Ravel, Dvorak si un Stradivarius din... 2009
S�mb�t� seara, 20 noiembrie 2010, sala de spectacole „Theodor Macarie“ a Liceului de Art� „Victor Brauner“ din Piatra Neamt a g�zduit o manifestare muzical� de exceptie, ai c�rei protagonisti au fost trei muzicieni de marc� ai momentului: pianistul Horia Mihail, violonistul Alexandru Tomescu si violoncelistul R�zvan Suma. Reuniti �n ceea ce se edific� a fi „Romanian Piano Trio“, cei trei virtuozi recunoscuti ai vietii muzicale actuale au poposit la Piatra Neamt �n cadrul unui amplu turneu care, sub genericul „Music On“, a �nceput pe 10 octombrie la Hunedoara si se va �ncheia la 28 noiembrie la T�rgu Mures, (manifestare dedicat� Zilei Nationale a Rom�niei), cuprinz�nd 15 concerte si recitaluri �n nu mai putin de 13 orase din tar�. �n ciuda faptului c� la aceeasi or� la Sala Sporturilor concerta „Phoenix“, sala Liceului de art� pietrean a fost arhiplin�. Mai mult, cunoscuta rigiditate si intimitate a atmosferei camerale a fost contrazis� de entuziasmul - putin cam ostentativ, dar �mbucur�tor - unui public t�n�r, lucru ce l-a f�cut pe Horia Mihail s� m�rturiseasc� faptul c� o asemenea primire si manifestare de simpatie nu au mai �nt�lnit dec�t la Oradea. Si de aici, atmosfera a devenit colocvial� si extrem de comunicativ�. Iar faptul c� s-a aplaudat cu frenezie �ntre p�rti nu poate fi pus - cu sigurant� - pe seama ignorantei ci, mai cur�nd, pe cea a excesului de entuziasm. Motivat, de altfel, dac� tinem seama de modul exemplar �n care cei trei valorosi interpreti au abordat dou� partituri extrem de complexe ale tezaurului muzicii universale: „Trio �n la minor“ de Maurice Ravel si „Trio nr. 4 �n mi minor, op 90, Dumky“ de Antonin Dvorak. De altfel, tendinta de democratizare a unui act artistic considerat a fi unul elitist, a fost subliniat� �n mai multe r�nduri de c�tre cei trei artisti care au simtit nevoia s�-si justifice initiativa prin dorinta si aspiratia c�tre comunicare prin intermediul limbajului muzical de bun� calitate; perceput, �nteles si asimilat, cu putin� bun�voint�, de c�tre oricine.
Lucru, de altfel, demonstrat ad-hoc, tin�nd seama de faptul c�, �n ciuda complexit�tii si ineditului expresiei impresioniste raveliene, de pild�, care, se stie, nu e pe gustul si �ntelegerea tuturor, perceptia publicului s-a dovedit a fi exemplar�. Cum exemplar� a fost, am mai spus-o, si interpretarea precis�, extrem de bogat� �n nuante si sensuri, prin nuante timbrale de o stranie varietate, si printr-o coerent� ce nu poate fi pus� �n valoare dec�t �n cazul unor interpret�ri perfecte. Cum, de altfel, a fost si cea propus� de c�tre cei trei maestri. Cum stiam c� Alexandru Tomescu este cel care detine �n custodie, pentru cinci ani, vioara Stradivarius pe care a c�ntat Ion Voicu, ne-am asteptat s� avem privilegiul rar de a ne desf�ta cu un sunet devenit legendar. Aveam s� afl�m apoi c� violonistul a c�ntat de fapt pe o vioar� care, �n ciuda sonorit�tii bogate si exacte, a fost realizat� doar cu un an �n urm� de lutierul Silvian Rusu. Observ�nd nedisimulata noastr� dezam�gire, Alexandru Tomescu a tinut s� ne explice faptul c� fiind proprietatea statului rom�n si asigurat de acesta pe o sum� deloc modic�, deplasarea �n turneu a instrumentului ar fi presupus prezenta unei echipe permanente a unei firme de paz� si, implicit, costuri suplimentare. „Si totusi, care e valoarea real� a acestei viori?“ am �ndr�znit s� �ntreb asemenea unui precupet de zarzavaturi.
„Nepretuit�“ mi-a r�spuns. Si s�nt convins c� acesta e pretul corect.
|