Un eveniment… discret

…Ce-mi plac mie oximoroanele, sďż˝ vďż˝ spunďż˝ elevii mei; nu rezist niciunuia!
Tot mai multe nume “de firmďż˝” pe scenele pietrene ďż˝n ultima vreme, ceea ce e bine. Sigur, ne-ar place sďż˝ vinďż˝ ďż˝i cu spectacole “de firmďż˝”, dar - bine ďż˝i-aďż˝a. Este, poate, o nostalgie a ďż˝nceputurilor, pentru cďż˝ motorul acestor popasuri de festival sau de turneu sďż˝nt de obicei actuale “stele” ale vieďż˝ii de spectacol bucureďż˝tene care, ďż˝n tinereďż˝ea lor artisticďż˝, au ďż˝nv��at alfabetul teatrului “la adevďż˝r” ďż˝n Piatra Neamďż˝. Cďż˝t ce-au plecat Maia Morgenstern ďż˝i Maria Teslaru, iatďż˝, o nouďż˝ ďż˝ntďż˝lnire foarte de vineri seara.
Pe mine m-a invitat o colegďż˝. Cďż˝nd am ajuns acolo, am aflat primul lucru inedit: accesul la spectacol se fďż˝cea exclusiv pe bazďż˝ de invitaďż˝ii. Incitant, foarte incitant. ďż˝n hol – organizatorii, foarte emoďż˝ionaďż˝i cďż˝ sala nu se va umple. S-a umplut lejer, cu invitaďż˝i cu invitaďż˝ii ďż˝i cu invitaďż˝i fďż˝rďż˝ invitaďż˝ii, cďż˝ de-aia-s invitaďż˝ii, invitaďż˝i ďż˝i invitaďż˝iile, invitaďż˝ii. Nu?
Piesa, Trei pe o canapea & valetul, pe un text de Marc Camoletti, ďż˝ncercat profesionist al genului, era, vorba cuiva, “nimic mai mult decďż˝t voia sďż˝ fie”: o trďż˝snaie simpaticďż˝, sutďż˝ la sutďż˝ bulevardierďż˝, bazatďż˝ pe combinaďż˝ii ale douďż˝ cupluri luate cďż˝te douďż˝. Plus valetul, evident.Ce iese, adicďż˝, atunci cďż˝nd doi soďż˝i la o vďż˝rstďż˝ coaptďż˝ se hotďż˝rďż˝sc sďż˝-ďż˝i “refacďż˝ viaďż˝a” cu vis-à-vis-uri mult mai proaspete, ca vďż˝rstďż˝ ďż˝i mentalitate. O piesďż˝ numai bunďż˝ de turneu: un decor unic, ďż˝n care cinci personaje susďż˝in cu vervďż˝ imbroglio-ul.
Textul, ca s-o spun ďż˝i pe-asta, suferea de o lipsďż˝ de adaptare care mďż˝ fďż˝cea sďż˝ mďż˝ gďż˝ndesc cu nostalgie la “localizďż˝rile” lui Alecsandri ďż˝i Negruzzi: pe ici, pe colo, o traducere stďż˝ngace, adicďż˝ lipsitďż˝ de supleďż˝e ďż˝i/sau complexatďż˝ de o insuficientďż˝ cunoaďż˝tere a limbii originale, genera crispďż˝ri ale textului ďż˝i, principiu al dominoului, ďż˝i stresa pe actori care ďż˝ncercau sďż˝ suplineascďż˝ prin convingere ceea ce era carent ďż˝n comprehensibilitate. Dar aceďż˝tia, vechi “lupi de scenďż˝” (cu mici excepďż˝ii), nu s-au lďż˝sat demoralizaďż˝i din atďż˝ta ďż˝i au luat cu asalt disponibilitatea publicului de a ďż˝ncheia ďż˝n stil “descreďż˝it” sďż˝ptďż˝mďż˝na.
Hai, cďż˝ am ajuns ďż˝i la actori; tot amďż˝n eu, amďż˝n, ca sďż˝ cultiv suspansul, dar a venit ďż˝i rďż˝ndul lor. I-am (re)vďż˝zut, aďż˝adar, pe Iura Darie, bun prieten al generaďż˝iei mele ďż˝i al Mihaelei de altďż˝datďż˝ (mereu mďż˝ ďż˝ntreb dacďż˝ mai poate desena simetric ďż˝i simultan la douďż˝ mďż˝ini); cei mai tineri ďż˝l ďż˝tiu din filmele de odinioarďż˝ ďż˝i din serialele mai noi. Este frapant cďż˝tďż˝ energie emanďż˝ ďż˝ncďż˝ acest actor, chiar ďż˝n acest rol (Valetul, fireďż˝te) cďż˝ruia ďż˝i dďż˝ o altďż˝ cheie decďż˝t prevedea textul: acolo avem de-a face cu un personaj stil Jeeves al lui P. G. Wodehouse, pe care el ďż˝l trece, cu oarece resturi, ďż˝n registrul Arlecchino-Truffaldino-Scapin. I-am revďż˝zut pe Candid Stoica, care reuďż˝eďż˝te ďż˝n bunďż˝ parte sďż˝ treacďż˝ peste barierele propriilor canoane morale pentru a interpreta un avocat extrem de dornic, ďż˝i el, sďż˝ ďż˝inďż˝ pasul cu trecerea vremii, pe Anca Pandrea, ca de obicei excelent “soldat” al oricďż˝rei piese ďż˝n care se angajeazďż˝, tot ca de obicei excelent sprijin ďż˝i “ridicďż˝tor la plasďż˝” pentru colegii de breaslďż˝ mai vďż˝rstnici ori mai tineri, pe Victor Yila, proaspďż˝t teleportat de pe Planeta Vouďż˝, simpatic ďż˝n miserupismul cu care ďż˝arjeazďż˝ fďż˝rďż˝ milďż˝, conďż˝tient cďż˝ este reala patďż˝ de culoare – n-am rezistat sďż˝ nu bag acest calambur, regret – a spectacolului ďż˝i pe Ana-Maria Lazďż˝r, pe care, pďż˝nďż˝ anul acesta, n-o mai vďż˝zusem ďż˝n Teatrul Tineretului de pe cďż˝nd o mai canonea bunica ei, fie odihnitďż˝, ďż˝mpletindu-i codiďż˝ele.
Fapt curios: eu, adversara dicďż˝iei actorilor tineri, am constatat cďż˝ aceďż˝tia doi din urmďż˝ ďż˝tiu mai cu precizie sďż˝-ďż˝i “arunce vocea”, cum se (mai) spune ďż˝n teatru decďż˝t veteranii. Presupun cďż˝ montarea este conceputďż˝ pentru o salďż˝-studio, unde verbiajul prea larg dďż˝ impresia de rďż˝stealďż˝.
Cu duioďż˝ie am perceput un uďż˝or trac la intrarea ďż˝n text, explicat la urmďż˝ de cuvintele emoďż˝ionate adresate publicului de cďż˝tre actori; atunci mi s-a confirmat impresia cďż˝ ďż˝l vďż˝zusem pe Candid Stoica ďż˝ntr-o monografie a TT-ului. ďż˝i m-am bucurat de bucuria actorilor ďż˝i de plďż˝cerea ďż˝i – risc eu un adjectiv care va fi sigur prost ďż˝nďż˝eles – umilinďż˝a cu care au primit aplauzele aďż˝a cum primiserďż˝ ďż˝i invitaďż˝ia.
Per total, a fost, repet, un spectacol de vineri seara, cďż˝nd, vorba unui spectator ieďż˝ind cu nevasta la braďż˝, “mai avem nevoie ďż˝i de aďż˝a ceva, cďż˝ de chestii crunte ne-am sďż˝turat pďż˝nďż˝-n gďż˝t”. A fost un fel de memento agreabil despre perenitatea unui model dramatic prin perenitatea unor generaďż˝ii actoriceďż˝ti.
�i a mai fost �i o splendid�, splendid� declara�ie de dragoste, dar despre asta, s�c, nu v� mai spun nimic. Ia, nu le mai �ti�i pe toate, c� �mb�tr�ni�i prematur, ca mine!