Trista si vesela amintire
La vita e bella
Am iesit, iat�, din recesiune. La 1 aprilie, de c�nd electricitatea, de pild�, se scumpeste cu 4,5%, de c�nd salariile profesorilor s�nt plafonate, �n ciuda hot�r�rilor judec�toresti ce se dovedesc a fi niste simple si nevinovate glume ale justitiei si de c�nd, dup� cum ne informeaz� guvernantii, vor urma alte si alte scumpiri menite s� ne fac� a aprecia la justa lor valoare binefacerile fericitei epoci democratice pe care o str�batem t�r�s. Spitalele au fost golite de pacienti, iar ministrul Ceche, cel cu floare la ureche, se �nd�rjeste �ntru distrugere �n numele unei reforme �ndoielnice. Discursurile fictionaliste, esopice si gregare ale guvernantilor ne-au ametit deja. Piticul din fruntea guvernului d� vina pe televiziunile mogulilor. Probabil pentru faptul c� din pricina lor nu ne poate beli �n liniste. Si apoi - se disculp� insul - nu el e de vin� �n leg�tur� cu anuntul privind iesirea din recesiune. El doar a mers pe m�na expertilor femei. Cu accentul pe i-ul final! Cu alte cuvinte, notiunea de expert s-a bagatelizat. Ce termen pretios! Si eu, dac� stiu gama do major s�nt expert �n muzic� (!). Natia asta este cel putin �ndobitocit�. La Buz�u, o promotie la cafea �ntr-un supermarket a adunat mai mult� lume dec�t la mitingul national din Bucuresti. La fel se �nt�mpl� pretutindeni �n tara asta de fiece dat� c�nd marii comercianti - c�ci ei �si permit - scot din magazii marfa gata de expirare. Un mai mare peste pensionari le promite celor pe care �i reprezint�, pe l�ng� medicamente si �mprumuturi cu dob�nzi accesibile la CAR, nici mai mult nici mai putin dec�t... programe artistice. M�i, s� fie!
Posturi �ndoielnice
Lumea noastr� e plin� de personalit�ti. Le �nt�lnesti oriunde: �n supermarket, la benzin�rie, la b�nci, la ghisee ori la sedinta cu p�rintii. Fosta clas� muncitoare revolutionar�, cu sorgintea �n fata vetrei, a demonstrat - si �nainte si dup� ‘89 - c� dispune de un tonus si o vitalitate demn� de invidiat �n toate cele ale vietii. Si, peste toate, de o capacitate iesit� din comun de adaptare la realit�tile crude ale vremurilor actuale. Instinctul de supravietuire functioneaz� f�r� repros. M� oripileaz�, totusi - si m� jigneste, recunosc - folosirea cu at�ta usurint� a termenului „personalitate“, menit s� identifice sumedenia de personaje politice ce b�ntuie pe ulitele triste ale Rom�niei. Aceast� uzurpare a termenului nu poate fi dec�t jignitoare si revolt�toare. Personalitatea e definit� �n dictionare ca o persoan� cu aptitudini deosebite si cu alese �nsusiri intelectuale si morale, care se realizeaz� si se manifest� �n mod practic prin reusite �ntr-un anumit domeniu de activitate. Un alt sens se refer� la o persoan� care detine o functie important� �n viata politic�, social�, cultural�. I se poate spune, f�r� a comite un sacrilegiu, personaj. Se �ntelege c� acele calit�ti enumerate mai sus se reg�sesc, sau ar trebui s� se reg�seasc�, �n structura invocat�. Tot asa cum se �ntelege c�, �n spiritul recunoscutei plasticit�ti a limbii rom�ne, termenul poate c�p�ta si nuante peiorative, dec�z�nd p�n� la a deveni o simpl� aluzie tendentioas� si jignitoare la adresa unei persoane. Oare la care dintre sensuri se refer� articolele de pres� ce consemneaz� prezenta la anumite evenimente a „personalit�tilor municipale si judetene“?
Viva Verdi!
Pe de o parte, mizeria, l�comia si insatietatea statului si a b�ncilor care, �n vremuri paupere si de profund� criz� vor s� fac�, nici mai mult nici mai putin dec�t... profit; indecent, insalubru si bizar. Pe de alt� parte, exemplul luminos si profund uman al demersurilor unei - pentru c� tot am vorbit despre asta - adev�rate personalit�ti. Dintr-o fireasc� si scuzabil� deformatie profesional� am ales o pild� din ampla istorie a muzicii universale. Un tip de succes cum nu se prea �nt�lneste �n mediul cultural. Autor al unei monumentale opere de creatie, impregnat� de autentic� umanitate. Giuseppe Verdi, simbolul regesc al operei italiene. �nzestrat de pronie si cu o cuviincioas� stare material�. �n anii de foamete ab�tuti asupra t�rii la sf�rsitul secolului al XIX-lea, c�nd zeci de mii de italieni r�masi f�r� lucru au emigrat �n America, Verdi si-a pus mosia de la Sant’ Agata, l�ng� Buseto, la dispozitia t�ranilor, organiz�nd munci de interes public. „Lucr�rile nu-mi s�nt necesare - scria el �n 1881. Nu vor m�ri nici cu o centim� venitul mosiei mele... dar, din satul meu nu emigreaz� nimeni“. Auzi, b�sescule?! Sustine unificarea Italiei cu bani si arme. Fratele actualului presedinte nu era implicat, v� asigur. Ca deputat �n primul Parlament al regatului nou constituit al Italiei si mai t�rziu ca senator a propus - asta da, reform�, papitoilor! - transformarea tuturor teatrelor mai mari si a conservatoarelor �n institutii de stat, �nfiintarea corurilor profesioniste, �ntemeierea de filarmonici si asociatii culturale. Auziti, stimati ministri? Nu a distrus nimic. Mai mult, cea mai mare parte a averii a oferit-o asez�m�ntului „Casa di riposo“ din Milano, ridicat� din banii lui si destinat� a fi un azil de b�tr�nete pentru o sut� de muzicieni s�raci. Ast�zi Rom�nia a devenit ea �ns�si un imens azil. Veniturile din drepturile de autor au asigurat �ntretinerea pentru urm�torii cincizeci de ani. Ast�zi veniturile acestea legale s-au prescris. Dar casa a r�mas, ca o m�rturie a sufletului s�u mare. �n acest fel, Verdi si-a ridicat el �nsusi, un monument mai de pret dec�t marmura sau bronzul cu care l-ar fi putut cinsti posteritatea.
Noaptea vesel, ziua trist
E cutremur�tor s� afli faptul c� �n perioada comunismului Securitatea a ucis cu s�nge rece peste 10.000 de oameni. C�ti dintre c�l�ii de atunci tr�iesc ast�zi bine-mersi si, mai mult, au devenit mai prosperi ca oric�nd? Vreo zece cunosc eu. Personal, am fost format �n epoca de trist� amintire. Si nu am nici o vin� pentru asta. Nici un regret si nici un complex �n fata titlurilor universitare vestice obtinute de impostori. Pentru c� atunci am avut ocazia s� �nt�lnesc adev�rate personalit�ti. Si pentru c� atunci mi-am permis - cu doi sau trei lei - s� v�d si s� aud pe viu „Berliner Ansambler“, „Royal Shakespeare Company“ (cu capodopera lui Peter Brook „Visul unei nopti de var�“), pe Sergiu Celibidache �n repetitii (pline de �njur�turi... colegiale) si �n concert cu „Ma mere l’ois“, „Scrisoarea pierdut�“ a lui Ciulei, „Tarnowsk Theater“ din Polonia, pe David Oistrah si Yehudi Menuhin �n dublul concert de Bach, Cvartetul „Julliard“, pe Aldo Ciccolini �ntr-un consacrat program Scarlatti, sau spectacolul omagial de la actualul Odeon, la comemorarea lui Caragiale, cu o distributie remarcabil�. �n epoca de vesel� amintire, c�nd se desfiinteaz� spitale si se decimeaz� colectivele artistice, c�nd stagiunile simfonice la Piatra Neamt, de pild�, au devenit trecut, am sansa de a fi spectator la Festivalul National „Rom�nii au talent“. Iar stupiditatea, �n consecint�, cap�t� inevitabil valente impresionante. Dar, din p�cate, triste. �ntr-o tar� cu un comic sinistru.
|