Luni, dup� Boboteaz�
La vita e bella
Da, titlul e o parafraz� a unui film „en vogue“. Cum s�nt toate la noi.
De revelion, rom�nii... fericiti de parc� le-a f�tat m�ta. Pe toate canalele media este invocat� o nou� clas� social� rom�neasc�: petrec�retii. Si o nou� obsesie: p�rtia. �n ciuda crizei si spre mirarea oric�rui analist social, magazinele au fost devastate, statiunile au fost pline si cluburile unde o cafea cost� salariul pe o zi, �ntesate. Rom�nia, pe l�ng� faptul c� e minunat� e si paradoxal�. De unde fac rom�nii rost de bani r�m�ne un mister �nc� neelucidat. Revelioanele pe trotuar au devenit o traditie. Expresia „muzic� de cea mai bun� calitate“, folosit� cu os�rdie �n aceste zile de c�tre crainicii emisiunilor de stiri ale televiziunilor, pentru a caracteriza prestatia „trupelor“ de pe scenele publice ale t�rii, mi se pare a fi cel putin exaltat�.
„Iar� vine, iar� vine uichenduuu...“ este un exemplu de muzic� de calitate, negresit. Mai ales interpretat pe pozitiv de o div� cu o rochie mulat� ca luat� de pe c�rca caprei. „V-ati �mb�tat cumva?“ �ntreab� ofuscat� creatura de Ferentari. „Nuuuu!“ r�spund cet�tenii b�stinasi. „Nici eu!“ �i asigur� diva si asta ridic� moralul petrec�retilor, constienti c� mai au de b�ut p�n� s� cad� cu botul �n tomberoane.
Probleme cu artificiile. Pentru prima dat�, noul an a fost nevoit s� stea la usa cet�tii si s� astepte ca jandarmii s� elibereze zona de foc. Cineva, din public, era de acord ca spectacolul pirotehnic s� fie am�nat p�n� la Boboteaz�. Se spune c�, �n spiritul des invocatei originalit�ti rom�nesti, atunci c�nd vom iesi din criz� vom intra �n c�cat.
Holocaustul �n direct
Hausvater la televizor. Semn bun, �mi spun, aduc�ndu-mi aminte de exercitiul realist configurat acum c�tiva ani, �ntr-o noapte bl�nd� de octombrie, �n fata Teatrului Tineretului, c�nd am �ncercat de-adev�ratelea senzatia penibil� si cutremur�toare a holocaustului.
Semn r�u, realizez, c�nd �l aud b�t�nd c�mpii despre conduita clasei civilizate occidentale; de la care tot lu�m exemple de mai bine de dou�zeci de ani. Si tot de at�ta vreme ne merge din ce �n ce mai bine. �ntre timp, pe afar� au �nceput s� cad� p�s�rile si �n b�lti s� moar�, f�r� nici o explicatie stiintific�, pestii. Urmeaz�, �n cur�nd, oamenii. Si tot �ntre timp afl�m c� din cauza lui Saturn, care a trecut peste „nodul sud“, Teo Trandafir a f�cut pancreatit�. Stiintific. Iar vr�jitoarele autohtone caut� c�c�reze de c�ini morti pentru a d�r�ma guvernul. Nestiintific. Totul �ncepe s� capete o aur� cosmaresc� si de un prost gust exemplar. La scar� national�. Exercitiul supravietuirii �n comuna primitiv� rom�neasc� a c�p�tat forme aproape extreme. Execut�rile „silite“ au ajuns mijloace de represiune autorizate de justitia chioar� si, volens-nolens, �ntemeiate pe litera schioap� a unor legi f�cute cu dosul. Are sau nu dreptate Vadim, nu m� intereseaz�. Dar modul de exercitare a fortei statului, cu saptezeci de militieni n�v�lind la jaf, nu mi se pare a fi deloc firesc. Cu at�t mai mult cu c�t statul �nsusi ar trebui executat �n fiece zi de cei care detin hot�r�ri judec�toresti „definitive si irevocabile“; cu care statul se sterge... Da, ati ghicit unde!
�ntre succesuri si esece, Rom�nia
Cum n-am ce face m� uit peste contractele scrupuloase ale b�ncilor. Criza mi-a revitalizat atentia si simtul critic. Cum ne afl�m �ntr-o societate care este foarte aproape de comuna primitiv�, m� preg�tesc s� m� ap�r ca pe vremea epocii de piatr�. Mai am putin si pun dup� us� ciomagul si b�ta. Observ c� o banc� - mare mah�r� �n Rom�nia t�mpitilor si care, cel putin declarativ, tinde spre dezvoltare (a cui?) - m-a plesnit cu un comision de „�ntocmire“ de... (�mi tin respiratia) 15.000.000 lei vechi. Citesc bine: cincisprezece milioane lei vechi. Salariul meu actual pe 60 de zile. Ce au „�ntocmit“ oare de cost� at�t de scump? Declaratia de independent� a Statelor Unite? Proclamatia de la Islaz? Nicidecum. Cinci pagini cu tot at�tea sute de �ndatoriri ale clientului. C�ci banca nu are dec�t drepturi. Dac� as avea averea lui Bill Gates si tot nu le-as mai da nici un ban �napoi. Am pl�tit un an c�te 10 milioane lunar ca s� aflu c� s�nt mai dator ca la �nceput. Nu pricep jocul �sta, �mi pare r�u. Eu, care toat� viata m-am �mprumutat numai la CAR, nu pot pricepe. Jucati-l cu altcineva! La televizor, tot felul de gargaristi invoc� civilitatea si bunele maniere �n dezbaterea fenomenelor sociale. Le repugn�, se vede, limbajul vulgar si netes�lat. �mi vine s� vomit: cum s-ar spune... fiti civilizati ca s� v� putem f... Si, pentru a umple paharul, ca �n fiecare sear�, o „vedet�“ de rahat ne spune c�t de nem�surate s�nt ambitiile ei. „Dac� vreau ceva cu adev�rat, pot!“ afirm� nulitatea �n spiritul Adidas torsion si s�nt convins c� si eu as putea dac� as avea c�te ceva din picioarele ei r�stignite �ncrucisat pe spinarea fotoliului. Iat� de la cine primim lectii de reusit� �n viat�! Oricum, afl�m ceva interesant: cum a fost c�nd a f�cut prima dat� dragoste cu C�t�lin. Minunata si neasemuita Rom�nie si oamenii ei... Cum dracu s� mai lu�m ceva �n serios? Oricum, tat�l moderatoarei penibilei emisiuni, intrat� �n lumea fotbalului prin buc�t�rie, era pe vremuri un distins si respectat profesor si dirijor de la care am avut multe de �nv�tat. Dar asta era �n comunism. Si atunci, se stie, toate erau rele. Iar acum, toate s�nt... bune. Chiar si tipa �nteleapt� de pe fotel.
|