„ERA MAI BINE CU CEAUSESCU“
• satele mor �ncet, cu o multitudine de probleme sociale nerezolvate • p�m�ntul a devenit cosmar pentru multi t�rani • s�racia este lucie �n unele locuri • „As da p�m�ntul cuiva, dar nu-l ia nimeni, toti fug acum la munc� �n alt� parte. Ce s� mai fac� la sat, nu e de tr�it! Am luptat pe front si �n Rusia si �n Ardeal. M-am �ntors acas� cu g�nduri mari, am muncit la p�m�nt o viat� si nu m-am ales cu nimic“, ne-a spus Ion Stan, un b�tr�n din satul David, comuna V�leni, descriind perfect atmosfera vietii la tar� • Satul rom�nesc, din ce �n ce mai �mb�tr�nit de la o zi la alta, cu oameni g�rboviti de truda muncii pe ogor, �si tr�ieste durerea, spart� din ce �n ce mai des de clopotele trase �n dung�, semn c� unul dintre ei a sc�pat de chinul condamn�rii la o viat� f�r� perspective. Se roag� b�tr�nii satelor s�-i mai lase Dumnezeu vreun an, p�n� pe la vara viitoare c�nd, poate, s-or �ntoarce iar�si copiii plecati prin Europa. Pentru c� acas� nu mai au unde munci. �ns� b�tr�netea, lipsurile, singur�tatea, dorul de nepoti, �i fac s� se sting� �ncet, �ncet. �mpov�rati pe zi ce trece, stau la poarta casei, pe o banc�, cu bastonul al�turi si privesc �n gol. De acolo pot veni doar amintirile. Cum era odat�, cum e acum, copii plecati departe, rudele din sat care nu mai vin... Cam asta am sesizat �n peregrin�rile prin comunit�tile rurale la �nceput de toamn�.
„Nu mergem drept, ci numai str�mb“
�n s�tucul David, comuna V�leni, l-am g�sit „sorindu-se“ pe b�ncuta de la poart� pe Ion Stan. B�tr�nul ne-a r�spuns la salutul politicos si s-a uitat doar o clip� curios, dup� care s-a cufundat �n g�ndurile sale, plecate aiurea. S-a „trezit“ c�nd doi vecini au venit si ei la taifas. La 95 de ani �mpliniti l-au cam l�sat puterile si-si depl�nge singur�tatea. „S�nt singur cuc, taic�, nu m� mai ajut� nimeni. Mai vine, c�nd si c�nd, de la Talpa, fata care-mi aduce ceva de m�ncare. O duce greu si ea. Din opt copii, c�ti am avut, mai tr�iesc patru, dar toti �s pe la casele lor. Au si ei probleme, copii de crescut. �n casa asta m-am mutat acum 12 ani, cu unul din b�ieti, dar a murit s�racul acum trei ani. Nu mai am nici un sprijin aproape. Am tr�it o viat� l�ng� Cruceru, sub Deal, f�r� lumin�, am dus-o greu. P�m�ntul d� roade doar dac� d� Dumnezeu. Am tr�it vremuri grele, drumuri proaste, noroaie, cu apa care a venit mereu si a m�turat gr�dina. Am p�m�nt un hectar, dar cine s�-l munceasc�, totul este scump. Am o pensie de veteran de dou� milioane de lei vechi, nu-mi ajunge de lemne, darmite pentru alceva. Noroc c� nu dau bani pe medicamente, m-a ferit Dumnezeu! As da p�m�ntul cuiva, dar nu-l ia nimeni, toti fug acum la munc� �n alt� parte. Ce s� mai fac� la sat, nu e de tr�it! Am luptat pe front si �n Rusia si �n Ardeal. M-am �ntors acas� cu g�nduri mari, am muncit la p�m�nt o viat� si nu m-am ales cu nimic. Era mai bine cu Ceausescu, la Colectiv“, a spus cu glas tremur�nd nonagenarul. Mos Stan nu crede �n politic� si nici �n cei ce-o fac: „Nu-mi place politica si nici politicienii. Nu mergem drept, ci numai str�mb. Pe aici, au mai venit c�te unul, dar nimeni nu m-a ajutat cu nimic. Primarul nu m-a vizitat si nici nu mi-a dat nimic, cum am auzit c� a dat pe la altii c�rute de lemne. Eu trebuie s�-mi adun vreo trei-patru luni bruma de pensie ca s�-mi cump�r ceva lemne, s� nu mor iarna de frig“. Mai spune c� s-a resemnat cu viata sa si c� a cam ajuns la cap�t. A avut si zile bune, dar tare demult. Apoi �si aminteste c� tot a primit ceva acum c�teva luni, nu mai stie exact c�nd: „S�nt om b�tr�n si nu zic vorbe aiurea. Au venit de pe la prim�rie si mi-au adus biscuiti, lapte praf, zah�r. Bune si astea“.
Greu f�r� lumin�
Nici nu-ti vine s� crezi c� mai s�nt �nc� familii care nu au lumin�. Si totusi mai s�nt cazuri, unul destul de dramatic �n F�urei. O familie, format� din patru copii, din care trei cu diferite forme de handicap, o mam� de 48 de ani, �nvins� de boal�, de s�r�cie si un tat� care le cam trage la m�sea, tr�ieste �n centrul satului F�urei, �ntr-o cas� de paiant� si f�r� lumin� de circa doi ani. La alde Tuburlui nu arde nici un bec, ci doar lum�n�ri si o lamp� chioar�, atunci c�nd are gaz, pentru c� �n 2009, r�pusi de s�r�cie, nu au mai putut pl�ti factura la curent. Prim�ria F�urei a �ncercat s�-i ajute, �ns� furnizorul a refuzat s�-i rebranseze pe motiv c� nu exist� act de v�nzare-cump�rare pe cas� pentru a fi �ncheiat un nou contract. Aurica Tuburlui, care are doar 48 de ani, arat� cu mult mai �n v�rst�. Necazurile au l�sat semne ad�nci. „Nu am lucrat nic�ieri, pentru c� a trebuit s� am grij� de acesti copii. Din p�cate m-am subrezit si eu de tot. P�m�nt nu avem, s�-l muncim. Am f�cut eforturi mari, acum 25 de ani s� pl�tim 17.000 de lei pentru aceast� c�sut�. A trebuit s� mai d�m 5.000 de lei pentru ca proprietarul s� ne fac� acte, �ns� n-am mai avut de unde. Nici pe omul meu nu m� pot baza, pentru c� tot ce c�stig� d� pe b�utur� si tig�ri. Este greu f�r� lumin�, mai ales pentru fata mea cea mare. S�raca st� numai �n pat“, a spus Aurica Tuburlui. Am p�r�sit casa �ntunecat�, marcati de faptul c�, pentru cinci suflete am�r�te, viata de zi cu zi �nseamn� o vesnic� lupt� pentru a supravietui.
„Mai bine fur, dec�t s� muncesc!
La marginea localit�tii Horia, �nspre Piatra Neamt, pe c�teva str�dute locuiesc mai multi rromi c�ld�rari din „clanul“ St�nescu. Cu munca stau mai prost, dar nu uit� s� cear� ajutor social. Schimbarea legislatiei si �nn�sprirea conditiilor de acordare a ajutorului social la Legea 416/2001 a f�cut ca multi din acestia s� nu mai primeasc� bani pe nemunc�. Olimpia St�nescu, 35 de ani, primeste ajutor social, dar vrea mai mult ajutor de la primarul Vasile Baciu. „Nu-mi ajung banii s�-i hr�nesc pe cei cinci copii. Adun�m de pe la oameni resturi. Am un b�iat bolnav, n-am bani s�-l duc la medic. Nu ne-am dus la munc� �n alte t�ri, e mare s�r�cie. Trebuie s� fim ajutati mai mult. Nu am v�zut aici pe strada noastr� nici un parlamentar, ne-am fi pl�ns si noi de s�r�cia si necazurile noastre. S�ntem si noi oameni!“, zice, cu obid�. Casa �n care locuieste este destul de ar�toas� si �nc�p�toare, doar curtea ar trebui s� fie mai �ngrijit�, dar cine s� se ocupe de aceasta. C�t timp discutam cu femeia si-a f�cut aparitia si un reprezentant masculin al familiei. Ne-a spus c� nu beneficiaz� de ajutor social, dar nici nu se d� �n v�nt dup� acesti bani, c� are alte „oportunit�ti“. „Dec�t s� muncesc pentru doi lei la stat, mai bine fur o capr�, o v�nd si am din ce tr�i c�teva zile“, a spus nonsalant si cu r�njet �n coltul gurii Dragos St�nescu. Concluziile, dup� periplul prin c�teva comune din �mprejurimile Romanului s�nt clare: democratia este, dar n-o �ntelege nimeni, oamenii au vesnice regrete pentru vremurile trecute, satele s�nt depopulate si �mb�tr�nite, incertitudinea pentru ziua de m�ine este o prezent� cotidian� �n multe gospod�rii, exist� o multitudine de probleme sociale si mult� lehamite. Dar s�ntem �n Europa. Pe ce loc, stim si asta.
|