, este sigur, a evitat aproape ostentativ realitatea actual�, al c�rei comentator fervent se dovedeste a fi �n alte ocazii. Lucru, �n mare parte de �nteles, dac� tinem seama de faptul c� poetul a fost invitatul de onoare al unei actiuni culturale. Si care, totusi, oric�t de specioas� s-ar dovedi nu poate fi desprins� total de angrenajul social si economic al urbei nemtene si implicit al �ntregii t�ri. De remarcat faptul c� nici la aceast� editie nu a lipsit de pe standuri „Vinul lui Dinescu“.
Cel mai iubit dintre p�m�nteni
Asa cum se cuvenea, criticul Cristian Livescu, �n scurta alocutiune �n calitate de amfitrion, a subliniat dimensiunile poetice, sociale si revolutionare ale invitatului de onoare: „Poetul Mircea Dinescu este o personalitate binecunoscut�, �i cunoasteti foarte bine activitatea si, �n urma �nt�lnirii de anul trecut, mi-am permis s�-i dedic asa un eseu pe care l-am publicat �n revista «Antiteze» si �n care observam c� a scris mai multe poezii �nainte de revolutie dec�t dup�, c�nd a scris mai ales pamflete grele, care s�pt�m�nal apar �n revista pe care o conduce, «Catavencii». Poezia sa a cunoscut o devenire interesant� prin racordarea la valorile democratiei. Aceste lucruri nu trebuie uitate.“ Si aici, Cristian Livescu face apel �n mai multe r�nduri la continutul fulminant al interviului din februarie 2008 din „Liberation“ si evident prezint� sucint volumul aflat �n lansare absolut� la Piatra Neamt: „Iubirea mea s� scoat� t�ri din criz�. O sut� de poezii de dragoste“.
Mobil� si durere
Observ, nu f�r� malitie c� dizertatia poetului �ncepe cu repudiatul „deci“, dar trec cu vederea aceast� neglijent� lingvistic� ce la el d� bine.
„Am avut curaj s�-mi c�nt poeziile, ceea ce nu cred c� s-a mai �nt�mplat �n literatura rom�n� si, mai mult dec�t at�t am scos si un disc. Viata noastr� este at�t de complicat� �nc�t cred c� acord�m foarte putin timp poeziei; nu numai eu ca autor, dar si cititorii. Dac� �nainte de �'89 lumea d�dea n�val� la libr�rii, pentru c� era asa un sindrom �n virtutea c�ruia lumea st�tea la coad� si la br�nz�, si la peste, si la libr�rii. Lumea se aseza si nici nu �ntreba ce se d�: br�nz� sau carner sau peste. La libr�rii ce se d�? Marin Preda sau Nichita St�nescu sau Marin Sorescu. Tirajele c�rtilor de poezie �nainte de �'89 erau uriase fat� de ce se �nt�mpl� acum. Si eu am avut la Cartea Rom�neasc� un tiraj de dou�zeci de mii de exemplare. Acum un poet dac� are cinci sute sau o mie de exemplare se consider� a fi un mare suces. Ast�zi cartea a devenit, din p�cate, un obiect de lux si diversitatea culturii �steia de consum a schimbat directia. Pe vremuri, c�nd tinerii se �nsurau, p�rintii trebuiau s� le cumpere mobil�. Care mobil� �nsemna pat, dulap si bibliotec�. Biblioteca era absolut obligatorie. Si atunci evident c� lumea cump�ra c�rti ca s� umple golul acela. Eu �nsumi, mi-aduc aminte, am f�cut la fel. Prin anii �'80, nu stiu cine a avut ideea s� se dea bonurile acelea valorice de o sut� de lei. M-am dus la o libr�rie si cu suta de lei am cump�rat dou�zeci de c�rti din «Biblioteca pentru toti». Asa am avut eu prima bibliotec� la v�rsta de zece ani. Cum ar putea ast�zi fiul unui l�c�tus mecanic s� se poat� duce �ntr-o zi cu mama lui de m�n� s� ia dou�zeci de c�rti dintr-o libr�rie? Lucru de ne�nchipuit ast�zi �ntr-o familie modest�. �n fine, asta-i viata... �nainte, p�n� si ideea de poezie p�rea o chestie de mare curaj, presa p�rea suprarealist�... Lumea c�uta fictiune, proz�, sop�rlele din poezii... “
Si d� exemplul Anei Blandiana cu Motanul Arpagic. Neuit�nd s� fac� referire la satisfactia presupus� a lui Ion Iliescu, de pild�, care s-ar fi reg�sit �n acest personaj pentru copii. Nevinovat �n aparent�, dar plin de t�lcuri ascunse si aluzii la Ceausescu, evident.
Puterea cuv�ntului si melancolia m�garului
„Aceast� putere a cuv�ntului a disp�rut dup� 1989“ afirm� Dinescu. „Toat� lumea scrie ce vrea, se-njur� pe toate posturile, ierarhiile valorice s-au spulberat, meseria de scritor s-a pipernicit... Nu mai au important�. Pe vremea aia scriitorii erau cineva. Acum, sigur, e mai important s� fii fotbalist, sau politician, sau om de afaceri. �mi amintesc c�te fete frumoase erau la �nt�lnirile cu scriitorii...“
Ia seama la reactiile unor stimabile doamne din primele r�nduri, trecute de prima tinerete, si simte nevoia s� nuanteze: „Nu c� aici n-ar fi doamne frumoase, asa de v�rsta mea, c�rora le-am dedicat versurile din cartea precedent�.“
�ntre timp, trece la obiect: „Am �ndr�znit s� scot o antologie cu poezii de dragoste care poart� acest titlu «Iubirea mea s� scoat� t�ri din criz�».“
Coment�nd valoric fotografia de pe coperta a patra, poetul simte nevoia s� fac� apologia m�garului: „Puii de m�garii s�nt extraordinari de simpatici. Spre deosebire de m�nji, care s�nt extraordinari de veseli, si de iezi, care sar c�te doi metri, puiul de m�gar este melancolic de cum se naste“.
Fericirea femeilor
�ntre dou� poezii pe care le recit� intercaleaz� alte amintiri, �n cea mai mare parte hazoase, din vremuri mai de demult, cum ar fi aceea cu asa zisa desfiintare a cenzurii hot�r�t� �ntr-o sedint� de birou a Comitetului Central si care avea s� se dovedeasc� a fi un simplu bluff.
Si evident a urmat o exemplificare spumoas� despre integrarea scriitorului �n viata fierbinte a industriei comuniste: „O fabric� cheam� dup� o alt� fabric�, sau cum poate fi rezolvat� fericirea femeilor cu ajutorul industriei grele �ntr-un or�sel din estul Europei.“
Evoc�nd �nceputurile literare, de prin 1971, dezv�luie c�te ceva din istoria nescris� a lumii literare din acele timpuri, prin amintiri despre Ion Negoitescu, Stefan Augustin Doinas sau Marin Preda.
Elogiu si initiere
�n final se trece la dezbateri, si de ast� dat� - �n ciuda unui exercitiu asimilat de c�tre o parte a constiintei culturale publice nemtene - s�nt hot�r�t s� m� abtin. De alt� p�rere fiind, poetul Mihai Hanganu este singurul ce are curajul de a �nfrunta statura consacrat� a lui Dinescu, printr-o nevinovat� sarj� amical� versificat�. �n ciuda astept�rilor, poetul nu pare impresionat de elocinta liric� si aluziv� a confratelui �ntru poezie si trece mult prea abrupt peste elogiul circumstantial. �n cele din urm�, coplesit de blitz-uri si de fraze m�gulitoare, Dinescu se pune pe scris dedicatii adresate admiratorilor: „Cu stim�, consideratie si respect, cele mai bune g�nduri, din toat� inima, pentru Samurache si Fr�s�nica“. Si asa mai departe...
|