 Soimaru: „Eu stiu c�-s de-al Soim�restilor lui Sadoveanu
• Mitric� Soimaru, fostul director al Directiei Agricole, este urmas al „Neamului Soim�restilor“, oper� a scriitorului Mihail Sadovean: „Eu stiu c�-s de-al Soim�restilor lui Sadoveanu de la bunicul de pe tat� • leg�tura cu legendarul Tudor Soimaru este motiv de m�ndrie pentru Mitric�, cel care si-a botezat fiul si un nepot cu numele personajului principal din roman • acum la pensie, Mitric� Soimaru se �ngrijeste de o pepinier� de pomi fructiferi la Girov • O discutie la prima or� a diminetii cu Mitric� Soimaru, fost director al Directiei Agricole Neamt si, mai nou, furnizor de pomi fructiferi altoiti, obtinuti �n pepiniera proprie, are menirea de a te plimba prin problemele trecutului si de a te trezi la viitor, f�c�ndu-ti ziua altfel dec�t de obicei. Afl�nd c� este urmas al Soim�restilor lui Sadoveanu, l-am contactat telefonic pentru a afla mai multe am�nunte si pentru a stabili detaliile unei �nt�lniri. A r�spuns iute si scurt, aproape milit�rese. A acceptat s� �l fotografiem �n mijlocul pomilor de la Girov, dar n-a avut timp de vorb�. „G�sim o zi c�nd plou�, c�nd nu pot s� fac treab�!“, ne-a spus �n timp ce mai vorbea cu c�te un client interesat de a-si procura pomi fructiferi. V�z�ndu-l c� nu �si permitea s� stea la „povestiri istorice“, am stabilit s� ne revedem, c�nd avea s� tin� ploaia cu noi. Asa c� am urm�rit progoza meteo si a r�mas s� ne vedem �ntr-o zi, pe la opt. Neam de r�zes asezat si cu respect fat� de cuv�ntul dat, Mitric� Soimaru a venit parc� dup� un ceas elvetian, c�ci la opt fix se prezentase la documentarea noastr�. S-a asezat tihnit pe un scaun si n-a vrut cafea sau ap�, ci a �nceput s� povesteasc�, parc� vr�nd s� afle si altii cum e s� stii din ce vit� de soi de tragi. „Eu stiu c�-s de-al Soim�restilor lui Sadoveanu de la bunicul de pe tat�. El a avut opt copii, doi b�ieti si sase fete, tata fiind b�iatul cel mai mare. A f�cut r�zboiul si a fost lovit la un picior, rana nevindec�ndu-i-se toat� viata. Era lemnar de meserie si pentru c� avea durerea aceea mereu, ne punea pe noi, nepotii, s� �nv�rtim la un strung cu care el scobea trunchiurile de copaci pentru butoaie. Pe la 5-6 ani, mi-a spus c� noi s�ntem nepoti de-ai lui Tudor Soimaru. Pe el �n chema Costache Soimaru si a murit la 16 zile de la �ncorporarea mea. Foarte greu am reusit s� ajung la �nmorm�ntare, dar am ajuns. C�nd am depus jur�m�ntul si mi s-a strigat numele, era de fat� un general, Gheorghe Soimaru, care dup� ceremonie m-a chemat la el si m-a �ntrebat de unde vin. I-am zis c� m-am n�scut la N�vr�pesti, Iasi, si de pe acolo se tr�gea si el“.
„V�ruleeee!“
Este �nceputul povestii spuse de Mitric� Soimaru, pentru c� �nt�lnirea cu generalul avea s� se dovedeasc� prima punte de leg�tur� �ntre „neamuri“. Urm�toarea si cea mai solid� avea s� se �ntrez�reasc� �n 1999, c�nd un Soimar de peste Prut, Vasile, profesor universitar, avea s� ia la picior toate c�r�rile care duceau la poarta unui rom�n cu numele Soimaru. Asa se face c� a mers �n sate cu acest nume dar n-a g�sit vreun om care s� se cheme asa, a mers �n orase unde c�uta adresele Soim�restilor asa cum indicau c�rtile de telefoane. „�n 1999, aceast� rud� a mea a ajuns la Piatra Neamt. Eram director la Directia Agricol�, dar m-a c�utat acas�. Geamul ferestrei e foarte aproape de poart� si cum st�team �n cas� am auzit c�telusa l�tr�nd foarte tare si pe cineva care striga «V�ruleeeee!». M-am uitat pe geam si v�z�ndu-l cam negricios, cu mustat�, am zis c� o fi vreun tigan care vinde lemne sau uluce. Am iesit afar� si el a venit la mine si m-a �mbr�tisat. Cu lacrimi �n ochi mi-a zis c� simte c� s�nt din «Neamul Soim�restilor», dup� privire. Apoi mi-a zis c� pe sotia lui o cheam� Maria, ca si pe a mea, iar pe fiu Tudor, ca pe b�iatul meu. Am pl�ns de emotie si de bucurie. Parc� se umplea un gol din suflet, era ceva de genul «chemarea s�ngelui». Fusese la Soim�resti, l�ng� T�rgu Neamt, si nu g�sise pe nimeni cu numele �sta. De mine aflase de la Verseni, comuna Mirosl�vesti“, a povestit Mitric� Soimaru si, �n ciuda privirii agere, parc� sem�n�nd cu una de soim, am v�zut cum ochii i s-au umplut de lacrimi de emotie, chiar si dup� at�tia ani de la petrecerea evenimentului.
Adeptul unei vieti s�n�toase
Mitric� Soimaru si-a petrecut viata cutreier�nd judetul �n lung si-n lat. Din acest motiv n-a vut s� devin� sedentar odat� cu pensionarea si cu trei ani �nainte de a c�p�ta acest statut si-a c�utat o preocupare. „�n 2006 mai aveam trei ani p�n� la pensie si m-am decis c� trebuie s� fac ceva ca s� am ocupatie dup� ce ieseam din c�mpul muncii. Am refuzat s� accept ideea de a sta acas�, sedentar. M-am g�ndit c� asa as �mb�tr�ni mai repede. 50% a contat s� am o ocupatie care s� m� mentin� �n activitate si s� nu ajung la medicamente. 25% a contat s� �mi asigur o alimentatie c�t de c�t naturist� si restul de 25% a fost nevoia de a-mi rotunji pensia. Le-am luat pe toate �n calcul si am ajuns s� �nfiintez pepiniera. Am ales varianta aceasta dup� ce am v�zut c� nu exist� asa ceva �n judet si c� livezile mari s�nt distruse, iar copacii oamenilor s�nt �mb�tr�niti si bolnavi. Plus c� se f�ceau si se fac �n continuare at�tea case si nimeni nu zideste f�r� s� pun� si un copac pe l�ng�. Mai aveam si niste actiuni la o ferm� si �n ciuda reprosurilor sotiei, care voia s� investim �n imobiliare, am f�cut pepiniera. Acum m� simt foarte bine, m� misc, sezonul de livrat pomi se cam apropie de sf�rsit, se termin� de plantat marcotele, asa c� treaba e cam gata si pot spune c� greul a trecut. Urmeaz� s� punem legumele pentru familia noastr� - toate soiurile, pentru toate gusturile. Avem fructe, avem c�teva p�s�ri care ne asigur� necesarul de ou� si pot spune c� s�nt un «Soimar» �mplinit“, a mai spus Mitric� Soimaru.
„Si aceast� istorisire din vremea c�nd str�mosii erau �nc� d�rji am scris-o �n linistea unei pris�ci, av�nd �n inima mea r�sunetul durerii lor“
Povestile cu pensionarul dedicat si �ndr�gostit de agricultur� ar putea continua, dar ziua se ar�ta frumoas� si mai avea treburi de rezolvat, asa c�, merg�nd pe principiul „�nt�i munca si apoi distractia“, ne-am luat r�mas bun de la fostul director al Directiei Agricole. N-am ratat �ns� ocazia de a-l �ntreba dac� soimii reprezint� o atractie deosebit� pentru el. Aveam s� afl�m c� mai �n tinerete le-a studiat comportamentul, a aflat c�t s�nt de ageri si care erau metodele de a-i dresa, dar cam at�t. A f�cut asta mai mult din curiozitate, s� vad� ce �i atr�gea pe Soim�restii lui Sadoveanu, care a spus c� si el se trage din neamul Soim�restilor, pe linia mamei sale Profira Ursachi, n�scut� la Verseni, pe malul st�ng al r�ului Moldova. „Bunicii mei s�nt str�nepotii acelor oameni. Si aceast� istorisire de acum trei sute de ani, din vremea c�nd str�mosii erau �nc� d�rji, am scris-o �n linistea unei pris�ci, av�nd �n inima mea r�sunetul durerii lor“, si-a �ncheiat Mihai Sadoveanu opera „Neamul Soim�restilor“. Altfel spus, interlocutorul nostru, Mitric� Soimaru, are leg�tur� si cu marele scriitor.
|