Pastele anilor ‘30, la Bicaz
• „Erau alte vremuri. Si parc� oamenii tr�iau s�rb�torile mai veseli. Era mai mult� credint� �n Dumnezeu“, ne spune bic�jeanca Maria Costin, care a �mplinit suta de ani
S�rb�toarea Pastelui, aceast� oaz� de purificare sufleteasc� si trupeasc�, a constituit pentru bic�jeni, aidoma tuturor crestinilor rom�ni, un prilej de �n�ltare spiritual�, unde emotia �naltelor tr�iri s-a �mbinat �ntotdeauna cu cea a manifest�rilor laice specifice evenimentului. Nu �nt�mpl�tor, momentele tr�ite cu prilejul S�rb�torilor pascale, �nc� de c�nd fiece prunc ia contact cu lumea din jurul s�u, r�m�n pentru vecie �ncrustate �n memorie. C� este asa, am aflat-o �n urm� cu un an de la Maria Costin, cea mai v�rsnic� dintre locuitorii Bicazului, prin cei 100 de ani f�r� c�teva luni, ce ne-a povestit atunci printre altele c�, prin anii ‘30, S�rb�toarea Pastelui la Bicaz era un eveniment cu adev�rat de exceptie. „Toat� suflarea, indiferent de v�rst�, tr�ia intens preg�tirea s�rb�torilor. B�itanii se ocupau de amenajarea scr�nciobului, ornarea terasei de dans, tocmirea l�utarilor si balul de Pasti. Gospodarii f�ceau curat prin curte si prin gr�dini, reparau gardurile si v�ruiau copacii. Nevestele, ajutate de fete, se �ntreceau �n preg�tirea bucatelor, la loc de cinste fiind cozonacii, pasca, ou�le rosii si mielul. Pe atunci, nu era om s� nu aib� un miel fript pe mas�. Dup� puterea lor, p�rintii cump�rau stof�, pe care o duceau din timp la croitorii Kalman, Chirib�u, Ciubotaru sau Scurtu, care o transformau �n h�inute, pentru c� pe atunci era musai s� ai de Pasti ceva noi de �mbr�cat. Era si-o vorb�: vin Pastile cu coji de ou� si h�inute nou�“, avea s� ne spun� Maria Costin, cu nostalgia unor vremi demult apuse. Pentru completarea imaginii, aveam s� mai afl�m c�, �ncep�nd din Joia Mare, �ntreg Bicazul mirosea a coptur� si friptur� de miel, cu toate c� postul, era �nc� post si nimeni nu se �nfrupta dec�t dup� Slujba �nvierii Domnului. „Atunci veneam acas�, ne sp�lam pe fat� cu ap� curat� de izvor �n care puneam un ou rosu si-un b�nut, pentru c� asa era datina mostenit� de la str�buni. Apoi, treceam la mas�, ciocneam ou�le rosii cu toti din cas� si ne �nfruptam. Si ce gust pl�cut aveau toate cele puse pe mas�. Parc� simt si-acum gustul de-atunci. Nu pot s� v� spun ce bucurosi eram c�nd, copii fiind, d�deam t�rcoale scr�nciobului frumos ornat cu crengi de brad. Si n-aveai cum s� treci nep�s�tor pe l�ng� scr�nciob c�nd auzeai vorbele fl�c�ilor: haide loc, haide loc, ai un loc, azi pe bani, m�ine f�r� bani. Mi-aduc aminte c� �nt�ietate, la datul �n scr�nciob, aveau fetele, c� doar fl�c�ii dirijau toat� treaba, iar acestia, ca s� se dea cocosi, se-nv�rteau cu scaunul scr�nciobului peste cap, zic�nd c� se dau geanganaua. Era o vorb�! Si toate fetele erau frumoase si s�n�toase pe atunci, le st�tea m�ndru �mbr�cate national. C�m�sile cu pui erau cusute de ele pe timpul postului, anume ca s� ias� cu ele de Pasti s� se f�leasc�. Gospodarii cu nevestele, dup� ce ieseau de la slujba celei de-a doua �nvieri, mergeau la teras�, unde c�ntau pe atunci, orchestra lui C�lin din Piatra Neamt sau taraful Aurel J�nic�, iar la terasa-restaurant a lui Misu Chelsoi, taraful lui Enea. Se �ncingeau niste jocuri....“. Centenara Bicazului �si aminteste cu pl�cere si nostalgie si de balul Pastelui de alt�dat�. „Era minunat. La bal veneau gospodarii mai tineri, fl�c�ii si codanele locului. Momentul de v�rf se petrecea la cump�na noptii, c�nd se alegea regina balului. Pe vremea aceea era aleas� Buzica lui S�punaru ori Veronica lui Ghit� Radu. Si nu puteai spune c� nu erau frumoase. Printre b�itanii cei mai chipesi erau Neculai Brescanu, Victor Iftimescu, Aurel Hanganu si Ion Gavrilas. Erau alte vremuri. Si parc� oamenii tr�iau s�rb�torile mai veseli. Era mai mult� credint� �n Dumnezeu“, ne spune bic�jeanca Maria Costin, care de pe culmile venerabilei sale senectuti �nc� mai poart� �n suflet amintirile s�rb�torilor pascale de odinioar�.
END
|