C�L�TORIE LA CAP�TUL NOPTII
Crochiuri din jurnalul unui profesor protestatar • pe 5 octombrie, dasc�lii continuu umiliti �n ultimii ani si-au strigat dezn�dejdea �ntr-un mare miting organizat �n fata guvernului • de la Neamt a participat un grup format din circa 150 de sindicalisti • printre ei si un colaborator al cotidianului Monitorul, autorul reportajului ce urmeaz� • Cocosii dorm
Ca si g�inile. Nu au, pas�-mi-te, nici o grij�. Mult mai t�rziu, pe la rev�rsat de zori se vor hot�r� s� c�nte si s� ne aduc� aminte, cu patetism, c� am fost odat� oameni care se bucurau de toate lucrurile simple ale acestei lumi. Devin pragmatic si realizez c� am mai bine de cinci kilometri p�n� la locul de unde va pleca autobuzul. Hot�r�sc s� iau masina. Cu toate c�, reamintindu-mi c� �n societatea noastr� modern� si integrat� european totul se pl�teste, m� g�ndesc unde am s� o las. M�ine dimineat�, b�ietii harnici de la firma care administreaz� parc�rile, de bun� seam� vor fi foarte sup�rati dac� nu vor g�si �n geam bonul de la aparatul de taxat care va dovedi c� s�nt bun platnic. Dar s�nt. De asta si calculez c� la nota de plat� a protestului meu intempestiv va trebui s� adaug nu mai putin de 15 lei. Noi. Dar cauza merit�, nu-i asa? Asa c� m� resemnez si m� decid s� �ndestulez copios aparatul de f�cut bani al firmei. Doar s�nt un bugetar proeminent. Un gras, cum ar spune iubitul nostru presedinte. �n oglind� nu prea ar�t prosper. M� uit pentru c� trebuie s� fiu c�t de c�t decent. Dup� ce m� b�rbieresc - ca s� ar�t bine �n fata cl�dirii guvernului - citesc cele mai noi amenint�ri ale b�ncilor. (�n parantez� fie zis, alt� dat� citeam Dostoievski). Asta �mi ridic� moralul si �mi ascute spiritul revolutionar. �njur copios si m� rog apoi la Dumnezeu s�-mi ierte pornirile neortodoxe si, evident, necivilizate. C� tot se face mare caz de asta.
E noapte si e frig, seniori!
Asta e prima impresie. La punctul de plecare se fac preparative pentru buna desf�surare a deplas�rii. Cobor�m pe trotuar materialul didactic: pancarde, bannere, steaguri, veste si sepci, vuvuzele de plastic, tignale, p�n� si o tob�. E r�coare r�u. De asta, probabil, nu m� simt prea bine. Autobuzul arat� promit�tor. Pe dinafar�. Dinl�untru constat�m, dup� primii metri, c� masina nu are suspensii functionale asa c� �ncepem s� d�m cu spor cu capul de pereti la fiece denivelare. Clasic rom�nesc si tocmai de aceea ne obisnuim repede. Ne av�nt�m �n noapte, fredon�nd �n g�nd „Porniti �nainte, tovar�si!“ Ca �ntotdeauna, cei cuminti stau �n fat� mot�ind si cei obraznici si guralivi �n spate. Ca �n viata de zi cu zi, de altfel. Iesim t�r�s - gr�pis din urbe, undeva �n st�nga mai sclipesc c�teva lumini de prin ruinurile S�vinestiului, faruri �ntret�iate, case �n �ntuneric, ici colo c�te o reclam� luminat� din care z�mbesc, de regul�, fete bine hr�nite. Geamurile se umezesc si suvite subtiri se preling �ntr-un traseu sinuos, dominat de reguli proprii. Dac� nu mot�i si nu ai alt� treab�, poti privi ciudata, complicata si imprevizibila aventur� a apei ce se joac� pe sticla rece.
Pe p�m�nt avem de toate
Unii dintre noi, doar. Dimineata, �n lumina strepezit� de umezeal�, Capitala ne asteapt� bine preg�tit�. Ei bine, nu s�rb�toreste, dar cel putin ast�zi s�ntem b�gati �n seam�. Politie, jandarmi si drum anevoios prin puzderia de masini. Pe trotuare lume putin� si �n statiile mijloacelor de transport �n comun pietoni zgribuliti. Piata Victoriei, vast�, pare c� e preg�tit� s� g�zduiasc� balul, masa si felicit�rile. �n cele dou� decenii de „libertate“, puterea si-a organizat temeinic forta de represiune. Acum, aici, pe p�m�nt are de toate. Masini si utilaje de st�p�nit multimea stau �n asteptare, frumos �ncolonate. Dube, tunuri cu ap�, tulumbe, custi din plas� metalic�, autoturisme cu girofar, camioane, motociclete... Pretutindeni, frumos �nsiruiti, jandarmi �n albastru, cu casca ce le poate ap�ra teasta, at�rnat� pe coapsa dreapt�. Dumnezeule, ce lume bolnav�! La ce bun toate astea? Ca s� apere ordinea de drept. Ce formul� stupid� �n acest context. Tocmai indusa senzatie de securitate confer� arogant� guvernantilor. La ora asta multi dintre ei iau micul dejun. Fireste, nu frugal si nu pe genunchi ca noi ci la un restaurant elegant. Dup� siest� vor „r�g�i“ pe vreun post de televiziune unde s�nt invitati perpetuu si unde, probabil, vor anunta c� nu peste mult� vreme vor scoate pe piat� - pe cartele, evident - „biscuitii verzi“. Cine s�nt, de fapt, oamenii acestia care ne conduc? Ce merite au? De unde au ap�rut? Ce scar� de valori recunoscut� le-a conferit dreptul de a ne dirigui at�t de mizerabil existenta?
Desteapt�-te, rom�ne!
Ar fi cazul. Pentru c� am ajuns devreme s�ntem avantajati. Cei o sut� cinzeci de oameni din Neamt prind locul la bar�. Adic� �n fat�, imediat dup� grilaj. Relativ repede, piata se umple. Multe judete s�nt reprezentate si de c�te cinci sute de dasc�li. �n st�nga Muzeul Antipa, �n spate complexul rezidential, la dreapta, ornat inestetic cu o mare p�nz� ce mascheaz� niste lucr�ri si de o macara neclintit�, palatul puterii decizionale. Urias, sobru si oarecum amenint�tor. Pe estrada din fat�, �ncadrat� de difuzoare se agit� organizatorii. Se face apel la ordine si se dirijeaz� coloanele de manifestanti care �si caut� locul. �ntre noi si tribun�, televiziunile „mogulilor“ �ntind cabluri si monteaz� trepiede pe care clipesc ochii rosii ai camerelor de luat vederi acoperite cu huse. Pe scen� e �nghesuit� o fanfar� de sector. O fetit� din ciclul primar ne aduce aminte primele versuri ale Imnului National al Rom�niei. Brusc, acompaniat de al�murile oamenilor muzicii, c�ntecul destept�rii r�sun� �n �ntreaga piat�. Ce frumos, ce m�ret, ce �n�lt�tor...! Dac� n-ar fi at�t de tragic.
Prigonirea crestinilor
„Stimati colegi!“ (Vorbeste Aurel Cornea). „Ast�zi (n.r. - 5 octombrie) e Ziua Mondial� a Educatiei.“ (Pe un imens balon ce pluteste deasupra tribunei scrie c� e Ziua Dasc�lilor Umiliti. M� rog! Poate fi o greseal�.). „Puterea ne-a �ntors din nou �n strad�...“ (huiduieli binemeritate) „... pentru c� ne-a adus �ntr-o stare de disperare.“ (De ce s�nt oare de acord?). „Cadrele didactice, salariatii din �nv�t�m�nt s�nt umiliti, dispretuiti, marginalizati de o putere corupt� care �si vede numai interesele. Aceasta este realitatea“. (O vedem, o simtim si o tr�im cu prisosint�). „Noi, cei din �nv�t�m�nt, reprezentantii celor 200.000 de salariati afiliati la Federatia Sindicatelor Libere, am venit ast�zi, aici, s� spunem puterii c� asa nu se mai poate, c� trebuie...“ (Hotii! Duc instinctiv m�na la buzunar) „... c� trebuie s� reacorde statutul social pe care, �n orice societate civilizat� �l are omul de la catedr� si nu s� declare numai �n timpul campaniilor electorale c� s�ntem prioritate national� si avem important� pentru ei.“ (Demisia! Chiar si de „onoare“). „Ast�zi, aici, am venit s� transmitem un strig�t disperat c�tre �ntreaga clas� politic�... c�tre �ntreaga societate civil�, p�rintilor, elevilor nostri, studentilor, tuturor rom�nilor, c� trebuie s� salv�m scoala rom�neasc�. Aceasta este realitatea.“ (Cred c� de acum e un loc comun ce amenint� s� devin� tic. Oricum, e bine c� ni se reaminteste). „Cadrele didactice s�nt umilite si marginalizate. Copiii, elevii nostri, marea majoritate �nvat� �n s�li de clas� insalubre, cu material didactic �nvechit, cu manuale roase de timp. Iar p�rintilor nu li se ofer� posibilitatea de a alege si de a avea sanse egale pentru copiii lor. (Jos guvernul! Constat c� n-am nimic �mpotriv� asa c� �ncerc s� strig si eu; cu ochii dup� o camer�. Poate m� v�d cei de acas�). „De un an de zile s�ntem supusi �n permanent� unor curbe de sacrificiu. Am �nceput anul trecut prin reducerea cu cinci zile a salariului.“ (Stie si Mos Cr�ciun de asta). Am continuat �n ianuarie cu desfiintarea celui de al 13-lea salariu.“ (Ce bun era pe seceta de dup� Revelion). Apoi, o serie �ntreag� de sporuri si drepturi ne-au fost reduse. Ca �n luna iunie s� se ajung� la reducerea salariului cu 25 la sut�“. (Hotii! Un politist se scarpin� discret �n turul pantalonilor. De c�nd chestia cu Cotroceniul... pardon, stiti dumneavoastr�! au �nceput s�-mi fie simpatici). „Dac� facem un calcul sumar, reducerea �n acest an a fost �ntre 40 si 45 la sut�.“ (Sumar. La un calcul mai pedant e mult mai mult). „Iar lucrurile nu merg �ntr-o directie bun�.“ (Asa e. S�ntem pe calea spre Iad, spunea cineva zilele trecute). „Am negociat, dar au fost negocieri sterile. Rolul nostru este acela de a v� reprezenta si de a negocia �n numele dumneavoastr�. Nu se poate merge la infinit cu aceste curbe de sacrificiu.“ (Hotii! Iar? �n ce tar� tr�im?). „Nu se mai poate continua �n anul 2011 cu asezarea noastr� �n acea gril� de salarizare pe ultima treime si cu salarii mai mici dec�t ale altor categorii socio-profesionale.“ (S� fim drepti: cunosc pe cineva care are mai putin ca mine). „Trebuie s�-i facem s� �nteleag� acum, aici... (Mars funebru intonat de fanfar�. Tin�nd cont de �mprejur�rile de ultim� or�, ideea nu mi se pare a fi cea mai fericit�. Dar semnificatia e, de bun� seam�, simbolic�. E vorba de sistem nu de oameni, evident. S�ntem, doar, crestini. �n consecint�, prigoniti ca �n vremea romanilor).
�nfr�nti, pe Calea Victoriei
Vai, c�te vise am risipit �n tinerete pe aici, pe Calea Victoriei! Dar nu mi-am �nchipuit nicic�nd c� peste ani voi ajunge s� m�rs�luiesc cu lacrimi �n ochi pe teritoriul fericit al form�rii mele. Muzeul Enescu, Academia Rom�n�, acum �n imediata vecin�tate a unui Cazino unde se preumbl� alt soi de �mp�timiti ai c�rtilor, mansarda unde a vietuit, prigonit si el, Mihail Sebastian, Teatrul Act, Green Hours, case �nalte cu bulin� rosie, balcoane cu c�r�mida dezgolit� r�njind impudic asupr�-ne, multe, prea multe b�nci, aceste noi biserici ale rom�nilor, Piata George Enescu, Ateneul Rom�n, cartoful imens �nfipt �n prelunga scobitoare din beton din Piata Revolutiei si, ca o �ncununare a grotescului, oroarea aceea din sticl� �nfipt� �n trupul sf�siat al unei arhitecturi pierdute. Simbolistica transparent� a cl�dirii viitorului ridicat� pe baza acumul�rilor istorice traditionale e cariat� de impactul vizual �mp�nat de disconfort al f�c�turii arhitecturale hibride ce produce, nici mai mult nici mai putin dec�t panic�. Dac� privesti mai atent, realizezi de ce �ns�si viata noastr� social�, cl�dit� aidoma, este at�t de nereusit�. Dou�zeci de ani de excrescent� democratic�, �nteleas� foarte original si oarecum tembel, au dat nastere unui avorton politic si social cu caracteristicile unui mutant gr�bit s� recupereze decalajele istorice zdrobind f�r� mil� traditia invocat� perpetuu ce a ajuns doar un simbol grotesc al unui tragic, implacabil si nefericit destin.
Clasa muncitoare merge �n Paradis
Cel putin asa ne-a asigurat ministrul muncii, un oarecare Botis, care supraliciteaz� iesind �n fata ministerului. Gestul s�u curajos va fi, de bun� seam�, apreciat de c�tre partid. Nu si de cei din multimea care �l copleseste cu huiduieli. Clasica nesimtire politic� �i confer� �nc� un soi de imunitate �n fata oprobriului public si nu-i altereaz� satisfactia degust�rii cafelei am�nate ce nu a avut timp s� se r�ceasc� pe marginea biroului. La Cotroceni, o armat� de consilieri plictisiti mimeaz� mirarea �n fata fluturasilor cu 450 de lei adusi drept dovad� de protestatari. Pe General Berthelot, ministrul educatiei ratate (�nc� o dat�) �si consult� sufleorul si hot�r�ste, �n final, c� t�cerea e de aur. Pe strad� revolta se consum� iremediabil c�tre iminenta linistire. Se face tot mai frig si protestatarii bucuresteni socot c� e timpul s� mearg� acas�. Cei din provincie c�ut�m cu disperare o bud�. O g�sim; e ecologic�, asa cum s�nt toate cele ale lumii noastre europene. Top�ind ner�bd�tori ne asez�m la coad� pentru privilegiul si dreptul constitutional de a ne usura �n fata Ministerului Muncii; pl�tite cu 25 la sut� mai putin. �nsotit� de politisti pe motociclete, o mic� coloan� de masini negre str�bate silentios piata aproape pustie unde numai jandarmii au r�mas �n dispozitiv pentru a ap�ra linistea si tihna puterii.
De ce?
„Din punctul nostru de vedere, cred c� manifestarea de la Bucuresti si-a atins scopul; �n sensul c� noi am dorit s� atragem atentia asupra problemelor reale ale sistemului de educatie. Colegii nostri cred c� au reusit s� demonstreze, at�t la Ministerul Muncii c�t si la Ministerul Educatiei, c� �n scoala rom�neasc� exist� probleme vechi, care se cer rezolvate si c� nu putem continua �n aceleasi �ncerc�ri de reform� care nu au dus nic�ieri. Tema mitingului fiind Salvati scoala rom�neasc�! cred c� e edificatoare.“ Opinia doamnei Gabriela Grigore, din board-ul judetean al FSLI tinde s� devin� oficioas� si steril� ca o declaratie de pres�. �ncerc s� o aduc cu picioarele pe p�m�nt. Adic� pe podeaua autobuzului. „Da, aveti dreptate. Principala revendicare a fost, trebuie s� recunoastem, cea a salariilor. �n ideea federatiei, acest miting a fost �nc� un strig�t de dezn�dejde, o form� prin care noi am demonstrat celor care decid ast�zi �n sistemul de educatie c� nu s�ntem �n afara problemelor reale ale sistemului. Practic, stim bine c� la actiuni concrete ne adun�m destul de greu... N-as vrea s� aprofundez cauzele. De ce reaction�m greu? De ce nu functioneaz� solidaritatea? De ce nu reusim s� fim uniti �n lupta pentru interesele noastre?“ Chiar, de ce? m� �ntreb si, apreciindu-i sinceritatea racord�rii la problematica fundamental�, m� g�ndesc c�ti dintre colegii mei vor fi curiosi s� afle m�ine dimineat� de la mine ce s-a �nt�mplat, de fapt, la Bucuresti. Chiar si �ntre dou� conversatii despre noile bluze de la nu stiu care magazin. De ce, �n ciuda faptului c� s�nt �nconjurat permanent de oameni, m� simt singur, strepezit si trist? Nem�surat de trist.
Iisus coboar� de pe cruce
Eu cobor din autobuz. Au trecut dou�zeci si patru de ore de c�nd am plecat din acelasi loc. E la fel de frig, doar c� mai si plou�. �n rest, constat c� nu s-a schimbat nimic. Cocosii, ca si atunci, dorm la ora asta. G�inile, la fel. Si oamenii respectabil s�nt �n c�minele lor. Se odihnesc pentru o nou� zi de munc�. Pl�tit� cu c�t permite economia national�. Si reprezentantii puterii �n teritoriu s�nt la casele lor, probabil. Si ei dorm, c� si ei s�nt oameni. M�ine dimineat� eu trebuie s� merg la scoal�. Are rom�nul un c�ntec: „Dimineata c�nt� cucu’, eu m� duc la lucru’“. Gata cu protestele, pentru c�, nu-i asa, trebuie s� d�m un exemplu bun tinerei generatii care, se stie, nu are nici o vin�. De vin� s�ntem numai noi. Cei care nu �ntelegem, asa cum ne spun guvernantii, c� nu s�nt bani. Si de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Doar b�ncile cer. Adic�..., vai ce impietate!, ele s�nt preste Dumnezeu. Dac� nu cumva chiar el o fi dator. Doar Iisus, din c�te se stie, si-a pl�tit datoriile, acolo sus, pe crucea �ns�ngerat�; rosie ca stopurile �ncerc�nate ale autobuzului, ce se fac tot mai mici p�n� se pierd �nghitite de �ntunericul umed. C�l�toria, de bun� seam�, continu�. P�n� la cap�tul noptii.
|