Spa�iu mioritic?!
Vreme de un secol, demnitarii rom�ni �i-au f�cut studiile la Paris, Berlin, Viena �i Londra, unde c�p�tau doctorate �n drept, filosofie, inginerie �i alte asemenea. De�i reveneau la matc�, parte dintre ei r�m�neau activi �n elita intelectual� a lumii. Vezi Iorga sau Manoilescu! Vorbeau cu non�alan�� toate limbile de circula�ie universal�, mai fran�uze�te dec�t francezii, mai nem�e�te dec�t berlinezii �i mai engleze�te dec�t lorzii din Camera superioar� a Marii Britanii. Purtau frac �i joben la ocazii oficiale, dansau valsuri vieneze �i �n timpul dansului aveau m�nu�i albe, ca nu cumva s� ating� vulgar spatele dezgolit al vreunei cochete prea decoltate. E drept c� se mai strecura c�te un bog�ta� analfabet �n parlamentul ��rii, pentru c� �i atunci era nevoie de bani pentru partide �i campanii electorale, �i din gura aceluia se emiteau ziceri r�mase nemuritoare �n umorul involuntar, cum ar fi „ambele trei chestiuni“. Ba, scrie Arghezi, pe atunci gazetar �i pamfletar, unii, precum Conu' Alecu, mai sc�pau c�te o �njur�tur� de mam� �i c�te un sictir turcesc �n adunarea din Dealul Mitropoliei. Dar ace�tia se constituiau �n rare excep�ii. Modelul era Iorga, nu Alecu. Pe vremea aceea, capitala noastr� se bucura de supranumele de „Micul Paris“. Asta a �inut cam din celebrul an 1848 �i p�n� la potopul din 1944, c�nd, cu binecuv�ntarea marilor democra�ii occidentale, am fost �nghi�i�i de ursul siberian.
Uitasem o vreme c� s�ntem urma�ii celor doi ciobani criminali care �l omor�ser� pe al treilea, pentru c� era mai ortoman, adic� mai �nst�rit, av�nd oi mai multe, m�ndre �i cornute, �i cai �nv��a�i �i c�ini mai b�rba�i, bietul moldovan, cum zice c�ntarea, fiind �i filosof, �i poet, �i mag.
Dar a dat bunul Dumnezeu �i s-a petrecut miracolul dezleg�rii din co�marul asiatic. De vreo �aisprezece ani ne t�r�im pe br�nci, ca pruncii nev�rstnici din copaie („Doinitor mi-a fost un tei,/ Leag�n, o copaie.“), cu capul c�tre apus, �naint�nd anapoda, ca racul, tot mai mult c�tre sud-est: S-a n�scut �i o nou� „clas� politic�“, mai cur�nd un rudiment de p�tur� de politicieni, unii dintre ei, mai ales b�tr�nii liberali �i ��r�ni�ti, precum B�l�ceanu-Stolnici sau Neagu Djuvara, ca �i al�ii, mai tineri, �coli�i �n Apus, vorbitori elegan�i de multe limbi importante, eminen�i intelectuali �i chiar oameni politici. Dar s�nt foarte pu�ini ace�tia �i, din p�cate, nu par a fi agrea�i de electoratul mioritic, r�mas la o st�njenitoare �i p�guboas� g�ndire ancestral�: „ai no�tri“ �i „bandi�ii“ (tot Arghezi o spunea).
Deci care ar fi portretul-robot al politicianului iubit de o mare parte a votan�ilor? Mai �nt�i, s� fie un tip „popolar“, adic� s� semene leit cu rom�nul de la marginea ora�elor, care locuiesc acum �i �n centru datorit� inven�iei ora�ului-dormitor. S� se bat� pe burt� cu aleg�torii la o cinzeac�, s� joace geamparalele, nu val�ul, s� nu �tie regula acordului �ntre subiect �i predicat, s� pun� conjunc�iile „deci“ �i „�i“ peste tot, ca m�raru'n ciorb�, s� fie grosolan c�t �ncape, violent, ar��gos, vindicativ �i gata s�-�i ard� un pumn �n nas cu degetele sale pline de ghiuluri, ca ale unei „dame“ de pe centur�. S� fure f�r� s� fie prins („O�, al naibei!!!“), s� �nlocuiasc� argumentul cu sudalma �i cugetarea cu lozinca. S� semene c�t mai mult cu R�posatul („C� ce bine era atunci, cu salariu, �uf�real� �i f�r� soma�!“), belind pe to�i cei care mi�c� �n front.
A�a se face c� Occidentul este tot mai mirat de performan�ele clasei noastre politice �i c� unii dintre deputa�ii �i senatorii trimi�i de noi �n Parlamentul european au nevoie de o c�ru�� de traduc�tori dup� ei. A�a se face c� „delictul de pres�“, de�i scos din legea penal�, a re�nceput s� fac� ravagii �i c� mitoc�nia a ajuns s� fie considerat� principala calitate politic�, de unde �i ascensiunea co�maresc� �n sondaje a unor parlagii imunzi cu acces nelimitat la ecranele televizoarelor, c� s�nt putrezi de boga�i �i pl�tesc din gros.
Din „Micul Paris“, capitala devine pe zi ce trece „Vechiul Stambul“, al pe�che�ului, al pupatului poalei sultanului, al palatelor �nconjurate de mizerie, al ienicerilor �i zarafilor, al cad�nelor �i al iaurgiilor deveni�i miliardari �i demnitari.
A�a ne trebuie, dac� tot s�ntem urma�ii celor doi ciobani criminali, care l-au ucis pe cel moldovan pentru c�… etc. Spa�iu mioritic, ce mai vorb�!
|