GRATIAT� C�ND A MURIT STALIN
• Eugenia Scurtu, o b�tr�n� din Tasca, a p�timit �n tinerete pentru c� familia a fost catalogat� una de chiaburi • a fost condamnat� si fost dus� �ntr-un lag�r de munc� • a fost arestat� �mpreun� cu copilul de doar dou� luni • acesta s-a pr�p�dit si nu a mai aflat din ce cauz� • �n satul Secu din comuna Tasca, undeva pe coasta unui t�psan se afl� pitit�, parc� ascuns� de restul satului, casa Eugeniei Scurtu, fost� G�leanu. O b�tr�nic� scund�, �n v�rst� de 80 de ani, etate pe care �ns� cu greu o poti deslusi din privirea sa domoal�, asemeni unei raze de soare prim�v�ratec. Asta, p�n� c�nd aduci �n discutie trecutul s�u, al anilor �'50, perioad� �n care tineretea femeii, o fetiscan� pe atunci, a fost aspru zdruncinat� de mult prea str�mba istorie a vremii. Pentru c�, trebuie spus de la �nceput c�, nu �nt�mpl�tor i-am c�lcat pragul si tulburat linistea m�tusei Eugenia �ntr-una din recentele duminici ale postului Pastelui, ci �mpinsi de dorinta de a afla direct de la surs� m�rturii ale trecutul s�u. Intrarea �n gospod�ria familiei Scurtu avea s� ne-o �nlesneasc� un om al locului, Tuca Dandu, cel ce ne povestise cu emotie �n suflet c�te ceva despre calvarul tr�it �n pusc�riile comuniste de c�tre biata femeie si �ntreaga sa familie. „Pe motiv, c� fiind o familie ceva mai m�ndr� si cu un cult mai deosebit pentru cresterea animalelor, a fost trecut� la chiaburi“, ne-a spus omul �n treac�t.
„Ne-au p�r�t c� tata ar avea pusti si mitraliere“
Am�nunte �ns� aveam s� afl�m de la Eugenia Scurtu, care trec�nd peste emotia de �nceput a �nt�lnirii, cu un glas, aduc�nd a �mp�care cu sine si cu �ntreg trecutul s�u, ne-a povestit. „Era prin �'52, toamna. Vremurile erau tulburi. Nu stiai cine cu cine, care ti-e prieten si care dusman. Dac� erai mai slab de �nger, o putea-i sf�rsi repede cu viata. Numai c� noi, cei de la munte, nu ne speriam asa usor. C�t m� priveste, eram foarte t�n�r� si zv�p�iat�. Nu-mi era fric� de nimic. St�team cu p�rintii si m� simteam ap�rat� si ocrotit� de tata, care era un om puternic si drept. Asta, p�n� ce un eveniment de care n-as vrea s�-mi mai aduc aminte, mi-a schimbat viata. Tata, cu mama si fratii mei, unul mai mare, Gelu, si unul mai mic, Lili, erau cu vitele �n munte la un bordei a lui Neculai a lu�' David. St�teau acolo si de frica comunistilor, pentru c� tata fusese t�r�nist si Securitatea nu i-avea la suflet pe acestia. Eu eram acas� cu copilul, care avea doar dou� luni. �ntr-una din zile m� trezesc cu casa �nconjurat� de politie. Cu pistoalele scoase au intrat si m-au amenintat c� m� pusc� dac� nu spun repede unde-i tata. V�z�nd c� nu scot o vorb�, m-au tras de p�r, m-au lovit si m-au purtat cu lampa prin beci, prin podul casei si al grajdiului, ca s� vad� dac� nu-s acolo. C�utau si arme, pentru c� vecinii, care erau invidiosi pe noi c� s�ntem ceva mai gospodari, ne-au p�r�t c� tata ar avea pusti si mitraliere. Da�' de unde s� aib�? N-avea nimica“, a spus b�tr�na cu un z�mbet amar �n coltul gurii.
�n arest cu copilul de doar dou� luni
Apoi ne-a purtat pe firul povestii sale mai cu o lacrim�, mai cu un sur�s, �n functie de cele tr�ite atunci si devenite acum doar amintiri. Asa aveam s� afl�m cum Militia, Securitatea, preceptorii, unul Gheorghe Florea si o anume Maria Dragomir, activist� de partid „a dracului“, au descins la bordeiul lui Neculai a lu�' David, pentru a pune st�p�nire pe animale si a le duce la ocol, cum au dat doar peste mam� si copii, cum feciorii gospodarului se opuseser� si cum pentru a-si ap�ra bunurile se stropsiser� la reprezentantii statului comunist. Si am mai aflat �nc� altele, care au condus la arestarea si condamnarea public� a �ntregii familii. „Totul a plecat de la sechestrarea animalelor, 80 de oi, un taur si dou� vaci. Unul din frati nu s-a putut st�p�ni si c�nd o v�zut c� ne iau animalele pentru a le duce la ocol, a iesit �ntr-o ulit� �n calea lor si a s�rit la g�tul unuia, lovind-o si pe activista de la raion, Maria Dragomir. At�ta ne-o fost. Noaptea a venit duba, ne-a ridicat si ne-a dus la Securitate �n Piatra Neamt. Pe mine, pe mama si pe unul din frati. Eu am luat si copilul de doar dou� luni, care dup� o s�pt�m�n� de arest, din lipsa m�nc�rii, a sl�bit si dup� cum aveam s� aflu la iesirea din pusc�rie a murit. Ce s� v� spun? M� doare sufletul si ast�zi pentru c� nu am fost l�ng� el c�nd s-a stins si nici nu stiu unde a fost �nmorm�ntat“, a declarat cu durere �n suflet Eugenia Scurtu. Din spusele femeii am retinut faptul c� la arestul Securit�tii, �n primele sapte zile n-au primit dec�t ap�. „Ne scoteau o dat� pe zi la o chiuvet�. De unde s� am lapte pentru copil? Pe urm� a venit un gardian si ne-o �ntrebat dac� ne-o dat cineva ceva de m�ncare. Auzind c� nu, ne-o adus el c�te-o bucat� de p�ine cu marmelad�. Acas� aveam br�nz�, carne, da�' nu ne-o l�sat s� lu�m“, ne-a mai spus b�tr�nica.
„Ce-ai f�cut drace de esti la �nchisoare?“
Dup� o lun� au fost judecati �n fata poporului, la Tasca. Octogenara �si aminteste totul despre proces de parc� ar fi fost mai ieri. Ne spune c� toti ai ei ce fuseser� arestati au fost urcati �ntr-o dub� si „alaiul“ format din judec�tori, procurori si avocati a poposit la c�minul din sat, unde vestea judec�tii adunase popor de lume. Autorit�tile comuniste opriser� p�n� si slujba la biseric� pentru proces. „�ntrebarea pe care ne-o tot puneau era s� spunem unde-i tata. Noi stiam c� este la Hodosa, �n S�rmas, da�' cum s� spunem? Am primit, eu si fratele meu Gelu c�te doi ani condamnare si mama un an. A fost condamnat si tata �n lips� tot doi ani. Pusc�ria am f�cut-o la Domnesti, D�mbovita, la munc�. Acolo erau si detinuti politici. Eu n-am vrut s� m� duc la munc�, trebuia s� stau cu mama care era prea b�tr�n� pentru a putea face ceva. Mi-aduc aminte c� un gardian a dat capacul vizorului la o parte si m-a �ntrebat: «Ce-ai f�cut drace de esti la �nchisoare?» M-am b�tut cu preceptorii! «Las c� tot tu o s� tunzi oile �n prim�var�. Ti le dau astia �napoi». Glumea ori ba, a avut dreptate p�n� la urm�. Nu toti militienii erau r�i. Sau poate i-am mai iertat eu cu trecerea timpului? Si-am stat la pusc�rie p�n� prim�vara. �ntr-o zi pe c�nd ne scoseser� s� lu�m aer, numai aud: «S� vin� echipa cutare s� predea echipamentul c�-i mare gratiere». Cine-o mai fi cr�pat, �mi zic eu. Si r�spunsul aveam s�-l afl�m nu dup� mult timp. Cr�pase Stalin (Iosif Vissarionovici Stalin a fost secretarul general al partidului comunist sovietic si a decedat pe 3 martie 1953 - n.r.). Desi �n fiecare zi mai plecau c�te unii, c�te altii, pe noi nu ne strigau si pace. «S� stii mam� c� noi s�ntem b�gati la politici de nu ne dau drumul», ziceam eu. Nu mai aveam r�bdare. Dar, de fapt, de multi ce eram �n �nchisoare, politaii ne br�cuiau ca pe vite dup� pedepse. Totusi ne-a venit si nou� r�ndul. «Te duci acas�, drace», mi-a zis �n treac�t gardianul, c�nd mi se f�ceau formele de iesire din pusc�rie. �mi ajunseser�. Am stat sub teroare sapte luni de zile, da�' ni se p�ruser� sapte ani. M� �ntreb si ast�zi ce-o fi fost cu vremurile acelea, pentru ce a trebuit at�ta suferint� pe capul oamenilor, care nu vroiau dec�t s� tr�iasc� �n pace, liniste si s�-si vad� de gospod�riile lor?“, a rememorat Eugenia Scurtu ce i-a fost dat s� tr�iasc� �n cumplitii ani �'50, c�nd peste noapte puteai deveni dusmanul poporului.
„I-am iertat!. Greu, da�' i-am iertat!“
„Am suferit, am pierdut copilul, am fost lipsit� de libertate, desi nu f�cusem nimic, nu omor�sem, nu furasem... I-am iertat! Greu, da�' i-am iertat!“, continu� povestea s�teanca din Tasca. C�nd a ajuns acas�, tat�l ei se afla la s�lasul de pe munte cu ceea ce mai r�m�seser� din animale. Vreo 60 de oi. Aflase c� a avut loc gratierea si c� se putea �ntoarce acas�. Surpriz�, �ns�. O dat� cu familia venit� din lag�rul de munc� din D�mbovita a ajuns la Tasca si potera comunist�. „�n prostia lor credeau c� tata trebuie prins, legat si dus la pusc�rie. Fals. Legea era lege si trebuia respectat� si de c�tre comunistii de r�nd, care habar n-aveau ce-i cu ei. Mi-aduc aminte c� tata, v�z�ndu-i neputinciosi, �n batjocur� le-a �ntins o curea de la clopotul oilor pentru a-l lega de m�ini. Dar n-a mai fost cazul, c� nemernicii si-au dat seama c� n-au de-a face cu un om oarecare, ci cu unul trecut vertical prin viat�. Asa c� au plecat umiliti si cu coada-ntre picioare. Da�' ce folos? Noi am r�mas cu suferinta si necazul. Imediat aveam s� plec s�-mi caut copilul, desi simteam c� nu mai tr�ieste. La spital, fiindc� mi-l luase un doctor, nimeni nu mi-a putut spune ce s-a �nt�mplat cu copilul. C�te cineva �mi zicea asa �n r�s. «Las�' c� o s� vezi tu ce b�iat o s� ai peste ani». Am plecat r�nit� �n sufletul meu de mam� si nu mi-am aflat linistea nici p�n� azi, desi Dumnezeu mi-a mai dat apoi dou� fete de care s�nt foarte m�ndr�. Dar, m� tot �ntreb: «S� m� fi b�tut Dumnezeu asa tare, �nc�t s� nu-mi g�sesc niciodat� linistea?» C�t m� priveste, eu i-am iertat pe toti, de-au fost buni, ori r�i cu mine. Nu vreau s� p�r�sesc aceast� lume cu p�cat. Lectia am primit-o cu totii de la Iisus, care si-a dat viata pentru linistea noastr�. Da�' oare noi o merit�m? Numai Dumnezeu stie», si-a �ncheiat Eugenia Scurtu povestea, av�nd ochii plini de lacrimi. Ne-am dat seama c� nu mai avea nici un rost s� mai insist�m cu vreo �ntrebare. I-am m�ng�iat m�na �n semn de respect si am plecat din tinda casei sale mai bogati cu o lectie de moral� crestin�, simtindu-ne condusi p�n� la poart� de acea privire bl�nd�, asemeni unei raze de soare prim�v�ratec. Ne-am �ntrebat �ns�. Oare c�te astfel de cazuri mai tr�iesc ascunse �n sufletele oamenilor, care �ncet, �ncet pleac� cu ele �ntr-o alt� lume? R�spunsul trebuie s�-l c�ut�m printre noi, p�n� nu este prea t�rziu.
|