Pl�pum�ritul, o meserie aproape disp�rut�
• Anica Rosu, �n v�rst� de 85 de ani, din Vad, comuna Bozieni, a lucrat sute de plapume, pentru toate categoriile sociale de oameni • aceasta a transmis mestesugul la dou� tinere din sat • timp de peste 60 de ani, din banii c�stigati, nu prea multi, si-a �ntretinut gospod�ria • viguroas� p�n� acum doi ani, c�nd au l�sat-o „balamalele“, b�tr�na a spus c� s-ar mai �ncumeta s� mai coase m�car o ultim� plapum� • mama Anica spune c� pl�pum�ritul este un mestesug mig�los, ce necesit� mii de �mpuns�turi cu acul, dureri de spate si bani putini • Revolutia a adus libertate oamenilor si alte binefaceri �ns� a „omor�t“ si multe din mestesugurile practicate din mosi str�mosi. Unele dintre acestea rezist� cu greu; pe ici pe colo mai auzi de o fier�rie, rot�rie, ol�rit, podoabe din m�rgele, tesutul la r�zboi, c�r�usia sau pl�pum�ritul. Arta de a face plapume este deosebit de mig�loas�, dureaz� zile �n sir sau chiar s�pt�m�ni, p�n� c�nd multumesti clientul. �ns�, plapuma clasic�, de l�n�, a pierdut teren �n fata pilotelor mult mai ieftine si mai usoare. Fiecare supermarket, din orice zon�, ofer� la v�nzare perine si pilote de toate m�rimile. S�nt si cu puf de g�in� sau g�sc�, dar si din materiale sintetice, improprii unui somn s�n�tos si linistit. E drept c� multi dintre noi au folosit plapume sau „oghialuri“, cum se mai spune popular. Si de multe ori ne-am pl�ns c� s�nt prea grele si c� ne-am trezit mai obositi dec�t ne-am culcat. Multi au r�mas fideli, mai ales �n mediul rural, clasicei plapume de l�n�. Pl�pum�ritul a fost transmis din generatie �n generatie, cu toate acestea, �ns�, mai s�nt putine persoane care mai lucreaz�. Zilele trecute am descins �n satul Vad, comuna Bozieni, la cea mai v�rstnic� pl�pum�reas�, Anica Rosu, care pe 17 martie a �mplinit 85 de ani. Ne-a �nt�mpinat �n pragul casei cu cerdac, o cas� veche gospod�reasc�, din paiant�
. Sprijinit� de un toiag, pentru c� picioarele au cam l�sat-o, m�tusa Anica a r�mas surprins� c� am adus aminte de pl�pum�rit si c� ne intereseaz� un „mestesug care moare �ncet“. N-a fost greu s� o facem s�-si depene amintirile. „Provin dintr-o familie cu multi frati si multe surori, la un loc, vreo opt, trei b�ieti si cinci fete. Acum �n viat� mai s�ntem eu si surorile mele Lenuca si Maria si fratele Ionel. Ceilalti s-au pr�p�dit s�racii. Am tr�it greu acas�, tata a fost t�mplar si lucra pe unde tocmea lucr�ri, iar mama mai cosea plapume. De la mama mea, Elena, am �nv�tat acest mestesug, asa dup� cum fratii mei au �nv�tat t�mpl�ria de la tat�l meu. Am fost singura din familie, dar si din comun�, care a f�cut oghialuri, asa dup� cum se spune �n aceast� zon�. De pe la 20 de ani si p�n� anul trecut, c�nd m-au cam l�sat «balamalele», am cusut c�teva sute de plapume. N-am tinut o evident�, sotul meu, Cezar, a f�cut-o, dar s-a stins �n urm� cu 18 ani. Am r�mas singur� s� muncesc �n gospod�rie, pentru c� singur� am muncit si c�t am fost cu al meu. Cezar a fost dasc�l la Biserica din S�c�leni, a fost mai bicisnic, mai boln�vicios. Mereu a avut probleme cu spatele, iar greul casei eu l-am dus. C�t a tr�it, pe caiete, si-a notat fiecare plapum� f�cut� si chiar proprietarul. Am n�scut doi copii, pe Dorel si Nuta. Dorel este s�n�tos, mai vine s� m� ajute c�nd poate, �ns� caut� si el acum ori servici, ori s� se poat� pensiona. Pe Nuta am pierdut-o �n Italia, printre str�ini. De atunci parc� s-a rupt ceva �n mine si parc� nu mai am nici vlag�“, a povestit Anica Rosu, cu ochii �n lacrimi.
Mestesug greu, mult� migal�
Octogenara este perfect lucid� vede foarte bine, f�r� ochelari, doar picioarele si auzul au mai sl�bit. Mama Anica a spus c� pl�pum�ritul este un mestesug mig�los, ce necesit� mii de �mpuns�turi cu acul, dureri de spate si bani putini. „Am �nceput s� lucrez de pe la 20 de ani, iaca au trecut de atunci peste 60. Am f�cut milioane de �mpuns�turi cu acul, am �ngenuncheat de mii de ori, �ns� toti au fost multumiti de lucrul meu. Am lucrat zeci de modele, cu o fat�, cu dou�, cu desene, frunze, flori, motive geometrice. L�na era �nvelit� �n atlas sau chiar �n m�tase, �n culori vii, dup� ce era pus�. Am f�cut plapume de o persoan� de dou�, mai late, mai lungi, �n functie de cerinte. Cu mai mult� l�n� sau mai putin�. De regul�, �ntr-o plapum� intr� de la 3,5 kilograme de l�n� si p�n� la cinci. Este adev�rat c� acestea din urm� s�nt mai grele. De asemenea cus�turile se fac simple sau duble, cum cere clientul. Am f�cut oghialuri la mai toate familiile din comun�, la rude, si chiar la persoane din Bucuresti, Craiova, Bac�u. Au venit si din comunele al�turate Bozieniului. Plapumele au ajuns la profesori, doctori, primari, ingineri, dar mai ales la oamenii simpli, de la tar�. N-am avut niciodat� un tarif fix, fiecare mi-a dat c�t a crezut. Dup� Revolutie comenzile s-au mai r�rit, l�na nu prea a mai fost folosit�. Cu ce am c�stigat de urma acestui mestesug mi-am �ntretinut gospod�ria, pentru c� salariul de dasc�l nu era prea mare. Am acum o pensie de 500 de lei, de la CAP si de urmas. Am gr�din� frumoas�, livad�, vie si ceva p�m�nt dat �n arend�. Se cheltuie multi bani pentru muncile din toamn� si prim�var�, c�nd tocmesc oameni. Trebuie s� le dai 30-35 de lei pe zi, plus m�ncare si b�utur�. Nu mai pot munci la sap�, e din ce �n ce mai greu. B�tr�netea a �nceput s� se simt�, m� �mputinez pe zi ce trece, auzul m� las�, dintii au �nceput s� se clatine, picioarele m� dor si m� sup�r� putin si inima. Ce vrei la 85 de ani? �mi pare r�u c� nimeni din familia mea nu a �nv�tat acest mestesug. Am �ns� o satisfactie c� am reusit s� transmit dragostea pentru acest mestesug la dou� fete din sat. Sper ca ele s� duc� mai departe traditia, desi acum la oras, si chiar la tar�, se folosesc alte bazaconii ca pilotele. Mofturi, tot mai s�n�toas� este o plapum�“, a mai spus m�tusa Anica. Toat� admiratia pentru aceast� b�tr�n� care �n viata ei nu a fost la medic, la dentist, n-a avut si nici nu are probleme
cu ochii. Am l�sat-o �n „camera de curat“, m�ng�ind, nostalgic, o plapum� cusut� cu m�inile ei neobosite. Ca un laitmotiv ne-a r�mas �ntimp�rite �n minte vorbele b�tr�nei care, cu mult� tristete, au sunat si ca o ultim� dorint�: „Cu toat� neputinta, m-as mai �ncumeta s� cos o ultim� plapum�“.
|