Ani de care nu vrem s� ne mai amintim
SECETA DIN ANII ‘46 - ‘47
• seceta din aceast� toamn� a readus �n memoria celor v�rstnici amintirile triste ale anilor ‘46 - ‘47 • „Asa au fost vremurile...“, spune bic�jeanul Aurel Popa • octogenarul a fost nevoit s� plece �n Ardeal dup� r�zboi, pentru a supravietui secetei cumplite care s-a ab�tut asupra Moldovei • Seceta din aceast� toamn�, care parc� nu se mai termin� si afecteaz� culturile actuale si pe cele de la anul, chiar si-n zona de munte, a readus �n memoria celor v�rstnici amintirile triste ale anilor ‘46 - ‘47. Atunci, vremuri potrivnice, mai ales c� tara abia �si revenea c�t de c�t dup� un r�zboi mondial care ne-a adus pe cap „ciuma rosie“, a produs adev�rate drame umane. Zilele trecute pragul sediului Monitorului a fost c�lcat de bic�jeanul Aurel Popa, om la peste 80 de ani, ce a tinut s� ne povesteasc� c�te ceva din drama tineretii sale. „Pe vremea secetei din ‘46 aveam doar vreo 18 ani si ceva. Vreau ca tinerii de azi s� stie prin ce-am trecut noi imediat dup� r�zboi, c�nd o secet� cumplit� s-a ab�tut asupra Rom�niei si mai cu seam� asupra Moldovei. Abia de �mplinisem 18 ani. Despre o mare secet�, de pe vremea lui L�cust� Vod� (n.r. - Stefan al V-lea L�cust� a domnit �ntre 18 septembrie 1538 si decembrie 1540, fiind nepotul lui Stefan cel Mare. Pe l�ng� alte nenorociri �nt�mplate �n vremea scurtei lui domnii, au fost mai multe invazii de l�custe si secet� prelungit�. E pomenit �n letopisetul lui Grigore Ureche: „Mai apoi �n zilele acestui Stefan Vod�, fost-au foamete mare si �n tara Moldovei, si la unguri, c� au venit l�custe multe de au m�ncat toat� roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis L�cust� Vod�“), �nv�tasem c�te ceva la scoal�, dar stiti cum este c�nd esti copil, totul ti se pare o glum�. Asa c� seceta lui ‘46, c�nd secaser� f�nt�nile si izvoarele, iar r�ul Bicaz abia de r�m�sese un firicel de ap� �nc�t oamenii pentru ad�parea animalelor si consumul casnic improvizaser� niste b�lti, m-a g�sit lucr�tor �n exploat�rile forestiere ale Sovromului. Asta se �nt�mpla �n zona Izvoru Muntelui. Ca forestier primeam dou� kilograme de m�lai pe s�pt�m�n�, sl�nin� si peste s�rat. Nu era r�u. Numai c�, la un moment dat, datorit� secetei si situatiei dramatice din tar� magazinul forestier din Bicaz a fost �nchis pentru c� se terminaser� produsele. Ce s� facem atunci? �mpreun� cu un grup de tineri cons�teni ne-am �mbarcat �ntr-un tren, «Foamea», asa i se zicea pe atunci, si am luat calea Ardealului. Dup� mai multe �ncerc�ri am decis s� cobor�m �n Or�stie, judetul Hunedoara. Aflasem noi c� acolo veneau t�rani din �mprejurimi pentru a-si alege forta de munc� necesar� agriculturii si altor �ndeletniciri. Eu am fost ales de c�tre un t�ran, care avea gospod�ria pe malul drept al Muresului, satul Folt. Acel s�tuc f�cea parte dintr-o comun� de mom�rlani, de numele c�reia nu-mi amintesc. Mom�rlanii �si �ngropau mortii �n fundul gr�dinii, printr-o ceremonie simpl�, de multe ori f�r� preot. De altfel, am avut prilejul s� v�d pe viu �nmorm�ntarea st�p�nului meu care, dup� c�teva luni de la sosirea mea, a murit fiind bolnav de cancer, rac, cum se mai zice popular. Pentru a desc�leca acolo a trebuit s� travers�m Muresul cu o barc� mare ancorat� de o s�rm�, numit� brodin�, care era �mpins� de curentii apei. Pentru noi, moldovenii, at�t prima trecere, c�t si urm�toarele constituiau adev�rate aventuri. Zic treceri, pentru c� noul st�p�n ne trimetea deseori la oras cu lapte. Am muncit acolo vreo nou� luni. Pentru munca prestat� gazda mi-a dat �n dou� r�nduri c�te un sac de cereale pe care trebuia s�-i duc acas�“, ne-a declarat octogenarul din Bicaz.
Jefuit de roadele muncii
Acesta ne-a mai spus c� el si familia sa n-au apucat s� se bucure de „roadele“ muncii, si asa destul de subtiri, fiind pr�dat de cele primite. Asa c� s-a ales ales doar cu ce primea de m�ncare de la st�p�n, dar era un fel de privilegiat al sortii dac� ne g�ndim ce p�timeau oamenii prin Moldova pustiit� de secet�. Bic�jeanul a mai sustinut c� a multumit Domnului c� a sc�pat cu viat� �n acele vremuri grele, pentru c� unul dintre cei cu care a plecat �n bejenie pentru a c�uta hrana zilnic� s-a pierdut, afl�ndu-si sf�rsitul printre str�ini. A fost �ngropat �n t�r�na gr�dinii gospodarului la care muncea. Cauza mortii, o galopant� boal� de pl�m�ni, acutizat� de alimentatia proast�. „Asa au fost vremurile... C� de asta v-am si c�lcat pragul. Nu doresc ca generatia de ast�zi s� ajung� s� mai tr�iasc� timpurile acelea. Dar s� revin... �ntre timp, p�rintii aflaser� unde ajunsesem s�-mi c�stig hrana. �n prim�vara lui ‘47 mi-au trimis vorb� c� ceea ce sem�naser� �n toamn�, gr�u si orz, ce sta gata s� fie recoltat, putea s� ne asigure un minim de trai. Asa c�, n-am mai stat pe g�nduri si-am plecat spre cas�. C�nd am ajuns, bucurie, lacrimi si toate cele ce �nseamn� ostoirea dorului de satul natal si familie... De aceea am venit la dumneavoastr�. Am simtit nevoia s� spun c�te ceva pentru a �ntelege mai bine toti cei tineri c� oric�nd natura te poate lovi. Pentru c� am v�zut eu c� fenomenul st� s� se repete. �n comuna mea natal�, Tasca, r�ul Bicaz aproape e secat, oamenii si animalele se aprovizioneaz� cu ap� de la distante mari de cas� si lucrul �sta-i si-n alte localit�ti de pe Valea Muntelui. Au secat f�nt�nile, p�m�ntu-i cr�pat, iarba uscat�, iar recolta de porumb coapt� fortat. Si situatia se agraveaz� cu fiecare zi. Dac� �n octombrie nu va ploua, vai si-amar de sufletele noastre“, ne-a mai povestit Aurel Popa. C� povestea omului este adev�rat� si poate constitui o lectie pentru generatia t�n�r� nu ne �ndoim, dup� cum nici de faptul c� natura ne poate juca feste oric�nd. Sper�m ca teama bic�jeanului s� nu devin� nicic�nd realitate, iar ploile toamnei s� ne binecuv�nteze p�m�ntul a belsug.
Seceta din 1946 - 1947
�n 1945, �n Moldova, tifosul f�cea ravagii dup� r�zboi, populatia fiind nevoit� s� suporte si pretentiile Armatei Rosii pentru �ndeplinirea prevederilor conventiei de pace. Rom�nia livrase peste Prut milioane de tone de cereale, produse lactate, carne si alte resurse pentru a satisface „prietenul“ de la r�s�rit. Din cauza livr�rilor pentru �ntretinerea armatei sovietice, populatia civil� din Rom�nia nu mai primea p�ine, dec�t una-dou� zile pe s�ptam�n�, iar reforma agrar� din martie 1945 a produs o dezorganizare a muncilor agricole, �ntinse suprafete de teren r�m�n�nd necultivate. Si a venit seceta, prim�vara anului 1946 fiind dezastuoas�. �n iunie-iulie numerosi t�rani, �ntr-o �ncercare disperat� de a obtine o recolt� c�t de mic�, au arat suprafetele cu cerealele arse de secet� si au �ns�m�ntat din nou, folosind ultimele rezerve. Seceta a continuat cu aceeasi intensitate iar �n august 1946 au �nceput s� fie raportate primele cazuri de moarte prin �nfometare, mai ales �n r�ndul copiilor. Lipsa alimentelor a provocat o crestere a preturilor. Un kilogram de orez, care costa �n iunie 4.200 de lei, ajunsese �n octombrie la 20.000 lei, f�ina alb� de la 340 lei la 7.800 lei iar grisul de la 240 lei la 7.800 lei/kg. A urmat un exod al oamenilor din regiunile afectate de secet�, zonele vizate de cei plecati s� se aprovizioneze fiind Bihorul, Banatul si Oltenia, care s-au v�zut spre sf�rsitul lunii noiembrie si �nceputul lunii decembrie 1946 asaltate de asa-zisii „traistari“ - persoane venite dup� o brum� de alimente. Autorit�tile comuniste au �ncercat s� diminueze efectele foametei, dar m�surile nu au avut efectul scontat.
END
|