Buton
La vita e bella
• Cel putin reactionez. At�t c�t �mi pot permite si c�t s� se observe c� �nc� mai tr�iesc. Oarecum. Atitudinea inert� a majorit�tii rom�nilor este cel putin deplorabil�. Multumiti c� se pot descurca cumva, t�r�s-gr�pis, cei mai multi nu vor nici o complicatie. Se t�r�sc de la un r�s�rit de soare la altul, �mpov�rati de grijile traiului cotidian, multumiti c� a mai trecut o zi din viata lor, satisf�cuti c� au putut s�-si mai permit� un fund de cos de la supermarchet sau c� au cump�rat o bluz� de la o comerciant� ambulant� si, pe deasupra, m�ndri c� nepotelul a pronuntat azi cuv�ntul „pipi“. �n treac�t fie spus, nu e nici un motiv de m�ndrie �n asta, tin�nd cont c� specia uman�, din care ne�ndoios face parte si progenitura, este totusi una c�reia �i este propriu graiul articulat. Si, mai mult, �n mod firesc, motivele de m�ndrie ar trebui s� fie sugerate tinerei generatii de c�tre cei v�rstnici. Dar, dac� nu le au... e treaba lor.
• Mi-ar fi pl�cut s� fiu... „buton“! Cu „n“ muiat; ascuns; �nghitit; frantuzit; aristocratic. Puteam s� fiu si „buson“ sau „bulon“, de pild�. Sau „bufon“, de ce nu? Probabil c� atunci alta ar fi fost atitudinea celor din jur. Din p�cate s�nt un biet „profesoras“, cum mai auzim uneori. N-am s� �nteleg de ce s�nt minimalizat si nu augmentat? Chiar nu merit mai mult? Se putea foarte bine s� mi se spun� „profesoroi“; ceea ce, trebuie s� recunoasteti, e cu totul altceva dec�t diminutivarea cu iz peiorativ si desconsiderator. Unii �mp�rtitori de dreptate din zilele acestea nefericite puteau, la fel de bine, s�-mi fi fost elevi. Si cum la obiectul meu de �nv�t�m�nt - care, de fapt, este o art� - au promovat multi oligofreni, din pricina unei �ngustimi de vederi a celor care diriguiesc �nv�t�m�ntul si f�r� s� fi avut nici o leg�tur� evident� cu acest domeniu sublim, nu este exclus ca unii dintre ei s� fi ajuns oameni politici, savanti, delatori sau judec�tori. Si totusi, „buton“ este un cuv�nt frumos, nu?
• S-a hot�r�t: cadrele didactice vor primi banii obtinuti �n instant�, prin hot�r�ri judec�toresti definitive si irevocabile, la vreo opt ani dup� comitere si la vreo patru dup� sf�rsitul lumii. Justitia rom�n� este - si �mi asum cu toat� r�spunderea aceast� afirmatie - o parodie penibil� de superbi caraghiosi ce-si rezolv� frustr�rile prin umilirea unor nevoiasi ce se judec� pentru reparatia unui gard. �n fata marilor firme de tr�ntori recuperatori, sp�l�tori de bani ce-si fac lobby �n cele mai �nalte sfere de influent� politic�, judec�torasul de provincie face temenele si �si exercit� puterea �ndoielnic� si vremelnic� �n fata am�r�tului de justitiabil ce a renuntat la o felie de p�ine pentru a-si pl�ti taxa de „timbru“. (Un nou cuv�nt din dictionarul suprem al belirii nationale). Privind fata distribuitorului de dreptate lumeasc� nu m� pot abtine s� nu fiu sceptic. Cel putin at�ta timp c�t toat� lumea stie c� justitia se aplic� „pe pile“ si c�, �n nici un caz, �n fata justitiei premierul nu este egal cu boschetarul. Organele „abilitate“, evident nu-si fac treaba. Sau o fac cum vor. P�n� c�nd statul nu va fi „executat silit“ aceste afirmatii s�nt pertinente, reale si valabile. Iar eu, personal, mi le asum. �n ceea ce priveste ifosele �nsusite de c�tre cei ce se consider� un fel de Dumnezei pe p�m�nt, �n situatia descris� ele s�nt cel putin penibile. Ca si s�rmana Constitutie. Din p�cate.
• Cozile acestei superbe natiuni cap�t� caracteristici hiperbolice. Si dac� la moastele Cuvioasei Parascheva lumea st� la coad� cu sufletul pe trotuar, conform unei traditii de acum �nveterate si asumate ca atare, cu speranta la ajutorul divin, la cozile de la moastele administratiilor de stat, unde se promite ajutorul lumesc la c�ldur�, senzatia e deplorabil�.
• Parlamentarii NATO s�nt epuizati de at�ta munc�. Dup� zece ore de dezbateri si o petrecere select�, unul dintre ei, o femeie, a �ncercat un lesin. Televizat. Grea munc� politichia! Epuizant�. R�zboinicii atlantici stau la sfat de tain� pun�nd la cale „escaladarea“ unor noi conflicte �n diferite p�rti ale globului. Toate bune si frumoase, ca moartea, bun�oar�, dar nu �nteleg, totusi, de ce dracu’ se joac� femeia aia cu pusca?!
• Simplul fapt c� trebuie s� avem cauciucuri de iarn� nu e �ndestul�tor pentru guvernul tembel, specialist �n chestiuni rutiere. Afl�m cu stupoare c� dac� nu avem pe cauciucuri simboluri elocvente ale fulgilor de nea, ale crestelor muntilor �nz�peziti ai patriei str�mosesti sau ale lui Mos Cr�ciun trebuie s� arunc�m gumele p�strate de ast� iarn�. Si s� cump�r�m altele. Fiecare b�nut trebuie stors �ntr-un fel sau altul din buzunarul rom�nului. La anul, negresit, vom afla c� nu putem circula f�r� portretul premierului pe flancul pneurilor. Si �sta va costa, nu glum�... C�ci, se stie, e mic, dar scump. �l simtim zilnic pe propria noastr� piele. Ca pe un p�duche.
• Si acum ceva mare. Nunt�, cum am spus, mare, la Grajduri, �n vecin�tatea judetului nostru. Rromii, coplesiti de greutatea aurului, petrec trei zile si trei nopti, ca �n povestile rom�no-tig�nesti de la Budai-Deleanu la vale. Dup� spusele tat�lui miresei, „cruscul“ l-a concurat la daruri. Mai ales �n masini. M�rci rare, „mare si tare, m�ncati-as!“. �ntre timp, „neav�nd posibilit�ti materiale s� fac� nunta la un restaurant“, alti nuntasi petrec �n mijlocul sus�lii. �n cortul traditional. Nimeni nu se sup�r�. C� doar o nunt� are omul. Si-o bort�-n cur, cum ar fi spus bunicul.
• �n timp ce presedintele t�rii semna pios cartea de condoleante, �n virtutea unui gest impus de protocolul �ndoielnic si ipocrit al unei natii perverse, o imagine paralel� terifiant�: un post de televiziune, central, cu studioul jegos spurc�nd imaginea nocturn� a C�ii Victoriei, subtitreaz�: „Mortul zilei: Ion Diaconescu“. �n prim plan imaginea gretoas� a unui individ agramat si v�duvit total de inspiratie, cu o voce de strigoi pe care se chinuie s� o imposteze grosolan, suger�nd o perpetu� r�g�ial�, slobozind o cantitate inimaginabil� de t�mpenii si abjectii si crez�ndu-se, �n sinea lui, un comentator plin de sarm. M� abtin s� nu vomit si m� �ntreb panicat dac� �ntr-o asemenea tar� am cea mai mic� sans� de succes �n lupta cu hienele. Si, ca dasc�l, m� �ntreb cum de a ajuns Rom�nia �n labele murdare ale acestor idioti? Unde dracu’ g�sesc marii produc�tori de televiziune asemenea exemplare bolnave puse s� fac� demonstratii de rudimentarism si imbecilizare pe mass-media? Ca de fiecare dat� c�nd s�nt peste m�sur� de revoltat �mi propun s� nu mai permit accesul �n societate si, mai ales, �n politic� a celor care dau semne de tulburare mintal� �nc� din copil�rie. Nu stiu dac� m� voi tine de promisiune si, probabil din aceast� pricin�, multe specimene care ulterior vor chinui semeni nevinovati vor termina totusi gimnaziul. Cu at�t mai mult cu c�t presiunea masei de p�rinti „influenti“ va fi dimensionat� corespunz�tor; dinspre directorat spre inspectoratul scolar si asa mai departe, p�n� la ministerul lui Funeraru. Oricum, probabil anul acesta veti auzi de corigenti la muzic�. Ce s� faci? Nu toat� lumea poate s� c�nte, cum nu toat� lumea poate s� fac�, cinstit, pres�! Sau politic�. Sau afaceri. Dar ce m� tulbur� este faptul c� Ion Prostoiu, cel �n care pe vremuri credeam, sustin�ndu-i campaniile editoriale reprezentate public prin colaboratoarea sa blond� si unduitoare, cu cartea a c�rei copert� pastisa tes�tura blue-jeans-ilor, a ajuns s� se prostitueze la modul cel mai jalnic �n fata unor izmenari putind a cas reav�n, pentru doi lei. Marele editorialist s-a f�cut de c�cat �n fata unei �ntregi t�ri, transform�ndu-se �n ap�r�torul unei politici mafiote grefate pe rudimentele, teoretic abandonate, ale unui sistem tembel. Tin�nd seama de propriet�tile nutritive si gustative pe care le detine traditionala f�c�tur� culinar�, cu carnea tocat� �ndestul�nd p�ntecul voluminos al legumei, „ardei umplut“ este mai degrab� un elogiu dec�t o porecl�. Un ardei iute, v� rog!
|
Autentificare
