CU TANCUL PRIN N�METI
• pe vremuri ca acestea, c�nd drumurile gem sub troiene, c�tiva oameni s�nt extrem de �nc�ntati c� obiectul muncii e z�pada • o plimbare cu un utilaj de desz�pezire este o experient� de neuitat pentru neexperimentati • ieri, am avut ocazia s� mergem cu un ZIL, o autofrez� ruseasc� • desi a fost fabricat� acum vreo 60 de ani este foarte eficient� • „E mai b�tr�n� ca mine, masin�ria asta! E cam de-o seam� cu colegul“ - zice Mihai Popovici, de la Drumuri Nationale, referindu-se la Ion Curalariu, tovar�sul de munc� • Frumusetea unei zile de iarn� veritabil� este o adev�rat� bucurie sufleteasc� pentru cei care privesc de dup� geam, dintr-o camer� bine �nc�lzit�, poate cu un ceai fierbinte dinainte, o cafea aburind�, un pahar cu vin sau tuic� fiart�. Este minunat� iarna c�nd nu ai de trecut prin n�meti p�n� la br�u, c�nd nu r�m�i blocat prin cine stie ce tih�r�i sau cu masina prins� �ntre n�meti! Chiar e pl�cut� o plimbare pe drumuri str�juite de troiene „c�t casa“, c�nd albul imaculat al z�pezii te relaxeaz� cum nu ti s-a mai �nt�mplat, iar aerul rece pare at�t de curat �nc�t simti nevoia s� respiri si pe nas si pe gur�. Dar toate acestea n-ar fi posibile dac� niste oameni, care �n viata de zi cu zi s�nt ca oricare altii, n-ar munci zi si noapte atunci c�nd z�pezile acoper� orice si blocheaz� tot. Si, desi pare greu de crezut, �n ziua de azi mai s�nt oameni care chiar dac� nu au lefuri colosale pot striga �n gura mare si cu z�mbetul pe buze: „�mi place ce fac!“. Poate dac� nu auzeam cu urechile noastre, nu credeam. Dar ne-am bucurat de disponibilitatea celor de la Sectia Drumuri Nationale Sectia Piatra Neamt si am cunoscut pe doi dintre soferii care conduc o autofrez� ZIL. Ruseasc�.
„Avem de toate“ Asa cum a „mediat“ Vasile Iliescu, purt�tor de cuv�nt al Sectiei Drumuri Nationale Piatra Neamt, ne-am �nt�lnit cu utilajele aflate �n activitate �n zona Turturesti. Pentru c�teva zeci de minute am fost „copiloti“ pentru soferul Mihai Popovici, din Vaduri. Are 46 de ani, doi copii si e foarte multumit de ceea ce face. Uns din cap p�n�-n picioare de uleiuri si vaselin�, st�p�neste „matahala“ si o conduce pentru a roade la propriu din blocul de z�pad�. „E mai b�tr�n� ca mine, masin�ria asta! E cam de-o seam� cu colegul” - zice Mihai Popovici si r�de prelung. „Are vreo 60 de ani, dar merge! E autofrez� ZIL, marc� ruseasc�. Ia uitati, ce dot�ri! Avem de toate, chiar dac� vi se pare c� e dep�sit� fizic si moral. Avem un radiator acolo, unde au masinile torpedou, si vine c�ldur� si de aici, de sub scaun. Aici e ceasul care indic� aerul pentru fr�ne. Aici, alt ceas arat� uleiul, altul presiunea, aici v�d cum st�m cu bateria... Nu m� pl�ng. M-am �nv�tat cu autofreza. Si �mi place ce fac! Chiar �s multumit de activitatea mea. E mare satisfactia atunci c�nd vezi c� lasi �n urm� drum liber si se bucur� lumea. Oamenii n-au habar de c�t se munceste ca s� desz�pezesti un drum, dar eu m� bucur c� mi-am f�cut datoria!“, a spus Mihai Popovici, afis�nd un r�s ce ar�ta satisfactie. Ne uit�m si noi dup� ceasurile care au ecranele ruginite pe margine... mare lucru nu �ntelegem, dar d�m afirmativ din cap. Stie omul ce stie! Dup� c�teva minute de stat �n cabin�, simteam c� ne sufoc�m de la damful de motorin� amestecat� cu fum, c�ldur� si tot felul de mirosuri de vaselin�. Tragem cu ochiul s� vedem cum arat� „tapiteria“. N-a mai r�mas nimic din ea... Pe un scaun, o p�tur� tinea loc de hus�. Pe cel�lat, un alt tol. Pentru moment ne g�ndim la hainele cu care urcasem �n cabin�, care sigur vor mirosi de-acum a soferie, dar ne trece repede. Vedem cum din tinutele celor doi conduc�tori auto, mai nimic nu era la culoarea initial�. Asa c�... accept�m situatia si sper�m �n sinea noastr� c� totusi n-o fi fost vreo pat� de ulei fix �n mijlocul scaunului!
Celularul din soset�
Tragem cu coada ochiului si vedem c� �n partea din spate a cabinei, dintr-o soset� agatat� �ntr-un c�rlig f�cut din s�rm� st�tea un celular! „Bun loc!“ - �i zicem domnului Popovici - m�car e ferit de socuri cum st� acolo suspendat! R�de, zice c� acolo e mai sigur s� tin� telefonul si ne roag� s� nu scriem chiar tot ce vedem. �n directie cu celularul, �n spatiul dintre scaune, o pung� cu niste felii de p�ine neagr�. Asa au g�sit oamenii, asa au cump�rat! Bine c�-i proasp�t�! Deasupra capului - Doamne fereste s� te uiti cu atentie si s� fii panicos de fel! Fire peste fire, legate �ntre ele... unele izolate, altora li se vedeau firele de lit� de la interior. �n rest... manete peste manete. Una pentru cuplat valturile, pentru schimbat cosul, pentru ridicat sau urcat lama. „Directia este mecanic�. Dup� program, simti cum ai stat at�tea ore cu muschii �ncordati!“, a mai zis Mihai Popovici. Apoi vedem pe toat� lungimea bordului un furtun cam c�t s� �ncap� un pumn de dam� fin� prin el, care avea cap�tul „la vedere“ fixat �ntr-un pet de un litru si jum�tate, suspendat �n aer cu o sfoar�. �sta este sistemul care aduce c�ldura dinspre radiator, �n cabin�. Ne cam vine s� r�dem, dar v�z�nd cum �ngheta parbrizul din cauza gerului si z�pezii de afar�, zicem c� e bine si asa, numai cald s� ne fie. Caldur� cu fum. Si cum vorba rom�nului are mereu adev�r �n ea, c� „unde-i fum e si c�ldur�“, d�m cu documentarea mai departe. Si �n timp ce ne povestea despre multumirea sa profesional�, soferul s-a aplecat la picioarele noastre si a �nceput s� cotrob�ie printre manete, manetele, tot felul de fiare fixate �n partea de jos a cabinei. „Cupl�m valturile! Acum �ntelegeti de ce lucr�m tot timpul �n doi!? Unul conduce, cel�lalt face ce e de f�cut!“. Si c�nd priveam mai cu atentie la „cuplare“, deodat� cabina a �nceput a se zgudui de parc� era cutremur. Instinctiv am privit spre us�, dar greu s-ar pricepe un om al zilelor noastre, obisnuit cu masini de generatie mai recent�, s� coboare de-acolo.
„Acum avem noroc c� nu e z�pad� mare si nu viscoleste“ Nici nu stiam de ce s� apuci, c�ci erau niste chestii care aduceau a scoabe. „N-om muri aici!“ - ne trece iute prin minte, si p�n� s� ne l�murim c� treaba e sub control am v�zut c� deschiderea de la portier� era cam ca un c�rlig de pe la portile vremurilor de alt�dat�. Apoi soferul a folosit pedalele autofrezei, care au ajuns s� fie ca niste limbi uriase, roase de rugin�. Si �n secunda urm�toare a �nceput „distractia“, dar ochii soferului au �nceput a se lumina! Utilajul �si �ncepuse treaba. Se transformase �ntr-un m�nc�tor de z�pezi. Lua troienele de pe o parte a drumului ce duce c�tre Girov si le arunca la 20-30 de metri distant�. Incredibil, dar la cum t�ia o bar� metalic� asezat� �n lateral z�pada, mi-am amintit de cum t�ia bunica m�m�liga cu ata. Spectacolul era grandios. Prin cosul din st�nga utilajului, z�pada transformat� �n fulgi ajungea �n dreapta, mult peste cealalt� margine a drumului. Dup� asa experient� cobor�m g�tuiti de fumuri si mirosuri din cabina �nnegrit� de uleiuri, unde at�rnau zeci de fire �nnodate si unde nimic nu pare „bun“ desi toate functioneaz� la perfectie, si discut�m cu colegul r�mas pe drum, pentru c� ne l�sase nou� locul. Si g�sim aceeasi lumin� �n ochi. Si-l g�sim si m�ndru c� e de-o seam� cu autofreza pe care o plimb� pe drumurile nationale care str�bat judetul, atunci c�nd om�tul �ncurc� traficul. „Acum avem noroc c� nu e z�pad� mare si nu viscoleste. S�nt cam 15 km/or�, ceea ce nou� ne permite s� ne desf�sur�m activitatea f�r� probleme. E mai greu c�nd viscoleste si nu se vede mare lucru �n urma noastr�!“ - ne-a spus Ion Curalariu, din Piatra Neamt, tat� a trei copii. Si punct. �n c�teva minute de stat �n frig, mina pixului a �nghetat.
„Desi nu pare mare lucru, e treab� serioas� ceea ce facem noi“ Povestea lui Ioan Curalariu este la fel de captivant�, dar s�ntem nevoiti s� facem documentare verbal�. Nu ne ajut� nici al doilea instrument de scris, asa c� �ncerc�m s� retinem c�t mai multe dintre cele ce ni se povestesc. Aveam s� afl�m c� autofreza are un consum mediu de 19 litri de motorin� pe or� si c� motorul este ca cele fabricate pentru tancuri. Pe ZIL-ul nemtean puterea motorului este cam c�t jum�tate din a unui car de lupt� blindat. Si �n timp ce vorbea cu noi d�dea indicatii colegului de pe mastodont - „Las� lama mai jos!“, �i recomand� si decizia lui e pus� �n aplicare. Si urm�rind cum se face treaba, ne mai spune una-alta. „E unul dintre cele mai eficiente utilaje pe care le avem! Cu toate c� este foarte vechi, face treab�. Acum nu e z�pad� mult�, dar �mi amintesc c� �n 2004 am dat mai �nt�i la lopat�, s� simtim drumul, si apoi am intervenit cu autofreza. Era z�pada mai mare ca utilajul si se �nt�mpla undeva �n zona Ghigoiesti“, a povestit Curalariu, care din 1979 presteaz� la „Drumuri“. Si el, si colegul lui, c�nd n-au de desz�pezit, s�nt soferi la Drumuri Nationale. Mihai Popovici, de exemplu, conduce un Opel Astra, dar c�nd iarna impune, las� masina elegant� pentru freza ruseasc�. „Fac si poze c�nd s�nt cazuri speciale! Si povestesc acas� sotiei, copiilor. Desi nu pare mare lucru, e treab� serioas� ceea ce facem noi“, a continu� Popovici. Vasile Iliescu, purt�tor de cuv�nt al Sectiei Piatra Neamt a Companiei Drumuri Nationale, a declarat c� utilajul cu care tocmai ne „plimbasem“ prin n�meti este extrem de important pentru companie, �ntruc�t asigur� activitatea de desz�pezire �n conditii speciale. „Oric�t de eficient� ar fi autofreza, �n cazul viscolului treaba nu merge. Dar noi ne str�duim s� facem tot ce tine de noi. Din p�cate, nu de putine ori ne-am confruntat cu ne�ntelegeri din partea participantilor la trafic. Oamenii se sup�r� c� nu-i lasi s� treac�, desi le spunem c� drumul e �nchis. Dar zic c� se descurc�, au impresia c� nu li se poate �nt�mpl� nimic si dup� ce r�m�n blocati tot noi trebuie s� intervenim si s�-i salv�m. Acum, pe drumul Piatra Neamt - Roman se circul� doar p�n� la Girov. Dac� vremea se va �mbun�t�ti si vom �ndep�rta z�pada, traseul se va reda circulatiei“, a declarat Iliescu.
Numai c�l�tor prin ger s� nu fii �nt�lnirea cu reprezentantii de la Drumuri Nationale o aveam la iesirea din oras, de unde trebuia s� plec�m c�tre utilajele de desz�pezire. Pornim din oras la minus nou� grade Celsius si ne bucur�m de c�ldura din masin�, dup� ce ne ninsese c�teva minute, p�n� am reusit s� scoatem autoturismul din parcarea n�p�dit� de z�pad�. Nu iesim bine din oras, c� termometrul ne ar�ta deja unsprezece grade cu minus. Viscolul formase niste suluri prin directia primelor case de la marginea orasului. Fulgii care c�deau pe parbriz se topeau si deveneau pelicul� de gheat�. �n zadar se solicitau sterg�toarele la maximum, c� tot geamul era acoperit cu un strat subtire, �nghetat. Printr-un arc de cerc �ngust de 2-3 centimetri, soferul se chinuia s� vad� drumul. Undeva pe st�nga, un om, nins tot, cu o geant� pus� post�reste pe diagonal�, f�cea autostopul. Ce l-o fi m�nat oare la drum, pe asa vreme? Intr�m �n zona populat�, dar nimeni nu misc� nimic. Gardurile care au acoperis par mai �nalte cu jum�tate de metru, c�t e stratul de z�pad� c�zut �n ultimele zile. Undeva, �ntr-un cap�t de ulit�, un c�ine e m�nat de la spate de v�nt, iar coada stufoas� pare o parasut� ce-l urmeaz�. E iarn�. �n fond, nimic special. Ierni au fost mereu si vor mai fi. Important e s� stii s� te bucuri de frumusetea lor, s� �ti asumi conditiile de munc� dac� vrei s� �si faci datoria si s� respecti munca altora!
Nota Redactiei: Multumim celor de la Sectia Drumuri Nationale Piatra Neamt pentru disponibilitatea manifestat� la documentarea acestui reportaj.
|