Cu Neculai Popa, �ntre Dumnezeu si neamul rom�nesc
M�rturisirea unui legionar
• Neculai Popa, arestat pe 15 mai 1948, a str�b�tut o bun� parte din universul concentrationar rom�nesc - Suceava, Pitesti, Gherla, T�rgu Ocna, Aiud, Periprava • a fost eliberat pe 6 mai 1964, dup� 16 ani de temnit� grea • sustine c�, pentru neam si pentru Iisus Hristos s-ar �ntoarce bucuros �n �nchisoare •
S� plivim buruienile acestei lumi
Pe domnul Neculai Popa, la cei 85 de ani ai s�i, l-am g�sit st�nd �n genunchi, �n fata portii de la casa din Piatra Neamt, �ncerc�nd s� scoat� din r�d�cini, cu ajutorul unui cutit, plantele ce reusiser� s�-si fac� loc printre dalele troturarului nou, f�cut de prim�ria orasului. Uit�ndu-m� de-a lungul trotuarului, at�t pe partea st�ng� c�t si pe cea dreapt�, singura portiune cur�tat� de buruieni, singura portiune curat�, era cea din fata casei domnului Popa. S�ntem prea ocupati, prea gr�biti, prea coplesiti de g�nduri si probleme urgente, ca s� mai d�m important� trotuarului din fata casei, ori casei sc�rii de la blocul �n care locuim. Pentru cei mai multi dintre noi, teritoriul privat �ncepe abia dup� ce am �nchis poarta casei sau usa apartamentului, uit�nd c� trotuarul sau casa sc�rii s�nt invitatia adresat� celorlalti de a ne p�si pragul, s�nt antecamera propriet�tii noastre. M-am g�ndit adesea la gestul domnului Popa, la lectia pe care o d�, constant, vecinilor, dar si nou�, tuturor. Nu va exista echilibru �n lume, armonie, bun� �ntelegere, p�n� nu vom �nv�ta s� avem grij� si de spatiile comune, dup� ce am pus ordine �nl�untrul nostru. Haosul din exterior este o reflexie a haosului l�untric. Aceasta o stie foarte bine domnul Popa, dup� cei 16 ani de temnit� grea pe care i-a f�cut �n perioada mai 1948 - iulie 1957 la Suceava, Pitesti, Gherla, T�rgu Ocna, Aiud, urmati de un an de domiciliu obligatoriu �n comuna Bumb�cari, �n Delta Dun�rii, si de alti sase ani de �nchisoare la Noua Culme (Dobrogea) si Periprava. 15 mai 1948 - 6 mai 1964, 16 ani de temnit� grea, 16 ani care au �ntrerupt studiile juridice ale unui t�n�r care-l iubea pe Hristos si care-si iubea neamul (era student �n anul II c�nd a fost arestat) spre a-l determina s� urce o Golgot� ale c�rei r�ni ad�nci, trupesti si sufletesti, au �nt�rit, au hr�nit �n fiinta lui puterea de a crede �n �nvierea neamului si �n cel care este temei al acestei �nvieri - Iisus Hristos.
„Viata mea �n pusc�riile comuniste a fost si este pentru mine o onoare“
„Dac� as putea da timpul �napoi, f�r� s� uit nimic din ce-am tr�it, as alege acelasi drum al iubirii de neam, de tar� si de Dumnezeu, constient c� voi suporta aceleasi consecinte. Viata mea �n pusc�riile comuniste a fost si este pentru mine o onoare. Este singurul lucru cu care m� pot m�ndri. �nc� de pe b�ncile liceului am avut sansa s� m� al�tur «Fr�tiilor de cruce». Aici morala crestin� trebuia pus� �n practic� din momentul �n care ai acceptat aderarea la grupul respectiv. Era recomandat mersul la biseric�, abandonarea limbajului de mahala, abordarea �n viata de zi cu zi a unei atitudini decente si civilizate. �n timpul �nt�lnirilor exista un moment al prieteniei c�nd fiecare dintre noi contura p�rtile negative, ale lui si ale camarazilor (fumatul, lauda de sine, tentatia spre b�utur� sau spre jocurile de noroc) f�r� ca cineva s� se supere. Toti c�utam s� ne transform�m caracterul, iar �n urma acestor �nt�lniri plecam �ncrez�tori �n noi �nsine dar si �n solidaritatea si idealurile ce ne uneau. Acest mod de viat� a creat prietenii si caractere ce au rezistat tuturor furtunilor ce s-au ab�tut asupra acestui neam. De aceea nu m� feresc s� afirm c� cei ce nu au avut sansa educatiei din cadrul «Fr�tiilor de Cruce», chiar dac� au ajuns �n �nchisori si au f�cut ani grei de temnit�, nu se pot numi legionari si nu pot vorbi �n numele Misc�rii Legionare. Dup� 1990 au ap�rut multe c�rti care �ncearc� s� reconstituie atmosfera din �nchisorile comuniste, dar am constatat cu tristete citindu-le, c� cei mai multi autori astern pe h�rtie lucruri auzite �n temnit� si nu tr�ite de ei �nsisi, cu referire la marile personalit�ti ce au p�sit pragul universului concentrationar rom�nesc: Grigore Gafencu, Ion Ianolide, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Mircea Vulc�nescu, P�rintele Justin P�rvu si at�tia altii“, mi-a m�rturisit.
„Aceast� credint� m-a f�cut s� suport toti acei ani de temnit�“
M� uit la acest b�rbat care se apropie, cu fiecare an, de venerabila v�rst� de 90 de ani, asa cum st� pe banca verde din curtea casei (la domnul Popa totul e verde, banca, gardul, casa, nemaipun�nd la socoteal� iarba, pomii, zarzavaturile...) sprijinit �n baston, cu o fermitate si o demnitate �ntip�rite pe chip, pe care rar mi-a fost dat s� le v�d la un om. La v�rsta lui �naintat� este la fel de �nfl�c�rat ca �n tinerete, dispus s� mearg� iar �n temnit� dac� idealul �n care crede ar presupune ast�zi, �n tumultuosul an 2010, ori �n cei ce vor veni, o astfel de constr�ngere. „La v�rsta mea, nu m� intereseaz� cum este judecat� jertfa noastr� de atunci de c�tre oameni. Oamenii judec� conjunctural, numai Dumnezeu este Dreptul Judec�tor si numai la Judecata Lui m� raportez. �mpreun� cu generatia din care am f�cut parte am suferit atunci, av�nd credinta c� suferinta noastr� poate ajuta la izb�virea neamului. La Judecata de Apoi , M�ntuitorul Hristos va judeca �nt�i neamul ca ansamblu si apoi individul. Aceast� credint� m-a f�cut s� suport toti acei ani de temnit�. Desi acum travers�m o perioad� dificil�, cred c� Dumnezeu nu ne va p�r�si si �si va �ntoarce fata c�tre noi. Dar at�ta timp c�t �n fruntea t�rii nu vor ajunge oameni de bun� credint�, iubitori de neam, criza moral� si material� �n care ne zbatem acum nu va putea fi dep�sit�. Dac� Dumnezeu r�nduieste s� se ridice o generatie curat�, condus� de o m�n� de oameni alesi, �n patru cinci ani de munc� si cinste Rom�nia ar putea dep�si situatia actual�. Dac� nu, risc�m s� ne afund�m tot mai mult, datorit� l�comiei si coruptiei, �ntr-o mlastin� din care nu stim c�nd si cum vom mai putea iesi. Am multe �ntreb�ri de pus dar nu vreau s�-l obosesc. (...) Am aflat, �mi spune, c� s�nt fosti detinuti politici care au dat statul rom�n �n judecat�, spre a obtine sume mari de bani pentru anii pierduti prin �nchisori. Este trist acest demers al lor. Pusc�ria nu se pl�teste. Dragostea de neam si de biseric� se simt, se tr�iesc, nu se pl�tesc. Din nefericire, multi dintre fostii detinuti politici au uitat crezul pe care l-au m�rturisit �n pusc�rii, �n orele de tortur� si de anchet�, �n foame si �n frig si, de dragul de a se afirma, de a fi „cineva“ �n ochii lumii de azi, fac tot felul de compromisuri.
„Simteam cum ne scufund�m �ntr-un �ntuneric din care nimeni nu stia c�nd si cum vom putea s� ne salv�m“
(...) M� uit la acest om si �i admir limpezimea g�ndirii. �ntreb�rile mele nu s�nt, desigur, noi pentru el. �n at�tia si at�tia ani, a �ntors pe toate fetele cele �nt�mplate �n acea vreme, le-a l�murit apoi, dup� 1990, cu miile de pagini pe care le-a citit, iar acum poart� �n sipetul fiintei sale imaginea clar�, distinct�, a drumului vietii lui, �npletit cu drumul misc�rii. Am �nteles t�rziu c� cei ce au umplut pusc�riile comuniste dup� anul 1948 nu l-au cunoscut pe C�pitan, sau doar l-au z�rit cu ochii copilului de zece, cincisprezece ani si c� abia dup� 1944, ca reactie la �nceputul de bolsevizare a t�rii („Simteam cum ne scufund�m �ntr-un �ntuneric din care nimeni nu stia c�nd si cum vom putea s� ne salv�m, afirm� domnul Popa �n volumul „Cobor�rea �n iad“) o parte din tineretul Rom�niei, crescut si educat �n spirit national si crestin, nu putea r�m�ne nep�s�tor. Astfel acest tineret a �nceput s� se organizeze sub �ndrumarea celor mai mari, care participaser� la misc�rile din perioada 1938 - 1941, dar t�v�lugul arest�rilor �ncepute �n anul 1948 a retezat orice �ncercare de a salva Rom�nia din ghearele comunismului. Singura rezistent� real�, dar f�r� sorti de izb�nd� si ea, a r�mas cea a lupt�torilor din munti. �n rest, rezistenta s-a mutat �n temnite, �n �ncerc�rile, de cele mai multe ori reusite, de a p�stra ne�ntinat sufletul �n fata torturilor fizice si psihice la care erau supusi cei �ncarcerati. (...) Ast�zi stim, prin m�rturiile domnului Popa si al altor colegi de suferint� ai lui ce a �nsemnat reeducarea de la Pitesti, zarca de la Aiud, anii de domiciliu obligatoriu din B�r�gan, campaniile de t�iere de stuf �n Delt� sau munca nimicitoare de la Canalul Dun�re - Marea Neagr�. Stim toate acestea si c�te altele, s-au f�cut filme documentare, au fost �nregistrate pe pelicul� m�rturii zguduitoare despre iadul tr�it de acesti oameni si totusi cei mai multi dintre noi am r�mas c�ldicei, indiferenti, insensibili la tema care se rosteste neam, neamul rom�nesc, la cuvinte care se rostesc iubire de tar�, patriotism, credint� �n Hristos M�ntuitorul. Crestinismul a vorbit de omul nou, n�scut din ap� si din duh, Miscarea a vorbit de omul nou, n�scut din dragostea de neam si de Hristos, iar comunismul a vorbit, la r�ndu-i, de omul nou, n�scut din ateism, de omul care nu mai accept� nici un Testament al lui Dumnezeu ci �si construieste propria lume, propriile legi, fiind convins c� totul e numai joc al materiei infinite si c� odat� cu moartea totul dispare. Ast�zi, �n 2010, afirm�m c� am dep�sit aceast� viziune materialist�, afirm�m, �n urma sondajelor de opinie, c� biserica este una dintre institutiile cele mai respectate, iar rom�nii s�nt considerati printre primele popoare ale Europei ca grad de religiozitate. Si totusi, dac� ne uit�m cu etentie �n jurul nostru, mai ales acum, c�nd datorit� crizei coltii s�r�ciei �ncep s� se arate, vedem lesne c�, de fapt, omul nou la care n�zuia Ceausescu si cei ai lui tr�ieste printre noi si prezenta acestui om, la toate nivelele sociale, tulbur� profund apele Rom�niei de ast�zi. Cine ne va aduce oare limpezirea?
O generatie care a p�sit pe calea iubirii de neam si de Dumnezeu
Timpul se scurge repede �n prezenta lor, sub via r�coroas�, �n linistea rupt� doar de �ntreb�rile mele si de r�spunsurile ferme ale domnului Popa. Am �nteles �nc� odat� ast�zi faptul esential c�, dincolo de cele ce se pot rosti despre un crez sau altul, despre o experient� sau alta, important este mesajul t�cut ce se transmite prin prezenta uman�. Nu ideile s�nt importante p�n� la urm� ci oamenii care le-au dat viat� cu viata lor, oamenii care le-au �nsufletit si au p�timit pentru ele. O Cale devine real� doar c�nd un om �ncepe s� p�seasc� pe ea. Iar oamenii din generatia domnului Popa nu numai c� au p�sit pe calea iubirii de neam si de Dumnezeu dar si-au asumat-o p�n� la cap�t, cei mai multi dintre ei murind �n �nchisori pentru ea. M� ridic s� plec, iar domnul Popa m� conduce p�n� la poart� �mi str�nge m�na cu fermitate si �mi z�mbeste larg: Doamne ajut�! �mi spune ferm, �ncurajator. Doamne ajut�!, �i r�spund si privindu-l �n ochi (c�nd saluti un om sau c�nd �ti iei r�mas bun priveste-l �ntotdeauna �n ochi) �nteleg de c�t� t�rie interioar� ai nevoie ca s� r�zbati prin toate furtunile lumii si s� r�m�i cu fata luminat� etern de un z�mbet, de un sur�s. Desigur c� lumea de ast�zi, �n goana ei nebun� c�tre tinte nedeslusite �nc�, nu se mai poate �ntoarce la idealurile generatiei domnului Popa, asa cum au prins ele viat�, din viata lor, acum mai bine de saptezeci de ani, dar iubirea de neam si de tar�, de acest petec de p�m�nt si de cer pe care ne-a fost dat s� tr�im si �n care-si dorm somnul de veci marii b�rbati ai nostri, de la Decebal la Stefan cel Mare si Mihai Eminescu, �nc� mai poate �nflori, cu flori nestiute �nc�, �n inimile noastre. C�nd ajung la cap�tul str�zii, privesc o clip� �napoi si-l v�d asezat �n genunchi, continu�ndu-si mig�loasa, trudnica munc� de a smulge din r�d�cin� buruienile ce s-au itit printre dalele de beton. Si-mi spun: S� plivim, iat� ce trebuie s� facem nu numai cu buruienile c�mpului ci mai ales cu buruienile umane ce au coplesit societatea rom�neasc� de ast�zi, devor�nd soarele ce nu mai poate ajunge la s�m�nta cea bun� spre a o face s� rodeasc� �nsutit. Dar unde s�nt cei ce pot s� fac� aceast� munc�? Sau, altfel spus, c�nd ni-i va trimite Bunul Dumnezeu? �i va fi dat neamului rom�nesc s� nasc� o nou� generatie care s� se ridice la nivelul calit�tii lor umane?
Nota Redactiei: Acest articol este o variant� prescurtat� a celui publicat �n Monitorul pe 9 august 2010.
|