 S�rb�toarea celor patruzeci de mucenici
Cre�tinii pr�znuiesc, an de an, pe 9 martie, p�timirea celor patruzeci de sfin�i din Sevastia Armeniei, iar ziua pomenirii lor �n calendar a devenit una din cele mai populare, �ndr�gite �i a�teptate, datorit� tradi�iilor �i obiceiurilor create �i perpetuate p�n� �n zilele noastre. �i mai ales c� este una din pu�inele zile din Postul Mare c�nd credincio�ilor li se ofer� momente de bucurie nu numai spiritual� prin slujbele biserice�ti, ci �i gastronomic�, prin acei col�cei f�cu�i �n form� de 8, cu miez de nuc� �i miere de albine. Dup� tradi�ia popular�, bucuria este mai mare mai ales pentru b�rba�i, �ntruc�t azi este dezlegare la vin �i se spune c� este chiar obligatoriu s� fie b�ute patruzeci de pahare, pentru sufletul fiec�rui mucenic �n parte.
Istorisirea vie�ii celor patruzeci de osta�i din Sevastia Armeniei are un caracter insolit. Ei f�ceau parte din ceata unui voievod pe nume Agricola, pe timpul �mp�ratului Liciniu, prigonitorul cre�tinilor. Acesta, afl�nd despre cei patruzeci de solda�i c� s�nt cre�tini, i-a obligat s� se �nchine la idoli. Ace�tia, refuz�nd s� se lepede de dreapta credin��, au fost arunca�i �n temni�� prin porunca voievodului, pentru a le da r�gaz de g�ndire, dar �n zadar. Tradi�ia bisericii spune c� li s-a ar�tat Domnul �n miez de noapte, spun�ndu-le: „Cel ce va r�bda p�n� la sf�r�it, va fi m�ntuit“.
Crudul �i vicleanul voievod s-a str�duit s�-i �nduplece, promi��ndu-le bog��ii �i ranguri, dar osta�ii l-au �nfruntat, spun�nd c� ei r�m�n slujitorii lui Hristos. Atunci, crudul Agricola a poruncit s� se arunce cu pietre �n ei, dar pietrele se �ntorceau asupra celor ce le aruncau, voievodul �nsu�i fiind lovit peste gur� de un bolovan. Furios, Agricola a ordonat ca osta�ii s� fie dezbr�ca�i �i du�i �n mijlocul unui iezer. Seara, apa iezerului a �nceput s� �nghe�e �i s� prind� trupurile celor patruzeci de osta�i. Unul dintre ei n-a mai putut r�bda �i a spus c� se va jertfi zeilor, dar, dup� ce a fost scos din apa �nghe�at�, a murit. Cei r�ma�i se rugau �n continuare lui Dumnezeu, p�n� c�nd, �n miez de noapte, s-a f�cut lumin� �i peste ei s-a �mpr�tiat c�ldur� ca vara. Unul din str�jeri, care era treaz, a v�zut patruzeci de cununi luminoase l�s�ndu-se peste capetele celor din iezer, dar una nu avea peste ce s� se a�eze. Paznicul a sim�it chemarea lu Dumnezeu �i, arunc�ndu-se �n ap�, a strigat: „S�nt cre�tin, Doamne, num�r�-m� �i pe mine �n aceast� ceat�“. C�nd s-a aflat la �mp�r��ie aceste minuni, s-a dat porunc� ca osta�ii s� fie sco�i din ap� �i du�i la cazne. Li s-au sf�r�mat gleznele cu ciocane, apoi au fost ar�i de vii, iar oasele lor au fost aruncate �ntr-un r�u, de unde au ie�it la suprafa�� prin semne cere�ti, �i apoi �ngropate la loc cuvenit, prin grija poporului credincios.
|
Autentificare
