Fundamentalisme
Ianuarie 1952. Bucure�ti. Amfiteatrul „Odobescu“ al Facult��ii de litere �i Filosofie , institu�ie denumit� dup� 1948 „Facultatea de Filologie“. Grupele reunite ale studen�ilor din anul �nt�i au curs la marxism-leninism. Sala este ocupat� mai ales de studente, ele fiind �i mai con�tiincioase, �i mai fricoase �i av�nd c�minul mai aproape de Universitate. La un sfert de or� dup� intrarea oratorului, de data aceasta un asistent t�n�r, iat�-ne �i pe noi, vreo cinci b�ie�i �nt�rzia�i, pentru c� st�tusem la cantin�, la „iepureala“ de diminea��, �i venisem pe jos de la c�minul C�l�ra�i, de l�ng� biserica „Sf�nta Vineri“, cea damolat� �ntr-o noapte cr�ncen�, din ordinul lui Ceau.
Asistentul, cu ziarul partidului (Sc�nteia) �n fa��, tocmai peroreaz� furibund despre o cumplit� abatare cosmopolit� de la morala proletar� �i de la linia partidului, precum scria �i editorialul (se chema atunci „articol de fond“ �i se citea obligatoriu, ca un fel de rug�ciune, peste tot, �nainte de �nceperea activit��ii) din ziua aceea, �i anume despre crima de a purta p�l�rii verzi frunza-bradului, p�l�rii de p�durar �i de v�n�tor, ieftine �i la mod� �n r�ndurile tineretului bucure�tean. �n toiul filipicei, ap�rem noi, �nt�rzia�ii, eu purt�nd �n m�na dreapt�, oroare!… o p�l�rie verde! Abominabil� crim�! Asistentul, devenit mai t�rziu un actor cunoscut al scenei rom�ne�ti, m� pune la zid �i m� mitraliaz�, fiin�� corupt�, cosmopolit� �i lipsit� de con�tiin�� proletar� ce eram.
Dup� ce �i-a ispr�vit muni�ia, la �ntrebarea ciceronian� „p�n� c�nd“? am r�spuns cam a�a: „Tovar�e asistent, �n patria noastr� muncesc vreo sut� de mii de p�durari, brigadieri silvici �i t�ietori de p�dure, solda�i devota�i ai partidului �n domeniul forestier. Cu to�ii poart� p�l�rii ca asta. Pe de alt� parte, cea din m�na mea este produs�, precum de vede dup� etichet�, la Timi�oara. �i eu am fost p�lm� �n p�dure ast�-var� �i de acolo am p�l�ria. �i nu am altceva pentru a-mi ap�ra capul de frig“. Cei din amfiteatru plesneau de r�s pe �nfundatelea; iar asistentul, care avea totu�i sim�ul umorului, a scos un pol din buzunar �i mi l-a aruncat �n p�l�rie. „Poftim! S�-�i cumperi o �apc�!“ Cu banii aceia, noi, b�ie�ii, am petrecut o sear� de neuitat �n ber�ria din preajma c�minului studen�esc.
Septembrie 1956. Bicaz. Se deschid cursurile anului �colar 1956-1957 �i particip� la festivitate tot tac�mul liderilor de partid de pe marele �antier al hidrocentralei „V.I. Lenin“. Din partea elevilor, vorbe�te premianta clasei a zecea. Fata, frumi�ic� �i de�teapt�, poart� un breton t�iat chiar deasupra spr�ncenelor; iar bretonul fetelor �i chica b�ie�ilor s�nt abateri grave de la morala proletar�, tocmai �n zilele acelea �nfierate abundent de „Sc�nteia tineretului“, organ de pres� al junimii comuniste (unde au crescut �i s-au format mai to�i marii no�tri gazetari de dreapta din ziua de azi, cei de cincizeci de ani �i peste). �tabul de la tineret, un fl�c�u care peste dou� decenii avea s� devin� un excelent profesor de istorie, �n stare s� spun� despre tinere�ea sa c� a fost „imbecil� �i analfabet�“, sare ca ars, �ntrerupe spiciul fetei �i �ine un scurt �i dramatic discurs demescator, dup� care fapt� principial� m� cheam� la refec �n biroul directorului, eu fiind nefericitul proasp�t diriginte al delincventei cu pricina. S� dau socoteal�! Pus la zid, inventez la repezeal� o explica�ie salvatoare, pentru elev� �i pentru mine. C�nd era mic�, fabulez eu, biata fat� a c�zut de pe biciclet� �i a r�mas cu o cicatrice foarte ur�t� pe frunte. De asta… �tabul a �nghi�it minciuna �i totul s-a terminat f�r� exmatricularea cerut� ini�ial.
Nu e de r�s �i nici de mirare. �n anii aceia, unul dintre cei mai de seam� poe�i ai Rom�niei a fost condamnat la moarte petru o poezie!!! pentru o poezie…
Dac� acum aceste amintiri nu pot ar�ta nebunia fundamentalist� care se ab�tuse peste noi �i par mai cur�nd comice, ce se petrece �n prezent �ntr-o bun� parte a lumii, chiar �i �n ��ri cu grad �nalt de democra�ie, trebuie s� ne pun� �n gard�, c�ci istoria are perfidul obicei de a se repeta!
|
Autentificare
