Tot mai simplu
La vita e bella
Si iat� c� s-a mai adunat �nc� un an la vesnicia eminescian�. Multi au considerat, pe drept cuv�nt, a fi de bun� cuviint� s�-si aminteasc�, fie si pentru o clip�, lucrul acesta. Consilierii de undeva, de aiurea, s-au �ntrecut �n recitarea versurilor eminesciene; ceea ce, �n esent�, nu e r�u deloc. Ca de fiecare dat� scolile si institutiile de cultur� au marcat - din p�cate prin procedee clasice, de la simpozioane la mese rotunde si dezbateri - momentul aniversar al poeziei. Ceea ce iar e bine, dac� sensul tr�irii si rememor�rii e cu adev�rat sincer si nu reprezint� doar un reflex formal revitalizat doar pentru o zi. Ca s� nu mai vorbim de manierismul, multitudinea de locuri comune si caducitatea care caracterizeaz� nu tocmai fericit, deseori, sensul unor astfel de initiative. �n acelasi timp, s�ntem cu obstinatie anuntati c� „sezonul s�rb�torilor a trecut, dar �ncepe sezonul petrecerilor“. Rom�nul petrec�ret g�seste mereu pricini de distractie. C� doar, viata e frumoas�. �nt�mpl�tor aflu c� cea mai v�ndut� si citit� carte �n anul ce tocmai s-a petrecut - c� tot vorbeam de petreceri - a fost „Noi ce mai m�nc�m?“. �ntrebare fundamental� �n epoca fericit� pe care o str�batem. Aici, �n comuna primitiv� a Rom�niei mileniului trei. �ntre timp, companiile petroliere - str�ine, fireste - �n complicitate cu statul grijuliu la nevoile t�rii, belesc si ele c�t pot din vlaga s�r�cit� a b�stinasului. Iar s�rmanii rom�ni se prostesc �n fata pompelor adun�nd monede cu care s� pl�teasc� juma’ de litru de benzin�, risc�nd s� fie amendati de politisti zelosi pentru tulburarea linistei publice. Si tot �ntre timp, tot felul de leaderi umbl� pe la prim�rie si jandarmerie spre a obtine aprobare pentru o revolutie. Neasemuita, fericita si comica Rom�nie! �n care poti fi sunat la orice or� din zi sau noapte pentru a ti se aduce la cunostint� faptul c� nu ai dat suficienti bani b�ncilor. F�r� scrupule, f�r� menajamente si f�r� s� ai voie s� ridici tonul. C�ci, se stie, s�ntem o natie civilizat�, european�, cu serioase aspiratii pentru intrarea �n spatiul... cosmic.
Adeptii solutiei finale
Gasca recuperatorilor nu e o inventie nou�. La �nceputul secolului trecut, bancherii austrieci pl�teau procentual tot felul de infractori dispusi s� terorizeze datornicii. E lesne de �nteles de ce regimul fascist a speculat cu at�ta trist� eficient� starea de nemultumire a populatiei. Pentru c�, se stie, putine au fost cazurile �n care cineva s� ia ap�rarea prigonitilor. Din p�cate si spre rusinea speciei umane. Dar, oricum, lucrul cu banul este �ntemeiat pe un nem�surat si coplesitor cinism; ce constituie, de altfel, un titlu de glorie al eficientei. Nu demult, o „sun�toare“ de la un sediu central a tinut s� m� asigure - cu un ton ce nu putea disimula cruzimea si o boal� psihic� pregnant� - c� banca nu cunoaste notiunea de mil�. Mai mult, �ntr-un acces de bolnav� sinceritate, si �ncurajat� de atitudinea mea cooperant�, mi-a sugerat o solutie care, dincolo de faptul c� le-ar anula pierderea - creditul meu fiind asigurat copios - m-ar scuti si pe mine de griji: sinuciderea!? Inedita si zguduitoarea solutie propus� e conservat� sonor pentru uzul, m�car informativ, al instantei. Asa v�d unele b�nci lupta pentru... dezvoltare. Invocat� semet pe frontispiciul rom�no - francez, ca semn al prieteniei de nezdruncinat dintre B�sescu si Sarkozy. Si asa se scot bani grei din t�rile cenus�rese ale Europei unite �ntru cuget si simtire. Specul�nd lipsa de educatie economic� a unei populatii naive si de bun� credint�, cu aspiratii firesti c�tre zorile traiului decent, dup� decenii de opresiune, b�ncile str�ine au invadat Rom�nia �ncep�nd s� pescuiasc� victimele �n apele tulburi ale unei t�ri conduse cu curul.
Fructele m�niei
Ast�zi, mafia celor care �si vreau banii �ntreit �napoi este �ntemeiat� pe suportul legal asigurat de un stat care, vr�nd - nevr�nd, trebuie s� �mpart� roadele spolierii cu hienele vremelnic conlocuitoare. Care, dup� c�te se vede, s�nt �n stare ca pentru bani s� calce pe cadavre. Si dac� am ajuns �ntr-o nefericit� vreme �n care trebuie s� abdic�m de la orice norm� moral� �n numele banului, bancherii ar trebui s� realizeze c� rom�nul se afl� �n plin� lupt� pentru supravietuire. Si lupta pentru supravietuire nu are - vorba telefonistei - mil� sau norme metodologice sau de aplicare. Nemaiexist�nd aproape nimic de pr�duit, dup� aducerea �n ruine a „ctitoriilor“ comuniste, a mai r�mas �n vizor, gol si vulnerabil, omul. Nu �nt�mpl�tor, zecile de societ�ti de recuperare s�nt conduse de str�ini, de parlamentari, de fosti SPP-isti sau de oameni aflati �n anturajul puterii. Chiar dac� multe s�nt �n subordinea unor mafii institutionalizate, beneficiind si de un regretabil si rusinos brand internationalizat. Dumnezeule, unde s-a ajuns! Se poate oare mai r�u? „Nu“, spun scepticii; „se poate“ afirm� �ncrez�tori optimistii. Iar poporul rom�n, se stie, are nou�zeci si nou� la sut� optimisti. Concluzia e simpl� si succint�: va veni o vreme c�nd cineva, negresit, va culege fructele m�niei. Pentru c� - nu-i asa? - zi de zi lucrul acesta devine... tot mai simplu!
|