Cornel Nicoar� - „Memoria m�stilor“
Ingratitudinea urmasilor
M�sti
Cartea lui Cornel Nicoar�, „Memoria m�stilor“, ap�rut� de cur�nd la Editura „Nona“ din Piatra Neamt era inevitabil�. Si spun asta pentru c�, trebuie s� recunoastem, at�tea decenii de trud� pe scen�, l�ng� inima teatrului, nu puteau s� nu nasc� imboldul de a retr�i, reaminti sau cel putin de a l�muri c�te ceva din st�rile pe care le �ncearc� artistul ca z�mislitor de personaje sau, pur si simplu, ca om.
Volumul e preludiat de c�teva cuvinte scrise cu har si cu h�trosenie de un mare actor, maestrul Ion Lucian, Directorul Teatrului Excelsior, Societar de onoare al Teatrului National, Membru al Uniunii Scriitorilor si Ofiter al Legiunii de Onoare Franceze: „Cornel este o LUME! A v�zut multe, stie multe, povesteste frumos, clarific� orice �ncurc�tur�, nu-l poti contrazice pentru c� �ti dai seama c� are dreptate, nu trece pe l�ng� viat� f�r� s� �nregistreze cele mai subtile adev�ruri. Dar s� scrie o carte?“ Intr�nd �n spiritul glumei speculative a maestrului Lucian - o alt� mare victim� a ingratitudinii contemporane - dincolo de mimata surprindere recunoastem faptul c� ne afl�m �n fata unor pagini bine scrise. S�nt aproape trei sute de pagini intersectate de fotografii si �ncununate de o list� a „m�stilor teatrale“ pe care Cornel Nicoar� le-a construit din 1965 �ncoace; de la Vasile Vasile din „Sf�ntul Mitic� Blajinul“ al lui Baranga, p�n� la Becerul din „Realegerea lui Sutu“de Dumitru Crudu. Trec�nd, evident, pe l�ng� alte mari creatii, cum ar fi: Capulet, Falstaff, Protopopov, Catavencu, Argante, Tache, Don Louis, Lear sau Stefan cel Mare.
Matca
M�rturisesc sincer, ca unul care �l cunoaste relativ bine pe Cornel Nicoar�, c� m� asteptam, stiindu-i pornirile vulcanice, s� fie mult mai virulent si acid �n paginile c�rtii. Mai r�u, cum se zice. Mai mult, �l credeam �n stare de a profita de aceast� ocazie pentru a-si alimenta egocentrismul (izvor�t din valoare), grandomania (pricinuit� de succesul profesional, deci scuzabil�), mitomania (esential� �n pl�smuirile histrionului), virulenta (n�scut� din frustr�rile pricinuite de detractori). Avea ocazia s� desc�tuseze m�nia, revolta, resentimentele sau s� demonteze acuzatiile pe care multi „spectatori“ ai faptului zilnic i le aduc cu �nversunare. Ei bine, renuntarea la orice actiune vindicativ� �l onoreaz� si �l ridic� deasupra micimilor care, mai ales �n ultima vreme, l-au n�p�dit cu asiduitate. Se pare, lucru �ntrist�tor, c� toti cei care s-au str�duit nu demult s�-l arunce �n teritoriul dizgratiei publice au uitat zecile de spectacole la care au fost martori, sau faptul c� acest ardelean nimerit pe meleagurile acestea si-a legat �ntreaga viat� si �ntreaga carier� de orasul care l-a adoptat. Pentru c�, de ce s� nu recunoastem? o mare parte, (cea mai bun�, de altfel) a istoriei Teatrului Tineretului �l are, dac� nu �n toate cazurile protagonist, cel putin simplu f�ptas. E un lucru rar ca un actor s� reziste ispitei teatrelor bucurestene �n favoarea ingratei glorii provinciale.
Betia sf�nt�
Prin felul lui de a fi - orgolios, tenace, frust si cumva ostentativ, si-a atras numeroase antipatii, mai ales din partea celor care - neobisnuiti cu sala de spectacol - nu l-au v�zut dec�t �n iesirile publice. Dar dincolo de acestea - si e p�cat c� �n paginile c�rtii nu le l�mureste �ndeajuns - numele lui Cornel Nicoar� este legat indisolubil si definitiv de mari constructii culturale pe care, ast�zi, unii se c�znesc deplorabil s� le p�streze viabilitatea. Modul �n care vorbeste �n paginile c�rtii despre teatru, despre spectacol, despre actori, despre multi colaboratori pe care �i pomeneste, modul �n care dezv�luie culisele si intrigile, felul profund uman �n care �si disculp� colegii acuzati de excese, ei bine, toate astea �i fac cinste. Pe c�t de lesne erupea, pe at�t de repede revenea la matca fireasc� a omului bun si cald �n care era imposibil s� nu ai �ncredere. Calitatea sa principal� era aceea c� al�turi de el te simteai �n sigurant�. Mare cozeur si gur� bogat�, plin de idei si g�nduri, stia s� se bat�, s� lupte si cunostea bine si arta compromisului. �ntr-o epoc� �n care acesta avea mare valoare.
Puterea si adev�rul
Unele dintre momentele cele mai speculate din biografia sa s�nt cele ce privesc realizarea „celebrelor“ emisiuni din ciclul „C�ntarea Rom�niei“. Spre deosebire de aplaudacii de profesie si de cei ce se strecurau ca umbrele prin multime - pe care �i cunoastem cu totii, despre care vom mai vorbi c�ndva la modul concret si care acum se arat� disidenti post factum - Cornel a avut nesansa de a fi �n prim-plan. Conditia de actor, de artist, l-a adus, inevitabil, si la aceast� incriminat� ramp�. �n carte - din ce motive, nu stiu - nu insist� asupra acestui aspect. Dar nici nu face un exercitiu de ipocrizie din a se disculpa cu os�rdie: „Amza S�ceanu, �nainte de a veni la Neamt ca sef al propagandei judetene a fost sef la Comitetul de cultur� a municipiului Bucuresti. Mutarea aici nu nu a prea adus bucurie �n familia sa asa c� �nc� din momentul sosirii a m�rturisit c� va face tot ce poate pentru o re�ntoarcere �n capital�. Spectacolele televizate, pe care familia Ceausescu le urm�rea cu deosebit� atentie, ofereau cea mai bun� oportunitate de a reintra �n gratiile celor mari. A mobilizat toat� suflarea din judet, a supervizat textele care se rosteau sau c�ntecele interpretate, a cerut ca totul s� fie « asa cum �i place tovar�sului». Cum eram singurul profesionist �n partea asta de lume care a f�cut si film si televiziune, a c�zut pocinogul pe mine ca s� fac emisiunile. Cu trecutul tat�lui meu, cu relatiile deloc cordiale cu Maria Gheorghe, a trebuit s� accept. Am �ncercat totusi ca din aceast� nebunie s� ofer si c�teva imagini si momente frumoase. Si am reusit. Imediat dup� revolutie, capete f�r� creier m-au acuzat c� am chinuit oamenii si copiii, ca si c�nd eu am vrut s� fac emisiunile alea“.
Regele Lear
Dincolo de valoarea de document tr�it a c�rtii, de ipostazele teatrale ce refac o biografie artistic� autentic�, s�nt interesante, zic eu, inserturile sociale si reflectiile de pe parcursul c�rtii, scrise cu caractere italice, si care demonstreaz� leg�tura autorului cu viata real�; de care, �n ciuda persuasiunii rolurilor, nu s-a desprins niciodat�. Si care, f�r� a fi cusurgiu, �l nemultumeste, pe bun� dreptate, �n cele mai multe cazuri. Cornel observ� cu acuitate si comenteaz� cu pertinent�. „V�z enorm si simt monstruos“, cum ar spune nenea Iancu. Si, lucru important, el are dreptul s� o fac�; pentru c�, dincolo de acuzele unor lichele, actorul a demonstrat c� este si om. Si, cred eu, din acest punct de vedere nu i se pot reprosa prea multe. E greu s�-ti �nchipui c� dup� o viat� �ntreag�, �n afara faptului c� locuieste �ntr-un bloc ce a fost c�ndva privilegiat, Cornel Nicoar� nu are nici masin�, nici costume Armani, nici propriet�ti sau case de vacant�, nici piscin�, nici bijuterii si, b�nuiesc, nici conturi �n b�nci. A fost prea ocupat cu teatrul ca s� aib� timp s� fac� avere. E si acum cel de fiecare zi si fiecare sear�, merg�nd cu pasul agale si ap�sat pe acelasi trotuar pe care l-a lustruit sub t�lpile grele (de aceea a si fost schimbat �n at�tea r�nduri) c�tre teatrul ce a �nsemnat pentru el a doua cas�, a doua gospod�rie, a doua familie din care nu credea c� va fi izgonit, exilat, hulit... E trist!
Farse medievale
Consideratiile sociale pomenite ar fi putut, pur si simplu, s� fac� obiectul unui volum separat. Pentru c� s�nt scrise cu har, cu echilibru, cu simt al m�surii si cu haz; de cele mai multe ori, amar. Si poate tocmai de aceea s�nt extrem de pregnante. Pentru cine se mai �ndoieste, oferim o mostr� contemporan�. A realit�tilor contemporane care, din p�cate, �n ciuda a dou�zeci de ani irositi, s�nt la fel de paupere. Si cu iz... medieval: „Afar� e ger. Intri �n cas� crez�nd c� te vei �nc�lzi. Constati c� e la fel de frig ca afar�. Nu curge nici apa. Vrei s� �ntrebi la asociatia de locatari ce se �nt�mpl� si constati c� nici ei nu stiu nimic. «O fi �nviat Ceausescu si am intrat din nou �ntr-un program de restructurare!» Cu frigul o rezolvi apel�nd la haine groase, ap� de b�ut g�sesti la magazin. Cu cea pentru sp�lat sau pentru wc e o problem�. Ori cumperi vreo 10 litri de ap� (si pentru pensionar asta cost�)... ori renunti!“
Usa �nchis�
E trist, spuneam undeva mai sus. Dar lucid, �ndr�znim s� complet�m, modific�nd unghiul perceptiei. At�t de lucid �nc�t adnoteaz� undeva, �ntre paginile c�rtii: „C�nd g�ndurile o iau razna, c�nd necazurile te n�p�desc, c�nd ai senzatia c� nimic nu mai merge si c� viata �si bate joc de tine, te tenteaz� s� pui punct!“ Si totusi, �n cele din urm� nu se dezminte, conchiz�nd: „Dumnezeu a fost bun si milostiv si de data asta!“ Si stie prea bine ce spune. �n ciuda faptului c� s-ar putea considera nedrept�tit de... ingratitudinea urmasilor. Si, �n spiritul ultimului rol mare jucat pe scena care i-a intrat �n t�lpi si �n suflet, ar putea striga: „si a urmasilor urmasilor vostri, �n vecii vecilor“. Dar, de bun� seam� nu va fi asa. Apele �si vor relua cursul firesc si paginile de istorie �ng�lbenit� ale teatrului pietrean �l vor p�stra acolo unde �i e locul adev�rat. Undeva... �n memoria m�stilor.
NR: Intertitlurile din text s�nt titluri ale c�torva spectacole �n care a jucat Cornel Nicoar� pe scena Teatrului Tineretului.
|