C�r�usii Siretului
• s�tenii din Buruienesti au scurtat cu zeci de kilometri drumul p�n� la T�m�seni, cu luntrea peste Siret • �ndeletnicirea este traditia familiei Dogariu • oamenii se pl�ng c� le merge din ce �n ce mai r�u, cu toate investitiile, la 1 leu trecerea • si statul cam „ia pielea de pe ei“ • pitorescul „meseriei“ are un farmec aparte • Putin� lume mai stie c�, �n zona Romanului, d�inuie din mosi str�mosi o inedit� �ndeletnicire care acum... trage s� moar�, aceea a „transportului nautic“. Pe ultimii luntrasi de pe valea Siretului i-am g�sit „la locul de munc�“, �n marginea satului Buruienesti, comuna Doljesti. Plouati, la propriu si la figurat, membrii familiei Dogariu parc� abia asteptau s�-si deschid� sufletele pline de necazul unei „afaceri“ care, odat�, avea mare potential, dar acum e lovit� �n plin de criz�. „P�rintii si bunicii nostri au crescut aici, pe malul Siretului si, pe l�ng� muncile c�mpului sau cresterea animalelor, au f�cut inclusiv pe luntrasii, pentru oamenii din satele de pe ambele p�rti ale r�ului, Buruienestii pe st�nga, respectiv T�m�senii pe dreapta. Noi am preluat «afacerea» si, o perioad�, a mers bine. Lumea prefer� de regul� s� treac� Siretul pe cea mai scurt� cale, iar noi o oferim“, �si �ncepe istorisirea Anton Dogariu, �n v�rst� de 50 de ani. Acesta mai spune cum, �n decursul anilor, al�turi de frati si p�rinti si-au diversificat modul de „prestare a serviciului traversare r�u“. „Avem, �n primul r�nd, o luntre mare, �n care ar �nc�pea 18-19 insi. Ca si greutate, suport� cam o ton� si jum�tate, pe prob�! Am construit-o cu m�na noastr�, din lemn de esent� tare, cu «coaste» si �nt�riri la �mbin�ri, pentru ca s� fim siguri pe ea. La partea de jos si p�n� la nivelul c�t intr� de obicei �n ap� i-am pus tabl�, altfel am fi avut permanent probleme cu infiltratiile. Ambarcatiunea este manevrat� la fiecare trecere de trei insi, v�slasi si c�rmaci, doi �n partea din spate si unul �n fat�“, mai explic� s�teanul din Buruienesti. �n verile secetoase, pentru ca s� scape de corvoada v�slitului, membrii familiei Dogariu s-au adaptat. Acestia amenajeaz� o punte demontabil� peste Siret, cu forte proprii si ajutoare pl�tite, dup� care nu au altceva de f�cut dec�t s� astepte clientii si s� urm�reasc� nivelul apei, ca s� nu le ia investitia la vale. „Avem un pod din 18 deschideri, f�cut din lemn de carpen. Este foarte sigur, pentru toat� lumea, desi unii au c�te o dat� retineri s� treac� peste. Le facem noi atunci o demonstratie si, dac� este nevoie, trecem cu ei. Siguranta clientilor este una dintre preocup�rile noastre majore“, afirm� Aurel Dogariu, un alt „actionar“ �n afacere. Luntrasii mai spun c� au transportat sau au facilitat trecerea pe punte pentru mii de persoane si chiar a unor animale mici, �n timpul anilor, f�r� s� aib� necazuri. Un singur incident le revine �n minte. „Am dus si oameni b�uti si, odat�, chiar o nebun� de la T�m�seni. Tot drumul a trebuit s-o tinem, pentru c� voia s� sar� �n ap�. I-am zis c� o trecem pe mal si acolo poate s� fac� ce vrea. A mai c�zut c�te un om «aghezmuit» �n ap�, dar era mic� si nu au fost probleme“, �si aminteste Anton Dogariu.
Afacerea si statul
Un leu dus, un leu �ntors, acesta este tariful practicat de luntrasi, pe considerentul economic al pretului biletului de autobuz de la Buruienesti la T�m�seni, care poate fi cam de cinci ori mai mare, plus timpul pierdut. Investitia, chiar dac� nu pare mare lucru, la prima vedere, este destul de serioas�. „�n ceea ce priveste puntea, este cel mai greu la montat si demontat. Ne cost� 200.000 de lei vechi parul de scos ori montat �n ap�, plus s�rma, cuiele si manopera. La o asemenea activitate trebuie s� tocmesti 10 insi. Din punct de vedere al veniturilor, la 10.000 vechi, sau un leu, cum e acum, abia ne ducem zilele. Clientii s-au �mputinat, trecem zilnic 7-8 persoane. Numai �n zilele de t�rg, la b�lci sau �n serile cu discotec� merge ceva mai binisor. Oricum, �n marea majoritate a zilelor nu ducem, �n total, c�ti oameni am putea trece o singur� dat�. Asta este, tr�im din ce �n ce mai greu. Cu luntrea, �n ziua de azi, nu mai faci nici o afacere. Totusi, �nc� mai credem c� prest�m un serviciu necesar, chiar dac� pe bani putini, pentru cei din satele desp�rtite de Siret. �n plus, s�ntem printre primii care intervenim �n caz de rev�rs�ri, pentru oamenii �n nevoie“, spune, d�nd din m�n� cam a lehamite, Anton Dogariu. C�nd e vorba de... legalitate, „�ntrepriz�torii“ sar imediat, spun�nd c� s�nt cu toate actele �n regul�. S-au autorizat si pl�tesc biruri, chiar dac� uneori au senzatia c� statul cam „ia pielea de pe ei“. „Ohoo, ce avem de pl�tit! 1,2 milioane este numai impozitul local, pe un trimestru, pl�tit deja la prim�rie. �n plus, trebuie s� ne autoriz�m la Piatra Neamt. Anul trecut, la �nnoirea acestui act, am dat 15 milioane de lei, pentru c� at�t cost�, nu e vorba de vreo spag�. Cum s� ne mai ias� ceva? G�nditi-v� c� cineva trebuie s� stea permanent aici, �n caz c� apare vreun client, dup� care e nevoie de trei «marinari» s� trecem. �n timpul �sta nu mai poti munci nimic altceva. Noi avem noroc de faptul c� s�ntem uniti si ne ajut�m reciproc. Altfel, cine stie... nu mai era luntre aici. Noi o vom mentine pentru c� este o traditie si, poate, vor reveni si vremurile mai bune“, se resemneaz� fratii Dogariu.
|