Crucea
La vita e bella S-a oprit un fulg firav pe geana lui cuminte, aplecat� asupra privirii ce, uit�nd alc�tuirea acestui t�r�m, deja h�l�duie prin nesf�rsita �mp�r�tie a Domnului. S-au �nversunat fuioare de v�nt rece si p�trunz�tor prin plaiul alb al b�rbii, r�zletindu-i �n suvite tot mai firave suflarea p�m�ntean�. Si a urcat apoi, primenit si �mp�cat cu toate cele, �ntru �nt�mpinarea Domnului, chiar �n zi sf�nt� de s�rb�toare. Pentru c� de la Dumnezeu se trag toate ale lumii acesteia si la Dumnezeu se �ntorc �n cele din urm�, �mpov�rate de r�nile ad�nci ale tr�irii printre cele vremelnice.
�ntru Domnul...
Pov�tuind �ntru bun� purtare oamenii, c�l�uzindu-i printre meandrele unei lumi ispitite de cele rele, g�sind si reg�sind �ntr-una c�r�rile ce duc sufletul spre Domnul, veghind la cele ale tainei si ale m�rturisirii cu bun� credint�, aureol�nd exercitiul rug�ciunii cu rigurosul si nu de putine ori spectaculosul ceremonial al reconfigur�rii canoanelor ortodoxe, �si f�cu dovada �ndeplinirii menirii printre cei de aici, pe care, cu devotiune si bl�nd� �ntelegere i-a �ndreptat cu fata spre ei �nsisi si cu sufletul spre ceruri. C�ci de acolo vine si belsugul, si de acolo vin roadele �ndestul�toare, si bucuriile, dar si cele ce va s� ne aduc� aminte de hotarele noastre preste care nu putem cu nici un chip trece f�r� voia Celui de sus. Si, de bun� seam�, Dumnezeu �si va fi plecat privirile cu dragoste si bun�tate asupra robului s�u, slujitor al Tat�lui si p�stor al poporului n�r�vit la rele si care, �n momente de ad�nc� reflectie se va fi spovedit �ntru iertarea p�catelor si temeinic� izb�vire. „Trudit-ai destul Teofile, ostenitu-te-ai �ndeajuns �ntru primenirea sufletelor si limpezirea privirilor! Tot mai greu de �ndreptat este omul, n�r�vit la trainic� si �nd�rjit� jefuial�, si tot mai anevoie este sila ta de a-l trage pe ast� dreapt� c�rare unde patimile se risipesc ca aburul p�inii �n huma peretilor cuhniei si unde ecourile clopoteilor mai tulbur� �nc� tihna �mprejurimilor cotropite de n�meti. Vino �ntru �nt�mpinarea mea si las� �n urm� lucr�rile tale de care va s� se bucure �nc� tr�itorii.“
... �ntru �mplinire...
Si od�jdiile albe ale z�pezii se ab�tur� spre d�nsul, si trupul cuprins �i fu de albul om�tului, �nv�rtejiti de suflarea criv�tului se r�zletir� ca fluturii speriati fulgii de nea, iar bronzul clopotelor se albi de frig si zloat� nemiluit� pogor�t� asupr�-i. Si-a �ntemeiat l�casul pe ruinurile unei istorii controversate, �n care spatiul dumnezeiesc va fi fost l�sat prad� prigonirii si tulbur�rilor unei istorii �nc�lcite, de la voievodala sf�nt� �ntrupare a L�pusneanului p�n� la z�ng�nitul fiarelor c�znasilor, de la suflarea grea a ofticosilor la t�r�sul furisat al viperelor pe obrazul fierbinte al lespezilor c�zute din zidurile obosite spre temelii, pentru ca, �n cele din urm�, s� revin� la rosturile ei firesti, de tihnit� asezare monahal�, �n v�rful unui pisc de munte p�n� la care calea sf�nt� avea s� se av�nte asemeni unei aspiratii niciodat� �mplinite. Si a ridicat aici sf�nt l�cas de �nchin�ciune, albind cuprinsurile cu pacea divin� r�sp�ndit� �n locurile di-mprejur, peste linistea p�sunilor montane unde se risipesc c�tre sear� ecourile t�l�ngilor. Si c�nd, sub lumina lunii rosii izvor�te din raristi si sf�siat� de crengile brazilor, multime de suflete r�t�cite �si caut� m�ng�iere si alinare sub proteguitoarea umbr� a cuv�ntului �ntelept slobozit de sub turlele gratioase.
... si �ntru iertare
C�ci cea mai de seam� �mplinire a monahului schivnisit �n pustia P�ng�ratilor va fi fost, negresit, m�reata ctitorire �ntru Dumnezeu si Duhul sf�nt, asezat� temeinic pe costisa asupra c�reia se pr�vale umbra p�durii si de unde se osteneste a priveghea sufletele celor din s�lasurile satului pitulat printre cutele muntelui. Si dac� cineva mai cunoaste pricini de a pune la �ndoial� chipul p�storului, s� nu uit�m c� el �nsusi a fost, �nainte de toate un simplu om; supus tuturor �ncerc�rilor care b�ntuie fiinta uman� si m�nat de toate nevoile ce r�v�sesc sufletele credinciosilor. Dar care, dincolo de toate acestea, a avut puterea s� le dep�seasc�, s� le �nfr�neze, s� le �nteleag� si s� le domine. Si, mai mult, si-a �ng�duit ca �n numele Domnului s� pov�tuiasc�; pentru a se ridica asupr�-le si pentru a-si purta cu devotiune propria cruce. De va fi reusit, numai Dumnezeu stie, si de va fi gresit c�ndva, tot El �l va ierta pre d�nsul; cum tot El va fi acela care o s�-l mustre dac� vreodat� r�bojul faptelor fost-a tulburat de oarece r�t�ciri si sl�biciuni omenesti. Dar pov�tuirea �ntru smerenie si �ntru g�sirea c�ii drepte si a adev�rului, de bun� seam� rodeste �n multi dintre cei care i-au c�lcat pragul chiliei. Si numai asta dac� ar c�nt�ri �n balant�, ar fi de ajuns.
Si ei s�nt oameni
�n �st timp, undeva �ntr-un s�las oblojit de ninsoare, o ceat� de g�ngavi, gusati si p�ntecosi se �ntrece �n exaltate rostiri despre bun�tatea si utilitatea lor �nsile, suger�nd noi �ncerc�ri unui popor umilit cum nicic�nd nu a g�ndit a fi. Toate p�catele lumii, �ncep�nd cu trufia si sf�rsind cu asuprirea le orneaz� discursul nefast si tern precum existenta lor �nduios�toare �n care valorile autentice s-au estompat �ngrijor�tor, �nlocuite fiind cu desert�ciuni. Toti au c�lcat, mai mult sau mai putin, drumul m�n�stirii si toti s-au rugat cu patim�, �n g�nd sau cu vocea murmurat�, pentru binele lor. Ce-i cer acestia lui Dumnezeu? S�n�tate, care, vorba rom�nului �ntelept si sugub�t, „e mai bun� dec�t toate“, bani multi �ndesati �n chimire, �ndestulare pentru toti ai lor, putere si, neap�rat, c�t mai multe voturi. C�ci de acolo, de la voturile acelea multe ale asupritilor resemnati vine �ns�si puterea lor vremelnic� si vrednic� de mil�. At�ta visceralitate etalat� impudic si ostentativ �n cadrul str�mt al lumii p�m�ntene, at�ta suficient� orgolioas� si agresiv� demult nu a mai b�ntuit meleagurile aceste, st�p�nite acum cu �nd�rjire si obstinatie dement� de c�tre oameni mustind de „valoare“.
Dumnezeu s�-l ierte!
Cred c� baba Fr�sina e foarte multumit� de efectul „Piur en’ neiciurel“ al unui produs cosmetic �ndelung mediatizat pe toate posturile de televiziune care, firesc, trebuie si ele s� supravietuieasc�. De altfel, supravietuirea a ajuns, �n Rom�nia, scopul fundamental al vietii fiec�ruia dintre noi. �n virtutea c�ruia, pomenita bab� a uitat si de rosturile firesti ale bunului crestin si de spaima celor zece porunci. D� m�ncare la g�ini �n mijlocul b�t�turii �nz�pezite, se ot�r�ste asupra c�inelui costeliv care �si t�r�ie lantul �nghetat �mprejurul custii, suduie lighioanele �nd�r�tnice si se �nchin� cu smerenie c�nd dinspre p�dure coboar� zvon prelung si �nfundat de clopote. „O murit, maic�, p�rintele! Dumnezeu s�-l ierte!“ Undeva, �nd�r�tul s�lasului g�rbovit sub n�meti, printre pomii r�stigniti �n gr�din�, cu crengile dezgolite si negre zg�r�ind baierele cerului, suflarea rece a criv�tului r�reste pentru o clip� z�pada r�zletit� �n troiene, �ntr-un sant prelung �nchipuind o cruce.
|