De la ridicol la sublim. Sau invers
„Vacante Muzicale la Piatra Neamt“ - Editia a XXXIX -a
• concertul din Piata Turnului, demn de statura Vacantelor • Universitatea de Art� iesean� la cotele unei prezente impecabile • recitalul absolventilor s-a dovedit a fi, din p�cate, mediocru • baletul iesean �ntr-o evolutie rasat� • Uvertura
Vineri seara, la ora 21, �n Piata Turnului din Piatra Neamt a fost declarat� deschis� cea de a XXXIX -a editie a Festivalului muzical din cadrul „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“. Ca si alt�dat�, concertul inaugural a fost asigurat de Orchestra simfonic� a Filarmonicii „Mihail Jora“ din Bac�u, o �ndatoritoare colaboratoare la reusita manifest�rilor, la pupitrul c�reia s-a aflat dirijorul Iurie Florea, director artistic al Operei Nationale din Bucuresti. Dup� alocutiunile inerente ale organizatorilor, menite s� solidarizeze publicul - spre bucuria noastr�, extrem de numeros - �n jurul manifest�rii, a urmat concertul propriu-zis, alc�tuit �n exclusivitate din partituri orchestrale ale unor lucr�ri celebre, si prin urmare foarte cunoscute, din spatiul liric universal. Dincolo de �nc�rc�tura emotional - sentimental� a momentului, trebuie s� subliniem faptul c� unele pagini au fost de-a dreptul reusite, conferind serii muzicale o nuant� aparte, caracterizat� prin profunzime si expresivitate. Chiar dac�, dup� cum am observat, publicul reactioneaz� �nsufletit mai ales la „Carmen“ sau „Radetzky Marsch“, cele mai realizate momente, din punct de vedere expresiv si, implicit, emotional, au fost oferite de momentul „Cavalleria Rusticana“ de Pietro Mascagni, „Manon Lescaut“ de Puccini sau, ca s� mai d�m un exemplu fericit, de Uvertura la „Forta destinului“ de Verdi. �n ciuda faptului c� nu s-a g�sit �nc� formula satisf�c�toare a red�rii amplificate a orchestrei - din care pricin� sonoritatea si omogenitatea ansamblului era perceput� nefiresc - membrii acesteia au demonstrat c� filarmonica b�c�uan� a devenit un ansamblu orchestral demn de numele pe care �l poart�. La aceasta a contribuit, de bun� seam�, si prestatia dirijoral� corect�, riguroas�, format� �n bunele traditii ale scolii ruse, a lui Iurie Florea, un conductor care, �n ciuda faptului c� foloseste maniere specifice muzicii corale - de la lipsa baghetei p�n� la �nchiderile de fraz� - reuseste s� imprime discursului muzical, cu o mare economie de mijloace, coerent� si originalitate. Seara de vineri a fost, ne�ndoios, o reusit� si, sper�m, o bucurie pentru toti cei care, profit�nd de pauza dintre dou� ploi, s-au putut bucura - �n ciuda faptului c� restaurantele din zon� se �nversunau �mpotriv�-le cu sonorit�ti contemporaneicesti (iertati-ne formula!) - de �nt�lnirea, mai mult sau mai putin fortuit�, cu mari capodopere ale genului.
Iesenii se respect�
Nu acelasi lucru putem spune, din p�cate, despre cei vreo 60 de spectatori care au avut r�bdarea - si uneori politetea - de a fi martorii amplului concert de s�mb�t�, care a demonstrat mai bine de 4 ore, c�t de eclectic� poate fi abordarea artistic�. Dup� ce, �n prima parte, Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iasi ne-a oferit un program absolut de exceptie, �n cadrul c�ruia genul cameral a f�cut uz de toate virtutile sale, slujite de adev�rati profesionisti. Astfel, fostul membru al Cvartetului „Voces“, violonistul Anton Diaconu, �mpreun� cu chitaristul Daniel Dragomirescu au abordat cu gratie si sensibilitate dou� partituri inedite pentru multi, de Nicolo Paganini, pentru ca apoi, ecourile chitarei s� fie augmentate cu mare finete de Cvartetul de chitare „Alhambra“ �ntr-un program pe c�t de divers pe at�t de echilibrat, ce a culminat cu o seduc�toare prelucrare modern� a Celebrului Canon de J. Pachelbel. Marius Timp�u, Ilie Zugrav, Cezar Lefter si Daniel Dragomirescu au demonstrat, dac� mai era nevoie, c� o asemenea abordare nu e cu nimic mai prejos dec�t orice alt demers cameral. �n fine, Cvartetul de coarde „Giocoso“, condus de la vioara �nt�i de pietreanul Laurentiu Busnea, al�turi de colegii lui, Teofil Iustinian Todic�, Adrian Stanciu si Alexandru Florin Sp�t�relu, a fost revelatia serii. Formatia cameral�, �ndrumat� de Dan Prelipcean, se anunt� a fi o demn� continuatoare a celebrului cvartet „Voces“, de la care, se vede, a �mprumutat at�t seriozitatea abord�rii c�t si nuantele interpretative. Cu at�t mai mult cu c�t lucrarea propus� publicului pietrean - „Der Tod und das Madchen“ de Franz Schubert - este o partitur� dificil� chiar pentru o formatie consacrat�; at�t prin densitatea expresiei ce valorific� reminiscente simfonice, c�t si prin diversitatea expresiv� determinat� de timbru, intonatie si, nu �n ultimul r�nd, ritmic�. Un gest frumos si onorant a fost cel al prezentei, �n persoan�, a Rectorului Universit�tii de Arte iesene, prof. dr. Viorel Munteanu.
�n alb si negru
Traditionalul recital al claselor de m�iestrie s-a dovedit a fi, din p�cate, de aceast� dat�, cel putin derizoriu. Si nu ne referim la num�rul mic de protagonisti ci, mai cu seam�, la valoarea acestora. Recitalul lor s-a bazat, �n primul r�nd, pe indulgenta publicului care, �n parte r�bd�tor si �ndatoritor, l-a acceptat ca atare. �n afar� de prestatia plin� de aplomb si str�lucire a mai vechii noastre cunostinte, pianistul Nicolae Mih�il�, din Oradea, a vocii bine d�ruite a Marinelei Nicola, exersat� �n corul operei brasovene, si a evolutiei oarecum scolastice, pe o voce �nc� insuficient impostat�, a lui Iulian Musat, nu cred c� mai avem ce consemna.
Dar pentru ca totusi maratonul muzical s� se termine rotund, s-a apelat, din fericire, la recitalul �ngrijit al Anastasiei Buruian. Voce scolit� �n Moldova, artist� liric� umblat� pe sc�ndura scenei, lucru ce se vede, preocupat� acum de virtutile pedagogiei c�ntului, Anastasia Buruian si-a �ntemeiat microconcertul �n mare parte pe compozitorii rusi, unde, s-a v�zut, se simte la ea acas�, dar a demonstrat c� si nuantele muzicii veriste nu-i s�nt deloc str�ine. Ba chiar, nu de putine ori, a excelat, chiar dac� monologul lui Cio-Cio-San, aria Laurettei sau La Wally nu s�nt partituri comune. Plus prezenta scenic� impecabil� si cu evidente tr�s�turi aristocratice. De remarcat performanta pianistei Cristina Moroi, care a asigurat �ntregul acompaniament al serii, �n acelasi spirit pertinent si profesionist. Seara s-a �ncheiat cu un spectacol de balet oferit de coregrafa iesean� Cristina Todi - Iuriciuc, gratie bun�vointei divine care a risipit norii, tot �n Piata Turnului. Ca si anul trecut, c�nd a plouat cu g�leata si i-am v�zut de sub umbrel�, si de data aceasta �nv�t�ceii Liceului de Art� „Octav Bancil�“ si un grup de balerini angajati ai Operei iesene au oferit un spectacol grandios, elaborat, plin de culoare si farmec spre satisfactia celor ce au tinut s� fie prezenti al�turi de ei.
|