La Resurrezione
Iesirea din vis (II) Un r�cnet grozav s-a auzit atunci din gloat� si mare t�cere se f�cu pentru o clip�. Se repezir� babele pripite �ntr-acolo, fetele se rusinar� si li se �mpurpurar� obrajii. Muierea �ns�rcinat� tipa �n durerile facerii si avea mare chin ca s� nasc�. Oare ce funest� presimtire b�ntuia viscerele femeii si ce oare st�rnise �mpotrivirea pruncului? Oare miile de ani nu pilduiser� �ndeajuns z�d�rnicia nesupunerii lor? Sutele si miile de neamuri petrecute p�n� la ei nu le �nf�tisaser� oare, l�murit, pricina r�ului cuib�rit �ntr�nsii? Se hot�r� s�-i certe. De sub r�d�cina p�rului c�runt izvor�r� brusc stropi de sudoare. �i str�lucea fruntea, �n lumina rosie, asemeni sfintilor si c�nd ridic� dreapta multimea rebel� t�cu dintr-o dat� cuprins� de o mare supusenie. Femeia n�sc�nd� �ntepenise pe spate, cu ochii larg deschisi c�tre ceruri si pulpele desf�cute se asezar�, grele si moi, �n t�r�na n�cl�it� de s�nge. �n bratele unei babe coc�rjate, �nvelit �ntr-o c�rp� murdar�, cineva se preg�tea s� tipe.
„V-ati bucurat si v-ati �ndestulat cu toat� mierea p�m�ntului“ - rosti bl�nd �nteleptul c�nd se domolir� tipetele copilului; at�t de bl�nd ca si cum ar fi mustrat un bolnav c�ruia, din vina lui nu i se pot g�si pricini de t�m�duire. „Acum pl�ngeti si t�nguiti-v�! Bog�tiile voastre s-au petrecut si hainele s�nt roase de molii. Ca buruiana v�t�m�toare a crescut �n voi r�ul. Ati g�sit �n toate pricini de p�c�tuire. Ati c�lcat leg�mintele ce vi s-au dat, ati luat din lucrurile date spre nimicire, le-ati furat si ati mintit ascunz�ndu-le printre cele ale voastre. Ati urzit rele si sfaturi rele ati f�cut; acum r�ul a lovit �n lucrul m�inilor voastre. Dar cel mai mare p�cat a fost acela c� v-ati ales prost si f�r� �ntelepciune p�storii. Ei v-au trimis acum aici, ca pe niste oi ascult�toare. Nici argintul si nici aurul n-au putut s� v� izb�veasc�. Si acum, dup� ce singuri ati aprins focul nimicirii la temelia �ndoielnicelor voastre altare, c�utati disperati calea izb�virii. Dar str�mt� este poarta si �ngust� calea care duce la viat� si putini s�nt cei care o afl�. Zadarnic v� �nv�rtositi asupra zidurilor astea p�r�ginite. Crucea smuls� din teasta Golgotei nu va �nc�pea niciodat� pe poarta asta str�mt�. Fiti dar �ndelung r�bd�tori, fratilor, p�n� la venirea clipei cele din urm�!“
„Minti!“ - se sumeti atunci un glas pitig�iat din multime si toate capetele se �ntoarser� curioase �ntr-acolo. Un b�tr�n nevolnic �si f�cu loc cu coatele printre oameni si se prot�pi cr�c�nat �n fata treptelor. O cing�toare roas� �i �nvelea precar soldurile chinuite de oasele desc�rnate si sub b�rbia ascutit� se zv�rcolea amarnic g�stireata �n baierele subrede ale g�tului subtire. „Iat� p�inea noastr�!“ - zise si desf�cu palmele l�s�nd s� se vad� o coaj� neagr� si sf�r�micioas� ca un bulg�re de noroi �nt�rit. „Era cald� c�nd am luat-o ca merinde de acas� si acum s-a uscat si s-a muceg�it. Burdufurile �ste de vin c�nd le-am umplut erau noi de tot si iat�-le, s-au rupt; hainele si �nc�lt�rile noastre s-au �nvechit de lungimea drumului. �ndur�-te de gloata �nfricosat� care asteapt� de la tine izb�vire. Arat�-ne iesirea! Stim c� drumul pe aici trece, prin cucernicia acestor ruine, prin fumul gros de t�m�ie ce abureste peretii, printre lum�n�rile acelea ce lic�resc tainic �nd�r�tul portii din spatele t�u. Fii pov�tuitorul nostru si nu te vom vinde, fii m�ntuitorul nostru si nu te vom ispiti; nu vom pune la �ndoial� cuv�ntul t�u si �n noi nu vei g�si pricini de nemultumire.“
Cum nu primi nici un r�spuns si nu v�zu nici un semn de �ncuviintare pe chipul celui de pe sc�ri, l�s� bratele sl�b�noage s� cad� pe l�ng� trupul �mputinat si continu� cu glas r�gusit: „Pe-aici a fost verdeat� c�ndva; si pomi au fost si c�nt de p�s�ri. Se jucau sprintare izvoarele printre gleznele fetelor, iar �n iarba �nalt� si gras� fosneau speriate jivinele. Ciobani voinici coborau din munti si se descopereau �n fata l�casului t�u; se �nchinau smeriti si apoi se pierdeau �n urma caprelor prin v�ile m�noase; se �ndestulau cu cele roade si noaptea �si asudau muierile sub velinte. De pe coperisuri pov�rnite se iteau seara fuioare de fum si �nl�untru aburul m�m�ligilor dospea aromitor sub grinzile somnoroase. Soarele �nc�lzea ziua b�t�turile, noaptea trupul rotund al lunii priveghea lic�rul stelelor, ploile c�deau darnice asupra brazdelor, om�turi curate se asezau temeinic peste cuprinsuri si toate ne erau bune si d�t�toare de multumire. Dar nu ne-au fost de ajuns si am voit altele si am t�njit dup� desert�ciuni. Dac� oile noastre ni s-au p�rut putine si slabe am omor�t ciobanul cel vrednic si fudul si i-am luat oile; dac� mosia vecinului nostru rodea mai cu spor i-am c�lcat cuprinsul si ne-am r�zboit cu vecinul; dac� izvorul nostru nu era destul de limpede l-am tulburat si pe cel al fratilor nostri. Si cum �ncepuser� s� ne n�p�deasc� spaimele am hot�rnicit cu foc mosiile noastre si foc mocnit am pus la temelia s�lasului vecin. S-au �nvolburat apele si au prins s� fiarb�, boli rele s-au n�pustit asupr�-ne, soarele a p�lit si s-a topit �n �nalturi si atunci s-a zguduit p�m�ntul si s-a cutremurat, semn c� cineva se m�niase. Si care din noi nu s-a sf�rsit atunci, a luat cu sine merinde si s-a gr�bit s� fug� din fata urgiei. Dar cerul se �nrosea mereu asupra noastr� si t�r�na frigea amarnic t�lpile desculte, p�inile au �nceput s� se �mputineze si puterile s� ne lase... „Si acum v� �ndeamn� disperarea“ - �l �ntrerupse t�ios �nteleptul - „acum, c�nd v-ati lep�dat de toate si v� credeti curati si ne�ntinati ca pruncii, acum c�nd v-ati dumirit de neputinta voastr�, v� am�giti sper�nd �ntr-o iesire pe br�nci din visul acesta nefericit.“
C�teva clipe toat� adun�tura st�tu nemiscat�, �mpietrit� ca un imens animal, cuprins� de o liniste ciudat� si r�u prevestitoare. �ncet, �ntoarser� spatele v�lv�t�ii care cotropea orizontul si umerii li se �mpurpurar�, �n vreme ce c�p�t�nile prinser� un nimb rosiatic asemeni sfintilor. �n clipa aceea pricepu totul si �ntelese c� nu va mai avea timp nici m�car s�-si fereasc� trupul din calea lor. Cu un urlet �nsp�im�nt�tor de fiar� fl�m�nd� si at�tat�, multimea se n�pusti orbeste �nainte, spre treptele l�casului. (Va urma)
|