Cr�sme, neputint�, greve...
• desi vremurile-s grele, �n Roman c�rciumile nu duc lips� de clienti • „De una mic� se mai g�seste �ntotdeauna. Nu ai s� auzi niciodat� pe unul din machitorii obisnuiti c� cer bani de o p�ine. Acestia cer bani de un rachiu, de la cei mai «avuti», ne-a spus un c�rciumar • S�r�cia din zona Roman a dat nastere la multi „prozeliti“ c�rora m�surile luate de cei care s-au succedat la conducerea t�rii nu le pot aduce nici un beneficiu, pentru c� acestia nu au avut prea multe niciodat�, iar acum nici m�car sperant�. La Bucuresti, �n ultimele dou� s�pt�m�ni, grevele au fost la ordinea zilei si vor continua. Rom�nia pare �n com�, nu �n criz�, asa dup� cum sustin unii. Oamenii o duc din ce �n ce mai prost, grija zilei de m�ine creaz� tot mai multe drame. �n provincie, s�r�cia se resimte tot mai mult, cel putin 70% din populatie fiind nevoit� s� apeleze la m�suri extreme de vietuire, la limita subzistentei. Multi �ns� se zbat �n s�r�cie si �ncearc� s� tr�iasc� de azi pe m�ine. Unul dintre n�p�stuiti, Ioan Grosu, �n v�rst� de 50 de ani, este unul dintre obisnuitii tomberoanelor din preajma Bulevardului Republicii si nu numai. A recunoscut c� nu s-a prea omor�t cu munca si nimeni nu a f�cut nimic pentru ca el s� tr�iasc� mai bine, din punct de vedere social. Si a mai recunoscut c� nici nu s-a strofocat s�-si dep�seasc� starea. „M-am n�scut prin p�rtile B�cestilor, judetul Vaslui, �ntr-o familie cu 10 copii. P�rintii nu au avut bani s� ne tin� prin scoli, au muncit cu ziua, pe ici pe colo, pentru a pune c�te ceva pe mas�. Am �nv�tat s� citesc si s� socotesc cu ajutorul altor n�p�stuiti ca mine din Vaslui. Acolo, s�r�cie crunt�, mai ales dup� Revolutie. Am venit �n Roman �n 1995, am auzit c� aici se c�stig� mai bine, dar aveam s� m� conving c� nu este chiar asa. Am �ncercat s� m� angajez la patron, �ns� lipsa scolii si a actelor de identitate a f�cut s� nu pot lucra dec�t cu ziua pentru c�tiva lei. Nici nu stiu c�nd m-am apucat de b�ut, cred c� de c�nd m� stiu si acest lucru «m-a tras la fund» de tot. Am ajuns s� m� hr�nesc din tomberoane sau din mila oamenilor. Mai adun cartoane de pe la unele magazine si dup� ce le predau, cu banii pe care-i obtin m� mai «r�sf�t» cu salam. �n rest, se cam duc pe b�utur�. De dormit dorm pe unde apuc, uneori pe la prieteni de pahar sau pe la unii oameni mai milostivi“, si-a dep�nat din poveste Ioan Grosu.
Se bea �n draci
Acesta a spus c� mai are credint� �n Dumnezeu, �ns� la biseric� merge doar c�nd se dau pomeni. „Nu m� primeste nimeni �n biseric�, cu zdrentele care le am pe mine. �ns�, femei cu suflet �mi dau de poman�, astfel c� vreo dou� zile s�nt asigurat cu m�ncarea. Uneori �mi mai scap� si c�te un leu, care se duce pe «ud�tur�». Nu stiu ce mai pot astepta de la viat�. La 50 de ani, simt c� pot s� mai muncesc �ns� nimeni nu are nevoie de mine“, a mai spus b�rbatul.
Din categoria blazatilor face parte si Petru Gherzum, �n v�rst� de 55 de ani. Omul a fost alungat de familie, se pare din cauza alcoolului, si este nevoit s� doarm� de sapte ani pe unde apuc�. „ M-am angajat, prin mila unei patroane, la un restaurant, �ns� am fost alungat si de acolo, nu stiu din ce motive. R�t�cesc pe str�zi si m� �ntreb dac� merit� s� mai tr�iesc. Mie Dumnezeu mi-a luat totul. Este mult� lume s�rac�, iar eu s�nt prea mic si ne�nsemnat“, a spus Gherzum. S�r�cie, criz�, salarii diminuate, ajutoare de somaj, indemnizatii de cresterea a copilului micsorate. Cu toate acestea se bea �n draci, s� se mai uite de necazuri. Nu avem de unele, ne pl�ngem, dar de b�ut se mai g�seste! Cr�smele s�nt pline, cele cu vad au clienti fideli, indiferent dac� mai s�nt bani sau nu. „De una mic� se mai g�seste �ntotdeauna. Nu ai s� auzi niciodat� pe unul din machitorii obisnuiti c� cer bani de o p�ine. Acestia cer bani de un rachiu, de la cei mai «avuti», ne-a spus un c�rciumar din Roman. S�nt pensionari, de boal� sau de drept, care si-au rezervat, zilnic, ceva b�nuti pentru o cinzeac� sau pentru un sfert de vin de „surcele“. Dup� ce acestia prospecteaz� piata, m�nati de „coloneii sau generalii“, de acas�, �n spet� consoartele, trec s� „semneze condica“ la birtul sau cr�sma din cale. Se pl�ng la r�ndul lor de preturi, de austeritate, de ziua de m�ine, �si i-au ratia de „libertate“ si pleac� pe la casele lor morm�ind printre dinti �njur�turile de rigoare. �n urm�, r�m�n cei f�r� de c�p�t�i, f�r� familii, f�r� obligatii, cei care asteapt� mereu ca altii s� le fac� cinste, pentru c� ei nu au fost �n stare s� se chiverniseasc� sau sistemul i-au condamnat la statutul precar �n care se afl�. Cine e de vin�? Se �ntreab� tot mai multi, �ns� r�spunsul r�m�ne o nebuloas�, de 20 de ani. Se iese �n strad�, se discut� �n cr�sm�, pe la colturi, la partide, dar nimic nu se faced. O vorb� spune limpede: „C�inii latr� si caravana trece!“.
|