Natiunea �nfrigurat�
La vita e bella
Geruri ca acestea, mai rar. Vremuri ca acestea, mai greu de �nchipuit. Si totusi, La vita e bella chiar si pe om�turi, c�nd exist� o mic� sperant�. La care rom�nii au dreptul s� viseze m�car. Sau pot s� aspire. Si nu ca p�n� acum, �n tain�. Ci �n Agora.
M�ndr� corabia, mester c�rmaciul!
• �ndemnul mobilizator marin�resc a �nceput s� fie exploatat copios de unele canale mass-media partinice. Rom�nia - Toate p�nzele sus! titreaz� niste amatori luati de la Aprozar si recalificati �n realizatori Tv. M�i s� fie! Chiar asa? Pe viscolul �sta? Cu p�nzele ridicate, de bun� seam� tara asta, binecuv�ntat� de Dumnezeu si de FMI, va esua. Si e p�cat. �n ciuda eforturilor disperate ale guvernantilor si ale presedintelui, rom�nii nu prea vor s� fie modernizati. Ba, mai mult, demodati si conservatori, tremur� cumplit �n Piata Universit�tii strig�ndu-si nemultumirea. Actul celor care se afl� acolo sear� de sear� este unul eroic; si motivat din plin. Expresia „S� tr�iti bine!“ a ajuns demult o �njur�tur�. Iar eforturile amatorilor �ntr-ale televiziunii de sant, str�mutate pe bani grei �n Capital� sub denumiri conspirative, de a justifica actele eroice ale puterii puse �n slujba natiunii s�nt de-a dreptul gretoase. �ntre timp, premierul anunt� cu m�ndrie patriotic� faptul c� situatia e sub control, uit�nd c� �n urma lop�telei sale sute de oameni au r�mas r�t�citi �n n�metii de pe sosele. Ignor�nd cu totul faptul c� lumea tr�ieste drame, cineva istorisea seara trecut� povestea de amor al unui oarecare cu o englezoaic� la menopauz� care ar�ta, dac� ar fi s�-l credem pe intervievat, pur si simplu „superb“. „Chiar asa, f�r� alte interventii?“ se �ntreba ne�ncrez�toare moderatoarea t�mp�. Iar junele important se jura c� spune adev�rul. Penibil. S� scuipi, nu alta! Dar cel putin am aflat ce �nseamn� s� g�ndesti... altfel.
Tragica originalitate a rom�nului
„Dup� dou�zeci si doi de ani, de c�teva seri am auzit strig�ndu-se din nou cuv�ntul Libertate. Indiferenta este esenta lipsei de umanitate“. Pe cel care, acum c�teva zile doar, ne spunea lucrul acesta, l-am v�zut ultima oar� la sf�rsitul lunii octombrie 2004, la cea de a XIX-a editie a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamt c�nd, al�turi de George Alexandru, Cristian Sofron, Ion Haiduc, Valeriu Preda, Valeria Cocias, Petric� Popa, Ion Siminie, Sorin Cocis, Lucian Ghimisi, Habriel R�ut�, Mircea Teodorescu si Traian Radu, a evoluat magistral �n spectacolul Teatrului „Nottara“ din Bucuresti cu „Capul de r�toi“ de George Ciprian, �n regia lui R�zvan Dinc�.
„Spectacolul are o not� de originalitate“ afirma atunci „boierul“ Emil Hossu referindu-se la mesajul umanist pe care �l transmitea �ntr-o epoc� ce nu prevestea dec�t vag marasmul ce avea s� urmeze. Peste doar c�tiva ani.
- De c�nd nu ati mai fost la Piatra Neamt?
- Cred c� de vreun an sau doi, cu Shakespeare. Dar vreau s� v� spun ceva: bucuria pe care o simt de fiecare dat� c�nd vin aici este coplesitoare. Orasul, cu frumusetile lui si publicul de aici... Pentru c�, s� nu uit�m, traditia...
- ... oblig�.
- Da. Si dateaz� de atunci, de pe vremea b�tr�nului si regretatului director care a fost Ion Coman. Mai mult, aici se f�cea ucenicia celor mai buni actori care s-au lansat �n teatrul rom�nesc ani de zile.
�n afar� de asta am si bucuria de a avea aici un coleg de an, care acum este un foarte s�rguincios director de teatru, c�ruia i se datoreaz� o parte din acest festival, Cornel Nicoar�. Dati-mi voie ca pe aceast� cale s�-i aduc multumiri si pentru modul prietenesc �n care ne-a primit si pentru efervescenta de care d� dovad� �n a face stabil un act cultural de asemenea dimensiuni.
- Despre spectacol...
- Spectacolul cu care am venit are o not� de originalitate, �n sensul c� nu este „Capul de r�toi“ cel clasic, cu tumbe hazlii, ci prin acest regizor t�n�r c�ruia eu �i prev�d un mare viitor, R�zvan Dinc� - si afirmatia este dezinteresat�, pentru c� eu sunt la v�rsta la care nu mai am nevoie s� flatez; mai am putin si ies la pensie - am creat o alt� privire asupra textului, ad�ug�nd o valoare de profunzime pe care textul o are, de fapt, dar nu a fost p�n� acum explorat�.
- Criteriul v�rstei �n alegerea distributiei cred c� are o important� special�. Cvartetul dumneavoastr� este unul al maturit�tii depline.
- Este si �n scriitur�, reiese clar; erau oameni la vreo patruzeci si cinci de ani. Plus c�, dac� ne uit�m putin �n jur - si credeti-m�, nu o fac din nostalgie, incrimin�nd tineretul din ziua de ast�zi - uitati c� oamenii de o anumit� v�rst� �ncep s� fie priviti un pic anacronic. Sau, mai bine zis, ca fiind anacronici. Si atunci, aceast� gasc� ce vrea s�-si p�streze tineretea peste, sau dincolo de v�rsta biologic�, chiar �ndeamn� la acest izvor de satisfactii care �nseamn� sotia social� pe care o exerseaz� �n favoarea bucuriei de a tr�i.
- Scrobeala gratuit� si fals� este demascat� total...
- Asta s-a si urm�rit, f�r� s� punem degetul �n ochi. Ca si povestea alegerilor, care nu este decupat� altfel dec�t este scris�, dar care printr-o defrisare mai modern� a textului iese �n prim-plan. Str�mb�ciunile din caracterul omului �ncearc� s� fie satirizate �n spectacolul nostru si dac� un spectator recunoaste c� acesti oameni, care fac aceste giumbuslucuri s�nt cei adev�rati, este foarte bine. �i vedem �n jurul nostru mereu, b�ntuindu-ne si, dac� nu vom fi vigilenti nu ne putem astepta la nimic bun.
- Dincolo de satisfactia pe care publicul a �ncercat-o pentru c� a fost �n aceast� sear� aici, s�nt sigur c� va trage si concluziile cele mai adev�rate.
- S� dea Domnul s� fie asa!
Iat� c� nelinistea lui Emil Hossu a devenit realitate. Nu am fost vigilenti, se vede bine. �ntre timp ne-a p�r�sit. Oamenii de valoare, sub vitregia vremurilor, se sting unul c�te unul. Lichelele, �n schimb, prosper� sub obsesia puterii. Vedetele de c�cat �si exhib� pupincurismul �n v�zul natiunii, m�ndre de imaginea lor jalnic�, iar comentatorii idioti, cretini, agramati si colorati c�c�niu-portocaliu, ascunsi - cred ei! - �nd�r�tul unor ai-diuri la fel de prost inspirate ca si post�rile neghioabe, aidoma sobolanilor si bolilor insidioase, g�sesc prilejul de a r�g�i si ei c�te ceva ori de c�te ori li se ofer� prilejul. Cu toate c� firesc ar fi s� se abtin�. Spre binele lor si al natiunii jignite, umilite si, mai ales, �nfrigurate.
|