Domnul Popa
Pe unii oameni �i recomand� titlurile universitare, functiile �n domeniul public sau privat, averea mostenit�, sau f�cut� peste noapte, �n timp ce pe altii, e drept mai putini, �i recomand� suferinta �ndurat� pentru Hristos si pentru neamul rom�nesc. Si unii si ceilalti s�nt apelati cu domnule, dar �n cazul celor crescuti �n suferint�, acest apelativ are �n el o pecete a demnit�tii umane, a verticalit�tii caracterului, a unei prezente m�rturisitoare, printre semeni, prezent� a c�rei r�d�cin� nu este din lumea aceasta. Un astfel de domn a fost Domnul Neculai Popa, sau, mai scurt, Domnul Popa, n�scut pe 19 martie 1925, �n comuna Dragomiresti si trecut la cele vesnice s�mb�t� 18 iunie 2011, la Piatra Neamt, la venerabila v�rst� de 86 de ani. Cei mai multi dintre noi folosim energia cu care am venit pe lume, calit�tile intelectuale si sufletesti, pentru a ne croi un drum �n viat�, pentru a ocupa o pozitie c�t mai bun� �n ierarhia social�, pozitie care s� ne aduc� un venit financiar c�t mai consistent si o bun� imagine �n r�ndurile concet�tenilor nostri. Domnul Popa face parte din acea rar� categorie de oameni care, �nc� din anii tineri, au �nteles s� aseze mai presus de interesul personal, de instinctul de conservare, jertfa pentru neamul rom�nesc si pentru credinta �n Hristos. „Era �n toamna anului 1945. R�zboiul se terminase prin �nfr�ngerea armatei germane, iar Rom�nia r�m�sese prad� hoardelor bolsevice. Apusul, ametit de bucuria victoriei, tr�ia din plin prezentul, c�ut�nd s� trag� c�t mai multe foloase �n urma pr�busirii Germaniei, iar viitorul nu-l preocupa dec�t prin prisma propriilor interese. Jertfele f�cute de poporul rom�n �n lupta �mpotriva Germaniei au fost zadarnice, nefiind luate �n seam�; dimpotriv�, vom fi pedepsiti pentru a fi avut curajul de a ne opune si lupta �mpotriva comunismului. Nu am fost numai abandonati de c�tre puterile occidentale, dar am fost v�nduti rusilor pentru a fi desfiintati ca natiune, sub masca ideilor utopice si inumane ale comunismului. Simteam cum ne scufund�m �ntr-un �ntuneric din care nimeni nu stia c�nd si cum vom putea s� ne salv�m. Crimele, violurile, jafurile si abuzurile comise de hoardele sovieto-comuniste au produs r�ni ad�nci �n sufletele curate ale tineretului, ceea ce a declansat o atitudine ostil� fat� de cotropitori. Aceasta era atmosfera in 1945, c�nd tara fiind mutilat�, pr�dat� si s�r�cit�, iar poporul umilit �n urma unui simulacru de armistitiu, tineretul nu putea s� r�m�n� nep�s�tor la ceea ce se petrecea sub ochii lui. Asa cum se �nt�mpl� �n vremuri de grea cump�n�, o parte a tineretului a uitat de tot ceea ce �l desp�rtea si s-a unit �n fata primejdiei reprezentate de bolsevismul rusesc, al�tur�ndu-se celor ce au prev�zut cu multi ani �nainte pericolul comunist, celor apartin�nd Misc�rii Legionare. Spre rusinea noastr�, odat� cu venirea hoardelor bolsevice, au ap�rut la suprafat� si gunoaiele, rezultate din fr�m�nt�rile acestui popor. «Ce-i de f�cut?» era �ntrebarea pe care si-o puneau toti cei ce iubeau tara, neamul si credinta str�bun�. Unii, �ns� putini la num�r, uit�nd �ndatoririle fat� de acest neam, urm�rind c�stigarea unor privilegii, au pactizat cu ocupantii si s-au pus neconditionat la dispozitia lor. Cei mai multi p�reau a fi resemnati, l�s�ndu-se �n voia soartei, �n speranta c� Dumnezeu nu ne va p�r�si si ne va ajuta s� supravietuim. A treia categorie, �n care predomina tineretul, n-a acceptat nici pactul cu dusmanul si nici pasivitatea. Tineretul, crescut si educat �n spirit national si crestin, �n timp ce se ducea un r�zboi pentru salvarea fiintei nationale si a hotarelor l�sate de str�mosi, nu putea r�m�ne nep�s�tor. Ne d�deam seama de �ndatoririle ce ne reveneau ca fii ai acestui neam; eram constienti c� drumul pe care va trebui s� pornim nu va fi deloc usor, c� vom avea de �nfruntat multe obstacole si c� orice lupt� se c�stig� prin jertfe si suferint�. Astfel g�ndeam atunci si eram convinsi c� nu greseam. Comportamentul si aspectul trupelor bolsevice d�duse un semnal de alarm�, parc� spre a ne preveni de ceea ce ne asteapt�. �n acele vremuri, c�nd nelinistea cuprinsese �ntreaga suflare rom�neasc�, eram elev �n ultima clas� a Liceului Petru Rares din Piatra Neamt“.
Suceava, Pitesti, Gherla, T�rgu Ocna, Aiud, Peridrava...
Asa �si �ncepe Domul Popa volumul de m�rturii „Cobor�rea �n iad - amintiri din �nchisorile Rom�niei comuniste“, ap�rut dup� Revolutie la Editura Vremea din Bucuresti si, ca editie definitiv�, �n anul 2009, la Editura Axa din Botosani. Arestat pe 15 mai 1948, la numai 23 de ani, Domnul Popa a p�sit pe „Drumul calvarului“ �n �nchisorile din Suceava, Pitesti, Gherla, T�rgu Ocna, Aiud, drum urmat de o perioad� de domiciliu obligatoriu �ncep�nd cu luna iulie a anului 1957 si de o nou� arestare �n anul 1958, pentru a fi mai apoi eliberat �n luna mai 1964. Pe portile coloniei de munc� Peridrava a iesit atunci un b�rbat de 39 de ani, sl�bit de suferintele �ndurate, dar cu intuitia clar� c� „pseudolibertatea �n care intram avea s�-mi aduc� multe deziluzii si poate aveam s� regret multe, t�njind dup� linistea sufleteasc� din unele perioade ale pusc�riei“. Stabilindu-se �n Piatra Neamt, si-a �ntemeiat o familie �ncep�nd cu anul 1967 si a ocupat, p�n� la pensionare, posturi m�runte, nu datorit� lipsei de calit�ti ci a dosarului politic, dosar ce �ngr�dea ascensiunea social� a celor ce f�cuser� pusc�rie politic�. �n tot acest timp era sub vizorul securit�tii si prefera, cum mi-a m�rturisit �ntr-o discutie pe care am avut-o �nainte cu o s�pt�m�n� de trecerea lui la cele vesnice, s� fac� lungi excursii prin p�dure, pelerinaje pe jos la m�n�stirile din zon�, sau s� se �ndeletniceasc� cu pescuitul, spre a mai sl�bi str�nsoarea supravegherii si a atenua astfel presiunea psihic� pe care o astfel de urm�rire o exercit� asupra celui urm�rit. �n �ntreaga lui viat� de dup� 1964 a r�mas credincios idealurilor tineretii si m�rturisea c�, dac� ar avea posibilitatea s� dea timpul �napoi r�m�n�ndu-i constienta celor ce aveau s� se �nt�mple, nu ar ezita si ar p�si tot pe acelasi drum al jertfei pentru Hristos si pentru neamul rom�nesc. Foarte putini dintre noi mai s�nt ast�zi capabili s� �nteleag� cu adev�rat dimensiunea acestei jertfe, foarte putini dintre noi ar fi �n stare, �n situatii limit�, s� mearg� ast�zi la �nchisoare pentru neamul rom�nesc si pentru Hristos. Globalizarea, consumismul, frica, foamea si erosul ne-au transformat, treptat, pe toti �ntr-o mas� uman� amorf�, f�r� posibilitatea de reactie �n momentul �n care se atenteaz� la fibra acestui neam binecuv�ntat de Dumnezeu. Domnul Popa, la venerabila-i v�rst� de 86 de ani era lucid, �ntelegea �n profunzime procesele politico-economice prin care trece tara noastr�, Europa si lumea �n ansamblul ei si nu se sfia s� dea un r�spuns, r�spicat, la una sau alta din provoc�rile prezentului.
„�n tineretea noastr� visam o tar� nou�, un rom�n nou“
Stau m�rturie �n acest sens paginile din anexa editiei definitive a volumului „Cobor�rea �n iad“, intitulate „G�ndul despre timpul de acum“, care se �ncheie cu urm�toarele fraze: „�n tineretea noastr� visam o tar� nou�, un rom�n nou, harnic, cinstit, iubitor de tar�, de familie, fiind hot�r�ti s� facem orice sacrificii pentru a ne atinge scopurile puse �n slujba patriei, a neamului, dar n-am fost �ntelesi. �n loc s� fim sprijiniti sau �ncurajati, ne-am trezit batjocoriti, umiliti, pusi �n lanturi, dar am r�mas credinciosi crezului nostru. Au venit vremuri mai grele, c�nd trupurile ne-au fost �ntemnitate, �nfometate, puse �n lanturi, dar sufletele au r�mas aceleasi, n�d�jduind �n ajutorul lui Dumnezeu. Ast�zi tr�im drama acestui popor, resemnati c� nu purt�m vreo vin�, dar cu �ncrederea �ntr-un viitor mai bun, care depinde si de noi“. De c�te ori am avut ocazia s�-l v�d, desi b�tr�n, sprijinindu-se �n baston si merg�nd din ce �n ce mai greu odat� cu trecerea anilor, fata �i era luminat� de un sur�s larg. Am �nlocuit, afirma �ntr-un r�nd Vasile Andru, „�ndoiala cu sur�sul. �nceputul sofianic a toate este �ndoiala, sf�rsitul sofianic este sur�sul.(...) �ndoiala filosofic� e bun� pentru cugetare, pentru decoperiri. Sur�sul... este bun pentru izb�vire... Isihia, sau linistea l�untric�, este starea de dincolo de �ndoiala omeneasc�“. Cred c� Domnul Popa ajunsese acum, �n anii senectutii, la linistea l�untric�, dincolo de toate furtunile care l-au �nt�mpinat pe m�rile vietii. Mai presus de cele suferite sau de cele n�d�jduite pentru neamul rom�nesc, imaginea sa va r�m�ne pentru mine legat�, pentru totdeauna, de sur�sul lui larg, izb�vitor, sub raza c�ruia am avut privilegiul s� tr�iesc clipe de neuitat, la comemor�rile de la Aiud, de la T�nc�besti, sau sub via umbroas� a casei sale. S-a vorbit mult dup� anul 1989 de lupt�torii anticomunisti. �n r�ndurile lor au fost membrii ai partidelor istorice - liberali, t�r�nisti - au fost membrii ai armatei care au organizat rezistenta din munti, au fost fruntasii satelor, etichetati de regimul conunist drept chiaburi, dar au fost si membri ai Misc�rii Legionare. Domnul Popa tinea foarte mult la nuantarea ideii de lupt�tor anticomunist si ar fi nedrept s� �ncheiem aceste r�nduri de aducere aminte f�r� s� subliniem �nc� odat� c� Domnul Popa a crescut la scoala „Fr�tiilor de Cruce“ si c� visul s�u de o viat� s-a identificat cu visul Misc�rii Legionare. Si pentru c� �i era drag� poezia lui Nichifor Crainic „Unde s�nt cei care nu mai s�nt“, vom aminti o strof� din ea: „�ntrebat-am v�ntul, zbur�torul/ Bidiviu pe care alearg� norul/ C�tre albastre margini de p�m�nt/ Unde s�nt cei care nu mai s�nt?/ Unde s�nt cei care nu mai s�nt?/ Zis-a v�ntul: aripile lor/ M� doboar� nev�zute-n zbor“. Dumnezeu s�-l ierte si s�-l odihneasc� cu sfintii Lui!
„Propria noastr� constiint� nu ne permitea s� r�m�nem nep�s�tori“
Nu am fost �nzestrat cu darul povestirii, dar obligatia, pe care o avem cu totii �n fata istoriei, de a face cunoscute generatiilor urm�toare abuzurile si crimele, s�v�rsite �n special cu tineretul rom�n �n timpul dictaturii comuniste, m-a determinat s� �ncerc a pune pe h�rtie unele momente tr�ite de mine sau petrecute sub ochii mei �n �nchisorile comuniste din Rom�nia. Probabil din nestiint� sau rea intentie, mi s-a pus si �nc� mi se mai pune de multe ori �ntrebarea: „Te-ai �mb�tat si ai sc�pat vreo vorb� de te-au arestat?“ sau „Vezi, dac� ai avut �ncredere �n prieteni“? Asemenea �ntreb�ri m� fac s� relatez motivele arest�rii mele, �ncerc�nd s� rememorez cauzele care au dus la arestarea mea si prin care s� se �nteleag� mai bine ceea ce a �nsemnat detinutul politic �n Rom�nia.
Cei care am luptat �mpotriva comunismului nu eram �mb�tati cu alcool, ci eram cuprinsi de dragostea de neam, de tar�, de dreptate, de adev�r, de libertate si mai ales de dorinta de a ne ap�ra biserica si credinta �n Dumnezeu. Acestea au fost cauzele care au f�cut ca �nchisorile din tar� s� devin� ne�nc�p�toare pentru rom�ni. Am �nceput aceast� lupt� f�r� a fi �ndemnati de cineva, ci pentru c� propria noastr� constiint� nu ne permitea s� r�m�nem nep�s�tori. (...) Educatia primit� de la p�rinti avea la baz� credinta �n Dumnezeu, frica de p�cat, iubirea de neam si de tar�. Am fost crescuti �ntr-o atmosfer� plin� de dragoste si respect fat� de cei din jurul nostru, nefiind intoxicati de propaganda ateismului comunist sau a luptei de clas�. (...) Ajunsi pe b�ncile scolilor, aflam tot mai multe lucruri noi, iar �ndemnurile si sfaturile primite de la dasc�lii nostri ne-au f�cut s� tr�im cu convingerea de nestr�mutat c� ne-am n�scut crestini si rom�ni, c� asa trebuie s� tr�im si s� murim. Pentru noi, aceast� convingere constituia �nsusi rostul vietii noastre pe p�m�nt. De aceea, noi nu am ajuns �n �nchisori din spirit de aventur� sau din dorinta de a face acte de bravur�, ci din convingerea ferm� c� ne facem datoria fat� de neam si tar�, fat� de biserica noastr�, fat� de noi �nsine. (...) �si �nchipuie un t�n�r de azi cum poate un om s� accepte moartea sa pentru a salva pe altul? C�ti �si pot �nchipui c� un om prefer� s� accepte s� fie torturat si s�-si m�n�nce propriile fecale, dec�t s�-si loveasc� camaradul de suferint� sau dec�t s� afirme c� nu mai crede �n Dumnezeu? Va putea �ntelege cineva care nu a trecut prin iadul din �nchisorile comuniste cum poate fi transformat un om �n tortionar sau cum este posibil ca un om s� ajung� insensibil c�nd vede cum tortionarul �si chinuieste victima, ajung�nd chiar p�n� acolo �nc�t s� nu mai fac� aproape nici o deosebire �ntre ei, dimpotriv� - p�r�ndu-i-se ceva obisnuit? (...) Comunismul a folosit toate mijloacele de a ne distruge at�t fizic c�t si sufleteste. Vorbeau �n numele umanit�tii, dar ne torturau moral sau fizic prin b�t�i, sete, frig, foame, umilinte, singur�tate, schingiuiri, �ncerc�ri de corupere a celor mai slabi pentru a provoca suspiciuni, dezn�dejde, ne�ncredere, iar c�nd au considerat c� acestea si-au f�cut efectul, au �ncercat s� distrug� si ceea ce a r�mas nealterat �n noi si anume sufletul. (Fragment din prefata autorului c�rtii „Cobor�rea �n iad“, care este �nchinat� tuturor celor c�zuti �n lupta �mpotriva comunismului).
|