„OMOR�T“ �N SPITAL
• un b�rbat �n v�rst� de 71 de ani, bolnav si neputincios a fost uitat de copii �n spital • medicii de la UPU nu dau de familie pentru a-l putea trimite acas� • septuagenarul nu-si doreste dec�t s� ajung� �ntr-un c�min sau s� moar� • „Copiii mei au uitat de mine. M-au mutat de la unul la altul... dar n-au grija mea“, ne-a spus b�tr�nul • Dup� 40 de ani de munc� si de cotizat la bugetul statului si cu trei copii crescuti si f�cuti „oameni“, un b�tr�n din Piatra Neamt a ajuns s� fie abandonat prin spital, tr�ind din mila cadrelor medicale. Indiscutabil, cea mai mare vin� o au copii, dar nici statul n-a dat buzna �n ultimii 20 de ani s�-si �ngrijeasc� b�tr�nii. �n judet, c�minele de b�tr�ni sau ad�posturile sociale se pot num�ra pe degetele de la o m�n� iar intrarea �ntr-un astfel de asez�m�nt implic� efort, relatii, spag�. Cum nici spitalele nu pot interna cazurile sociale pentru c� nu le d� nimeni bani pentru �ngrijiorea acestora, b�tr�nii singuri aflati �n aceast� situatie nu au altceva de f�cut dec�t s�-si doreasc� moartea sau s� h�l�duiasc� pe drumuri. Dac� �i mai tin picioarele.
Din nefericire, �ntr-o astfel de situatie a ajuns Gheorghe M., de 71 de ani, din cartierul Sarata, al municipiului Piatra Neamt. De dou� zile acesta zace pe un pat din Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Neamt si m�n�nc� din mila doctorilor si asistentelor, c�rora li se rupe sufletul de starea lui. B�tr�nul a fost adus joi dimineat� la spital de o ambulant� ce fusese solicitat� de pe un telefon mobil pentru a-i acorda �ngrijiri medicale deoarece omul se simtea r�u. Ajuns la UPU, cadrele medicale au constatat c� b�tr�nul suferise la sf�rsitul lunii niembrie o fractur� a articulatiei coxi-femurale si a rotulei si st�tuse mai bine de o lun� din spital. Acum, b�tr�nul avea dureri la locul operatiei si, dup� ce i s-au administrat calmante si alte medicamente, s-a stabilit c� nu poate fi internat pentru c� nu are de ce. Medicii b�nuiesc c� acest b�tr�n, abandonat de familie, si-a dorit s� revin� �n spital, unde, de bine de r�u, are trei mese si st� la c�ldur�. Cum nu putea fi internat f�r� un motiv medical clar, angajatii de la UPU au decis joi s�-l externeze.
„Nu-mi doresc dec�t s� ajung la un azil, sau s� mor!“
Din p�cate, nu au reusit s� dea �n nici un fel de copiii pacientului iar num�rul de mobil de pe care fusese chemat� salvarea figura acum ca fiind nealocat. Din aceast� cauz�, b�tr�nul a asjuns s� zac� de mai bine de dou� zile pe un pat din Urgent� p�n� c�nd se va g�si o solutie. „Nu am reusit s� d�m de familia acestuia iar noi nu-l putem trimite cu ambulant�a la casa lui dac� nu are cine s�-si asume grija pentru el, dat fiind faptul c� este imobilizat la pat. La un ad�post social sau un c�min de b�tr�ni nu-l primeste nimeni pentru c� are o locuint�, de internat �n spital nu poate fi vorba, asa c� nu stim ce vom face cu el“, a declarat Gabriela Chitosc�, asistenta sef� a UPU Neamt.
�n triajul Sectiei Urgent�, pe un pat de l�ng� geam, acoperit cu un morman de p�turi si cu o pungut� cu m�ncare la cap, Gheorghe M. zace resemnat si priveste �n gol pe fereastr�. �ntrebat de povestea sa, b�tr�nului i se umplu ochii de lacrimi instantaneu iar glasul sl�bit de v�rst� i se fr�nge de durere. Povesteste totusi cu speranta c� oricine i-ar putea fi de ajutor si i-ar putea face viata mai usoar�. „De Sf�ntu’ Andrei am c�zut si mi-am rupt piciorul, la sold si la genunchi. Am venit la spital si am fost operat dup� care am r�mas internat p�n� �n ajunul Cr�ciunului. M-au dus acas� cu salvarea dar copiii mei au uitat de mine. M-au mutat de la unul la altul... dar n-au grija mea. Acu’ am venit la spital iar c� nu m� simt bine deloc dar nu vor s� m� mai tin� dar nici nu m� ia nimeni acas�. N-am unde s� m� duc. Nu vreau dec�t s� g�sesc un locsor la azil ca s�-mi sf�rsesc zilele acolo. Dac� nu, nu vreau dec�t s� mor“, declara, pl�ng�nd, b�tr�nul. Nu are sotie, este desp�rtit de 25 de ani si a muncit timp de 40 de ani, ca muncitor la IFET. Pentru anii de munc�, are acum o pensie de 666 de lei, bani care ajung mai mult prin buzunarele copiilor.
|