Pastele anilor ‘30, la Bicaz

• „Erau alte vremuri. Si parcďż˝ oamenii trďż˝iau sďż˝rbďż˝torile mai veseli. Era mai multďż˝ credintďż˝ ďż˝n Dumnezeu“, ne spune bicďż˝jeanca Maria Costin, care a ďż˝mplinit suta de ani

Sďż˝rbďż˝toarea Pastelui, aceastďż˝ oazďż˝ de purificare sufleteascďż˝ si trupeascďż˝, a constituit pentru bicďż˝jeni, aidoma tuturor crestinilor romďż˝ni, un prilej de ďż˝nďż˝ltare spiritualďż˝, unde emotia ďż˝naltelor trďż˝iri s-a ďż˝mbinat ďż˝ntotdeauna cu cea a manifestďż˝rilor laice specifice evenimentului. Nu ďż˝ntďż˝mplďż˝tor, momentele trďż˝ite cu prilejul Sďż˝rbďż˝torilor pascale, ďż˝ncďż˝ de cďż˝nd fiece prunc ia contact cu lumea din jurul sďż˝u, rďż˝mďż˝n pentru vecie ďż˝ncrustate ďż˝n memorie. Cďż˝ este asa, am aflat-o ďż˝n urmďż˝ cu un an de la Maria Costin, cea mai vďż˝rsnicďż˝ dintre locuitorii Bicazului, prin cei 100 de ani fďż˝rďż˝ cďż˝teva luni, ce ne-a povestit atunci printre altele cďż˝, prin anii ‘30, Sďż˝rbďż˝toarea Pastelui la Bicaz era un eveniment cu adevďż˝rat de exceptie. „Toatďż˝ suflarea, indiferent de vďż˝rstďż˝, trďż˝ia intens pregďż˝tirea sďż˝rbďż˝torilor. Bďż˝itanii se ocupau de amenajarea scrďż˝nciobului, ornarea terasei de dans, tocmirea lďż˝utarilor si balul de Pasti. Gospodarii fďż˝ceau curat prin curte si prin grďż˝dini, reparau gardurile si vďż˝ruiau copacii. Nevestele, ajutate de fete, se ďż˝ntreceau ďż˝n pregďż˝tirea bucatelor, la loc de cinste fiind cozonacii, pasca, ouďż˝le rosii si mielul. Pe atunci, nu era om sďż˝ nu aibďż˝ un miel fript pe masďż˝. Dupďż˝ puterea lor, pďż˝rintii cumpďż˝rau stofďż˝, pe care o duceau din timp la croitorii Kalman, Chiribďż˝u, Ciubotaru sau Scurtu, care o transformau ďż˝n hďż˝inute, pentru cďż˝ pe atunci era musai sďż˝ ai de Pasti ceva noi de ďż˝mbrďż˝cat. Era si-o vorbďż˝: vin Pastile cu coji de ouďż˝ si hďż˝inute nouďż˝“, avea sďż˝ ne spunďż˝ Maria Costin, cu nostalgia unor vremi demult apuse. Pentru completarea imaginii, aveam sďż˝ mai aflďż˝m cďż˝, ďż˝ncepďż˝nd din Joia Mare, ďż˝ntreg Bicazul mirosea a copturďż˝ si fripturďż˝ de miel, cu toate cďż˝ postul, era ďż˝ncďż˝ post si nimeni nu se ďż˝nfrupta decďż˝t dupďż˝ Slujba ďż˝nvierii Domnului. „Atunci veneam acasďż˝, ne spďż˝lam pe fatďż˝ cu apďż˝ curatďż˝ de izvor ďż˝n care puneam un ou rosu si-un bďż˝nut, pentru cďż˝ asa era datina mostenitďż˝ de la strďż˝buni. Apoi, treceam la masďż˝, ciocneam ouďż˝le rosii cu toti din casďż˝ si ne ďż˝nfruptam. Si ce gust plďż˝cut aveau toate cele puse pe masďż˝. Parcďż˝ simt si-acum gustul de-atunci. Nu pot sďż˝ vďż˝ spun ce bucurosi eram cďż˝nd, copii fiind, dďż˝deam tďż˝rcoale scrďż˝nciobului frumos ornat cu crengi de brad. Si n-aveai cum sďż˝ treci nepďż˝sďż˝tor pe lďż˝ngďż˝ scrďż˝nciob cďż˝nd auzeai vorbele flďż˝cďż˝ilor: haide loc, haide loc, ai un loc, azi pe bani, mďż˝ine fďż˝rďż˝ bani. Mi-aduc aminte cďż˝ ďż˝ntďż˝ietate, la datul ďż˝n scrďż˝nciob, aveau fetele, cďż˝ doar flďż˝cďż˝ii dirijau toatďż˝ treaba, iar acestia, ca sďż˝ se dea cocosi, se-nvďż˝rteau cu scaunul scrďż˝nciobului peste cap, zicďż˝nd cďż˝ se dau geanganaua. Era o vorbďż˝! Si toate fetele erau frumoase si sďż˝nďż˝toase pe atunci, le stďż˝tea mďż˝ndru ďż˝mbrďż˝cate national. Cďż˝mďż˝sile cu pui erau cusute de ele pe timpul postului, anume ca sďż˝ iasďż˝ cu ele de Pasti sďż˝ se fďż˝leascďż˝. Gospodarii cu nevestele, dupďż˝ ce ieseau de la slujba celei de-a doua ďż˝nvieri, mergeau la terasďż˝, unde cďż˝ntau pe atunci, orchestra lui Cďż˝lin din Piatra Neamt sau taraful Aurel Jďż˝nicďż˝, iar la terasa-restaurant a lui Misu Chelsoi, taraful lui Enea. Se ďż˝ncingeau niste jocuri....“. Centenara Bicazului ďż˝si aminteste cu plďż˝cere si nostalgie si de balul Pastelui de altďż˝datďż˝. „Era minunat. La bal veneau gospodarii mai tineri, flďż˝cďż˝ii si codanele locului. Momentul de vďż˝rf se petrecea la cumpďż˝na noptii, cďż˝nd se alegea regina balului. Pe vremea aceea era aleasďż˝ Buzica lui Sďż˝punaru ori Veronica lui Ghitďż˝ Radu. Si nu puteai spune cďż˝ nu erau frumoase. Printre bďż˝itanii cei mai chipesi erau Neculai Brescanu, Victor Iftimescu, Aurel Hanganu si Ion Gavrilas. Erau alte vremuri. Si parcďż˝ oamenii trďż˝iau sďż˝rbďż˝torile mai veseli. Era mai multďż˝ credintďż˝ ďż˝n Dumnezeu“, ne spune bicďż˝jeanca Maria Costin, care de pe culmile venerabilei sale senectuti ďż˝ncďż˝ mai poartďż˝ ďż˝n suflet amintirile sďż˝rbďż˝torilor pascale de odinioarďż˝.
END