„TOT S�RACI O S� MURIM“!
Prolog de alegeri �n Colegiul 6 (l) • alegerile anticipate pentru fotoliul de parlamentar, r�mas liber dup� disparitia deputatului PSD Victor Surdu, nu par a-i impresiona pe s�tenii din Colegiul 6 Neamt • acestia sustin c� nu mai asteapt� nimic de la politicieni, care doar promit si nu se tin de cuv�nt • oameni la limita s�r�ciei, case f�r� lumin�, drumuri proaste • micile localit�ti rurale �mb�tr�nesc, tinerii fug la munc� �n alte t�ri • oamenii sustin c� nu au v�zut parlamentari s� vin� s� le viziteze satele, s� se intereseze de p�surile lor • ceva „v�nzoleal�“ este doar �n preajma alegerilor • C� doar o dat� la patru ani, de alegeri, cei mai multi dintre politicieni �si amintesc de t�ranul cu m�inile cr�pate de munca la p�m�nt, cu o pensie CAP de mizerie, din care poate s�-si cumpere abia o pereche de cizme de cauciuc, ca s� poat� umbla prin noroiul ulitelor nepietruite cu anii, este lucru stiut. Uneori, alegerile vin mai devreme, cum ar fi �n Colegiul 6 Neamt, unde disparitia deputatului PSD Victor Surdu, a l�sat un gol parlamentar. Ce se vrea si va fi umplut. De cine? Vedem noi la alegeri. P�n� atunci, reporterii Monitorul au mers �n Colegiul 6 s� vad� cum tr�iesc oamenii. Nu de alta, dar cine va c�stiga s� poat� compara cum era �nainte cu realiz�rile pe care s�ntem siguri c� le va bifa.
Revenint la alegerile trecute, de asemenea e lucru stiut c� majoritatea acestora se desf�soar� mai ales �n jurul cr�smelor s�testi, unde mai apare, din senin, c�te o masin�, dub� sau uneori chiar camion. Toate �nc�rcate cu „materiale promotionale“, const�nd, de regul�, �n sacose cu produse alimentare si ceva „ud�tur�“, c�ni, g�leti, fulare, toate personalizate cu sigla partidului „atent cu lumea“, pentru „determinarea“ aleg�torilor s� se prezinte la urne, „asa cum se cuvine“
. Se mai �ncing si unele petreceri, cu manele, sau chiar este chemat un nume consacrat de interpret de muzic� popular�. Mai e si ceva de b�ut si de m�ncat. �n unele zone, „distinsii“ aleg�tori stampileaz� cu „t�rie la bord“ buletinele de vot, aburiti de alcool, dar si de promisiuni. Toate aceste lucruri au farmecul lor si nu poti s� nu asculti, pe la c�te o mas� a bufetului, dintr-un sat, si vorbele unor gospodari care se mai „f�lesc“ c� au primit „pachete sociale cu un litru de ulei floarea-soarelui, dublu rafinat, un kil de zah�r, de �l alb, mai fin, un pachet de orez, din �l care fierbe usor la sarmale, si vreo dou� franzele proaspete, aduse de la t�rg“. Se mai aude si c�te o voce revoltat�:
„Ia nu mai vorbi cu p�cat, aista-i om, vrednic, ce trebe ales, c� el mult ghine ni-o f�cut, uite ci ni-o dat..., p�ne, zahar, orez,...asa trebe s� ni dea s�-l alegem..., ci stii mata?“. �n unele c�tune nu mai ajunge nimeni, doar niste h�rtii �nfipte �n gard, ce anunt� oarece program al vreunui candidat, cu �ndemnul s� fie votat si data alegerilor. Dup� ce totul se termin�, bine pentru unii, pentru altii r�u, „condimentat“ cu vreo dou�-trei contestatii si acuze de furt electoral, �n sat nu mai vine nimeni si nimic, p�n� la urm�toarea campanie electoral�. Si asa bietul t�ran nu stie ce a votat, nu stie ce parlamentari �l reprezint�, el stie de sap�, fr�m�nt� noroiul de pe ulite, si m�n�nc� ce d� Domnul, dac� d�, pentru c�, dac� e an ploios, cu inundatii, cu grindin�, nu mai d� nimic.
„Dumnezeu are grij� de toti!“
Primul popas l-am f�cut �n comuna Secuieni. O „voce“ ne-a soptit c� mai s�nt oameni care nu au lumin�, nu c� le-ar fi fost t�iat� din cauza nepl�tilor, ci pur si simplu c� nu au avut niciodat�. Nici m�car sperant� nu mai au. Virginia Zaim, locuitoare a satului Secuienii Noi, aflat� �n pragul venerabilei v�rste de 85 de ani, �ntr-o cas� micut�, neracordat� la reteaua de curent electric, nu a fost vizitat� de nici un parlamentar si nici nu stie pe vreunul. Visul acesteia este de a avea lumin� �n b�tr�nul s�las, un deziderat ce d�inuie �nc� din tinerete, c�nd necazurile au �nceput s� o copleseasc� odat� cu moartea p�rintilor si cu grijile unei gospod�rii �n care alte sapte suflete au cerut de m�ncare. „De c�nd m� stiu locuiesc �n aceast� cas�, care a fost a p�rintilor mei. Am fost cea mai mare dintre cei opt copii ai familiei Zaim. Crescusem si eu m�risoar� si m-am angajat la «Tevi», m�ndr� nevoie mare c� voi avea banii mei si voi reusi s� r�zbat mult mai bine prin viat�. Soarta a vrut altfel, Dumnezeu mi-a chemat la Ceruri ambii p�rinti, iar eu am devenit cap de familie pentru fratii si surorile mele. Nu m-am mai g�ndit niciodat� la c�s�torie, nu mi-a trebuit pentru c� vedeam c�t de greu este s� te zbati �n s�r�cie. Am visat toat� viata s� am m�car un bec �n aceast� cas�, care s� dea lumin�. Nu mai vorbesc de televizor, care ar fi o adev�rat� minune. Anii au trecut, fratii si surorile s-au �mputinat, eu am devenit tot mai neputincioas�. M-am str�duit s� r�zbat cu greu dintr-un ajutor social de 140 de lei. Acesti bani s�nt sortiti s�-mi ajung� o lun� de zile“, a povestit Virginia Zaim. Octogenara a fost o femeie vrednic� la viata ei, c�suta fiind curat�, la fel ca si mica ograd�, prin care zbur�t�cesc niste or�t�nii. �n cas�, patul asternut, podele sp�late la fel ca si grinzile vechi ale tavanului, ce au dep�sit cu mult 100 de ani. L�ng� o icoan� mare, asezat� l�ng� un ochi de geam, �ntr-un cui era ag�tat� o lamp� de gaz. „Lampa sau opaitul a fost lumina care a p�lp�it �n aceast� cas�. Dac� st�lpul de electricitate ar fi fost mai aproape, poate as fi reusit s� pun b�nut peste b�nut, pentru a-mi trage si eu curent. Asa, este prea departe, iar lucrarea m-ar costa mult pentru puterile mele. Nici Prim�ria nu m� poate ajuta. Nici nepotul meu, pensionat pe caz de boal� si care st� cu mine, de vreo trei ani“, a declarat Virginia Zaim. Aceasta nu este sup�rat� pe parlamentari, pentru c� nici nu-i stie, nici n-a v�zut pe vreunul prin zon�. „O fi fost, �ns� aici, unde locuiesc, n-am v�zut picior de parlamentar, s-ar fi aflat repede. Nici m�car nu-i cunosc, nu am auzit de colegii electorale si habar nu aveam c� s�nt aleg�tor �n Colegiul 6. Oricum, nimic nu s-a f�cut pentru omul am�r�t �n tara asta! �ns� Dumnezeu are grij� de toti, iar omul trebuie s� fie moderat �n fata Lui! Noi nu avem dreptul s� judec�m omul. Este cine s� o fac�!“, a mai spus Virginia Zaim.
F�r� vizite, f�r� plocoane...
Urm�torul popas a fost tot �n comuna Secuienii, �n satul Uncesti. Aici, surpriz� total�, la ora sapte si jum�tate dimineata, tipenie de om prin curti, doar c�te un cocos, t�n�r si neexperimentat, mai tr�mbita venirea zorilor, chiar dac� se f�cuse de multisor lumin� afar�. Doar un c�ine costeliv a l�trat anemic la trecerea masinii. Am mers mai departe, la B�rjoveni, un c�tun cu vreo 100 de gospodari. Aici am avut mai mult noroc, am g�sit un s�tean care se preg�tea s� mearg� la moar�. Aseza �n c�rut� c�tiva saci de uruial� de porumb, s� o duc� la schimb cu ceva f�in�. Uimit de prezenta noastr�, a r�mas o vreme t�cut, cu m�inile pe un sac de rafie, ca si cum ar fi scormonit prin memorie, printre amintiri. La 67 de ani, Ioan Bang�u este un om �nc� verde, decis s� munceasc� c�t l-or tine puterile. N-a cerut nimic de la nimeni, a r�zbit singur si nu-si cere os�nd�. Nu parlamentarii i-au dat s� m�n�nce „Am lucrat, asa cum se obisnuia pe vremea comunismului, la oras, la SUT, pe bani putini. Cu o pensie mic� nu poti r�zbate, mai ales c�nd ai trei copii. Dup� Revolutie, mai ales dup� ce m-am pensionat, am lucrat p�m�ntul de la ai mei, �mpreun� cu Maria, consoarta mea, si am �ncercat s� m� descurc cum am putut. Mai cresc vite, ceva lapte la contract, p�m�ntul l-am dat �n arend�. Pe aici mai vine primarul, se mai intereseaz� de drumuri, de una de alta. �n rest, nu am v�zut vreun parlamentar de nici o culoare politic�, pe aici. Am auzit ceva c� ar fi murit deputatul PSD Victor Surdu si se vor face noi alegeri, dar cum si c�nd nu se stie. �n campanii, aici la noi nu s-au dat plocoane, cum am auzit c� s-au dat la altii. Se minte mult, se promite, dar nimic nu se vede concret. Am r�mas o m�n� de b�tr�ni, tinerii au plecat care �ncotro, la munc�. Ne ducem zilele cum putem. Singurul eveniment pe care-l astept�m anul acesta este sfintirea bisericii, pe 29 mai. Ne mai lu�m cu biserica, pentru c�, dac� nu ai credint�, nu te ajut� nici Dumnezeu“, a spus s�teanul. �n Butn�resti, am dat peste un alt „truditor“ la niste saci de gr�unte de porumb. Constantin Costandis, la 40 de ani, a lucrat la ferma din sat vreo 10 ani, dar nu s-a ales dec�t cu vreo patru pe cartea de munc�. Nu asteapt� nici o pensie, munceste �n b�t�tur� si pe putinul p�m�nt pe care �l are. Nici el nu a v�zut vreun demnitar care s� vin� s� asculte p�surile oamenilor. „Nu vine nimeni s� te �ntrebe de s�n�tate. Am mai g�sit �n poart� niste fluturasi ale unor partide si at�t. �n alt� parte am auzit c� s-au mai dat pachete, si chiar bani, dar aici nu a venit nimeni. Vai de capul meu, muncesc de dimineat� p�n� seara! Cresc si eu, pe l�ng� b�t�tur� c�teva animale, pentru c� altfel nu pot r�zbi, nimeni nu-ti d� nimic, ce s� pun pe mas�? De unde s� ceri, c�nd nici altii nu au? Am doi copii si trebuie s� le croiesc un viitor. De pensie ce s� spun? Am doar patru ani pe cartea de munc�, alti sase ani lucrati la ferm� s-au dus pe «apa s�mbetei». Ce s� astept de la parlamentarii nostri? Dac� nu au f�cut nimic pentru noi, p�n� acum, pentru viitor slabe sperante. Tot s�raci o s� murim!“, a spus Constantin Costandis. (Va urma)
|