 Promisiuni
La vita e bella C�nd erati mici, mici de tot, nu v-au promis niciodat� p�rintii c� dac� veti fi cuminti or s� v� cumpere bomboane sau ciocolat�?
C�nd ati devenit ceva mai mari, nu vi s-a f�g�duit c� dac� o s� �nv�tati bine o s� primiti �n dar patine sau biciclet�? Bine, ast�zi se promit calculatoare, aipoduri si limuzine, dar �n fond e acelasi lucru.
C�nd v-ati �ndr�gostit pentru prima oar� nu v-a promis oare iubita c� o s� v� iubeasc� toat� viata la fel ca-n prima zi? Presupun�nd, evident, c� ati avut o iubit� care s-a �ndr�gostit de dumneavoastr� la prima vedere. Si chiar de o vreme �ncoace nu vi s-a promis c� dac� veti avea „putintic� r�bdare“ - dou�, trei decenii acolo, ce dracu’! - o s� tr�iti mai bine? Ca s� nu mai vorbim de faptul c� nu de putine ori vi s-a promis c� vi se va m�ri leafa. Cum c�nd? Din toamn�. Pentru c�, vorba proverbului, toamna se num�r� index�rile. Si tot toamna, de regul�, au loc alegerile. Cei mai buni dintre noi, nu-i asa?, se perind� la c�rma puterii pe care apoi, dedulciti de binefacerile prosperit�tii, nu se mai �ndur� a o l�sa din m�ini.
De la o vreme nu vi se mai promite mare lucru. Tara, ca de altfel tot sistemul capitalist enigmatic si prosper prin definitie, trece printr-o interminabil� criz� si legea junglei a �nceput s� functioneze mai abitir dec�t �n timpurile comunei primitive.
A mai promis guvernul, e drept, c� �si va respecta �ndatoririle constitutionale si, mai mult, c� va da curs hot�r�rilor definitive ale instantelor, de returnare a banilor opriti abuziv din lefurile caraghioase ale profesorilor, de pild�. Dar, pentru c� acum nu s�nt bani, va face lucrul �sta undeva prin 2016. Dac� om mai vietui p�n� atunci. Oricum, lucru de �nteles dac� tinem seama de faptul c� rom�nul cel �ntelept si �ng�duitor are o zical� proverbial�: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere“. Cu singura observatie c� probabil Dumnezeu are ce s� m�n�nce. Restul arsenalului de promisiuni e tinut la congelator si va fi dezghetat la var�, pe canicul�, pentru a face fat� nes�tioaselor cerinte ale contribuabilului votant; care, nu-i asa, o s� aib� nevoie de vreun c�rnat pr�jit, vreo mur�tur�, vreun pix, vreo lantern� cu ajutorul c�reia s� numere seara g�inile tot mai putine din poiat�, de vreo g�leat�, de vreun kil de zah�r sau vreo manta de ploaie de unic� folosint�. E bun si calendarul de buzunar care, �n loc de chipul sfintilor are pe el mutra gr�sulie si prosper� a unui catindat de la sentru.
�n dictionar, promisiunea este definit� ca un angajament prin care cineva se oblig� s� fac� ceva. �n viata de toate zilele rom�nul o percepe drept f�g�duial�.
De o vreme �ncoace �ns�, notiunea a devenit tot mai stearp�, mai calp�, mai golit� de continut si credibilitate. La intervale periodice, campanii �nversunate promit milioanelor de am�r�ti o viat� c�t de c�t omeneasc�, iar chinuita intrare �n UE a fost perceput� mai demult ca intrarea triumfal� pe poarta Raiului. Iar Raiul, dup� cum vedem si o simtim, mai ales, nu e nici pe departe asa cum ne-am �nchipuit. Am avut ghinionul s� g�sim Raiul �n criz�. Austeritatea a �nceput s� domine si t�r�murile Edenului care, dup� cum constat�m, s-a umplut de militieni. Ast�zi, unii vor s� socheze si declar� ritos, disimul�ndu-si vanitatea, c� nu promit nimic. Pentru simplul motiv c� nu se poate; pentru c� 20 de ani de cosmar nu s�nt �ndeajuns pentru a intra �n r�ndul lumii. La acestia promisiunea este intrinsec� si face parte dintr-o strategie psihologic� mai evoluat�, mai rafinat�, mai elaborat� ce reflect�, nu-i asa?, realismul, luciditatea si justa apreciere a povarei responsabilit�tii fat� de natie. Procedeul acesta, care face apel la luciditate si realism, d� �n general roade �n r�ndul plebei truditoare care - asemeni celei din „Titanic vals“ dac� v� aduceti aminte - reactioneaz� sincer si pertinent. Cu singura deosebire c� acolo, conu’ Spirache era un om sincer cu adev�rat si onest cu des�v�rsire: „�n ziua c�nd oi ajunge si ministru, m� sp�nzur cu cureaua de la pantaloni de cuiul l�mpii de la prezidentia de consiliu“.
�n definitiv, si unii si altii au o pregnant� not� comun�: la vedere, direct, f�tis sau aburite �n h�tisul tacticii psihologice, promisiunile constituie argumentele supreme ale b�t�liei electorale. Si e normal s� fie asa. Omul este o fiint� interesat� direct si nemijlocit de propria-i existent� si prosperitate. Accesul la putere se face, oriunde pe t�r�mul democratiei, cu sprijinul nemijlocit al colectivit�tii interesate; care, am�git� si dezorientat�, greseste deseori. De regul�, odat� la patru ani. De fiecare dat�, orbit� de promisiuni.
Ca �n bancul acela �n care vr�biuta din Rom�nia, slab�, subnutrit� si ponosit� o �ntreab� pe vr�biuta vestic�, gras� si plin� de viat�: „Spune-mi rogu-te, surato, cum faci de ar�ti at�t de bine, de prosper�, cum de ai chipul at�t de s�n�tos si penele at�t de str�lucitoare?“
„Ei, draga mea, r�spunse occidentala, e foarte simplu si la �ndem�na oricui. De pild� eu, �n fiecare dimineat� zbor spre terenul de echitatie de l�ng� Limoges, m� asez confortabil pe spinarea unui cal de ras� ce paste gazonul bine �ntretinut si astept r�bd�toare. De fapt nu trebuie s� astept prea mult c�ci, bine hr�nit, calul ridic� voios coada si... pleosc! o baleg� mare, plin� de substante hr�nitoare, bogat� �n resturi de nutreturi combinate, seminte, fibre, vitamine, calorii, oligoelemente si alte substante necesare unei dezvolt�ri armonioase si plenare a trupului meu mi se ofer� �ntr-o cantitate, �ti dai seama, �ndestul�toare. Asta m� �ndrept�teste s� fiu destul de contrariat� de starea jalnic� �n care te afli. Cum e posibil? Tu ce faci?“
„Acelasi lucru - r�spunse vr�biuta rom�neasc�. Dimineata zbor spre islazul comunal, g�sesc un cal costeliv si m� asez pe spinarea lui. Astept �ndelung si c�nd, �n sf�rsit, ridic� anevoie coada... p������rt!
Or, dup� cum prea bine stii, nu se poate tr�i numai din... promisiuni“.
|
Autentificare
