De �ndat�
La vita e bella Nu, nu vreau s� discut nimic despre cazul �mpusc�turii din Zambaccian. Explozia de ur� a unei mari p�rti (tembele) a populatiei m� �ngretoseaz�. Toate relele de acolo ni se trag, crede postacul ce are �n sf�rsit ocazia de a-si face publice frustr�rile anonime. Ne�ndoios, clasa politic� a Rom�niei din ultimele dou� decenii, cel putin, e departe de a inspira credibilitate. Aceeasi oameni care s-au prip�sit devreme, harnici fiind, la ugerul democratiei ce s-a vrut de la bun �nceput a fi original�, nu vor s� ne mai p�r�seasc� defel. Mai mult, cu o obstinatie demn� de o cauz� mai bun�, �n ciuda problemelor cu care ne confrunt�m si a lipsei de orizont a vietii contemporane, fac totul pentru a ne �ndep�rta de la rosturile noastre firesti si a ne face martori la un spectacol national grotesc ai c�rui protagonisti joac� roluri stupide �n costum, cravat� si pantofi de firm�.
Nuante
Adverbul „�ndat�“ implic�, dup� toate dictionarele serioase ale limbii rom�ne, sensul de „imediat“, „numaidec�t“, „acum“, „ne�nt�rziat“. �n sens mai larg si, implicit, mai permisiv, „�ndat�“ poate fi perceput tot at�t de corect ca „acusi“ sau, calin diminutivat, „acusica“. �n calitate de locutiune conjunctional� este precedat� de atributul „de“ cu sens temporal si urmat, obligatoriu pentru a fi corect, de pronumele invariabil „ce“, motivat ulterior prin expunerea actiunii. Prin urmare, expresia corect� ar fi aceea c� hot�r�rea va fi pus� �n aplicare „�ndat�“ sau „de �ndat� ce“ (postasul sun� la us� de dou� ori). De pild�. Sau, ca s� fim �n ton cu ultimele evenimente, „de �ndat� ce“ doi politisti �n civil �ti sun� la us�. Sau la poart�. Dar cum permisivitatea spatiului lingvistic rom�nesc este destul de accentuat� �n ultimele decenii, c�nd expresia englezeasc� tinde s� copleseasc� plasticitatea uitat� a limbii rom�ne, putem accepta ca fiind corect� si formularea consacrat� �n limbajul judiciar „de �ndat�“. Pentru c�, �n definitiv, deosebirea de nuant� este insignifiant de mic� si, prin urmare, deloc important�. Precum deosebirea dintre o sentint� cu executare si una f�r�. Sau dintre o condamnare la moarte si una pe viat�. Simplu, nu-i asa?
Cuvinte noi
Politichia rom�neasc�, pe l�ng� alte merite si dezastre, are si calitatea de a fi introdus �n limbajul cotidian notiuni noi ce au l�rgit teritoriul lingvistic autohton. Pe l�ng� cvasi acceptatele formule englezite, de care aminteam mai sus, bagajul expresiilor nou introduse a devenit de acum copios. Pe vremea c�nd, ca un exercitiu, aminteam celebrul proces de plagiat Caioni, c� tot s�ntem �n anul Caragiale, �nv�t�ceii si p�rintii lor se uitau la mine ca la un nebun, �ntreb�ndu-se ce va s� �nsemne asta. Plagiatul, adic�. Acum, expresia a ajuns bun public, al�turi de altele precum „implementare“, „celeritate“, „esichier“ si multe la fel. Lumea s-a desteptat „a dracu�'“ si totusi, cum se face c� �n lucr�rile de bacalaureat contemporane expresiile din proba la limba si literatura rom�n� denunt� un grad de retard intelectual �ngrijor�tor? Ilustrat, de altfel, la cel mai �nalt nivel de r�njetul machiavelic al prezidentului, �nsotit de uzitarea improprie a cuv�ntului „dottore“ care �n italian� defineste licentierea si �n nici un caz doctoratul. Dar asta este o problem� minor� care, dup� p�rerea unora, nu trebuie rezolvat� „de �ndat�“.
Parvenitism si celebritate
Am mai scris, cu n�duf, recunosc, despre asta; despre inflatia de doctori si doctoranzi dintr-o tar� aflat� pe culmile tembelismului. Si nu o dat�. S�nt deja vreo sase ani de c�nd, la una din editiile Vacantelor muzicale la Piatra Neamt, discutam cu un bun prieten, pianistul Gabriel Amiras, stabilit de mult� vreme �n Germania, despre c�teva lucruri ce dau extrem de prost la rom�ni.
„Cred ca exist� ori o p�rere deja format� - spunea el atunci - ori un fel de a categorisi o anumit� aparent�. Si ca o umbr� a lipsei criteriilor de apreciere exist� un soi de parvenitism fat� de celebritate. P�rerea format� despre un anumit lucru, fenomen, persoan�, este legat� de aura de celebritate care o �nconjoar� si cu care este perceput�. Nu exist� o p�rere personal�, ci este preluat� o p�rere care, eventual, se poart�. Dar, acest lucru este fals. Oriunde �n lume unde se respect� drepturile omului, p�rerea personal� este consemnat�, luat� ca atare si respectat�. Deci, nu exist� acest sablon axiologic mostenit si perpetuat. Nu e de mirare faptul c� �n Rom�nia a fost cultivat cu at�ta asiduitate cultul personalit�tii. E o «calitate» national�. Un sindrom.“ Si ca s� �i dovedesc c� s�nt de aceeasi p�rere, am supralicitat reamintindu-i un lucru pe care, de bun� seam�, dup� cum mi-a dovedit, �l cunostea foarte bine. Acela c� pentru a fi apreciat �n Rom�nia trebuie s� ai statut de vedet� de muzic� usoar�, realizator TV, prezentator la Starea vremii, lider de partid, primar, judec�tor, politist, colonel �n rezerv� sau doctor... �n ceva. „�n leg�tur� cu acest ultim aspect, s�nt tentat s� v� istorisesc un fapt. Ei bine, cineva de aici, de la dumneavoastr�, o persoan� de altminteri foarte dr�gut� si �ndatoritoare, m-a �ntrebat la telefon cum e mai bine s� m� treac� �n program: pianist, maestru, profesor universitar... doctor? �n clipa �n care am f�cut precizarea c� nu s�nt doctor, am observat o oarecare schimbare de ton. Era clar c� pentru rom�nul de aici nu mai prezentam chiar asa mult interes. Si pentru ce? Pentru c� nu eram doctor; �ntr-o tar� plin� de doctori, �n aceast� imens� policlinic� numit� Rom�nia. E trist, �nduios�tor, derizoriu si descurajant. O asemenea calitate, acordat�, dup� cum stim prea bine, de multe ori pe criterii �ndoielnice, �nsemna mai mult dec�t �ntreaga mea carier�, dec�t �ntreaga mea personalitate uman� si artistic�. E si �sta un sindrom.“
Un alt fel de „doctor“
Bunica Macovei �si face griji �n leg�tur� cu diagnosticul doctorului Br�disteanu. L-ar fi pus mai exact un post de militie din anii �'80, crede ea. Si un fost parchetar comunist, adus la zi prin dot�ri „euro“, trebuie crezut. Asa am �nv�tat la scoal�. A propos de scoal�, �n curtea uneia, o distins� doamn� profesoar�, de o noblete si o d�ruire iesit� din comun, si care mai vine la lucru, pensionar� fiind, doar pentru c�teva ore, legat� indisolubil de destinul p�lind al �nv�t�m�ntului amurgind �n derizoriu, este agresat� brutal de un individ cretin. Animalul ce �si zice „doctor“ - si pare a fi dac� judeci dup� gentuta clasicizat� �n care-si ad�posteste stetoscopul si pistolul cu gaze - sotul unui alt „doctor“, dar de cadavre, face dreptate progeniturii care, �n ciuda v�rstei fragede - e abia �n clasa a treia - s-a n�r�vit �n a da bob�rnace �n teast� colegilor de clas�, f�r� a admite, �n pur stil democratic, nici o obstructie. Dac� domnul doctor - care, sotul unei doctorite de la medicina legal� fiind, probabil c� se ocup� cu medicina ilegal� - va simti nevoia s� fie mai elocvent, m� astept s� fiu �nt�mpinat eu �nsumi la ora opt dimineata de veterinarul coleric decis s� apere onoarea degeneratei familii de idioti, pentru care democratia s-a dovedit a fi, iat�, benefic�.
Drepturi
Spune fostul prim ministru cunoscut sub initialele MRU: „Criza este a celor care nu vor s� munceasc�. Criza este a celor care se culc� devreme si se scoal� t�rziu“. Asa o fi, c� el, mare muncitor fiind, stie mai bine. Prin anii �'80 ne uitam cu invidie peste gard. Capitalismul avea o putere de persuasiune inimaginabil�. �n �'92 am c�lcat pentru prima dat� �n raiul capitalist. Cu atentie si cu precautie, uimire si, mai ales, mult� curiozitate. Am fost, m�rturisesc, impresionat. Undeva �n sudul Frantei, pe malul Atlanticului, c�scam gura la vitrine si m� stergeam pe picioare c�nd urcam pe trotuar. Din p�cate, atunci nu realizam c� am ajuns prea t�rziu; si �n pielea goal�. C�nd mimarea exercitiului democratic nu mai putea avea efecte benefice pentru noi. Rom�nii s�nt martori la �nmorm�ntarea capitalismului. Iar Uniunea European� este Comisia �ns�rcinat� cu �nhumarea, spunea cineva. Interesant este faptul c� dup� ce rom�nul a luat-o razna, dup� ce a fost belit, umilit si purtat cu c�tuse la m�ini prin cele tribunale, dup� ce a suportat efectele contractelor cu b�ncile fl�m�nde, �n conditi de legalitate �ndoielnice, si-a adus aminte c� are, totusi, si el oarecare drepturi: „Stiti cine s�nt eu? S�nt cet�tean european; si am drepturi!“ Dac� este �ntr-adev�r asa, ar trebui s� fie, �n sf�rsit, respectate. De �ndat�!
|