Cu muntenii, la t�iatul porcului
• sacrificarea godacilor pe Valea Muntelui se face ca pe vremea str�bunilor si este respectat un �ntreg ritual
Ajun de Cr�ciun 2009. Iarn� ca-n povesti, izvor�t� parc� din vremile �nceputului de lume. Aromele obisnuite ale unui timp de demult, cu paie umede si om�t topit de s�ngele cald al sacrific�rii porcilor, �mi reaminteste de anii copil�riei. La acestea se adaug� mirosurile c�rnii tocate pentru c�rnati, ale fumului subtire slobozit din afum�toare si al gr�simii topite �n ceaunul de pe chirosteiul din ograd�. S� fie oare toate astea doar simple amintiri? C� ele exist� si-n realitatea satului contemporan, aveam s-o aflu zilele trecute, c�nd, lu�nd calea V�ii Muntelui, am poposit �n casa lui mos Costic� Ast�cioaie si a m�tusii Anica, din Grinties, oameni trecuti de multisor de 80 de ani, dar pentru care Cr�ciunul a �nsemnat dintotdeauna mai mult dec�t o s�rb�toare obisnuit�. Poate nu �nt�mpl�tor, �n chiar momentul c�lc�rii pragului, aveam s� dau nas �n nas cu preotul satului care, asa cum �i obiceiul crestinesc, venise s� sfinteasc� casa. �n aceeasi zi, mos Costic� hot�r�se s� taie porcul. Ignatul trecuse si p�n� la S�rb�tori abia de mai r�m�seser� vreo 2 zile. De �ntreaga „procesiune“, r�spunz�tor era fiul s�u, Ion, care chemase �n ajutor 3 - 4 gospodari din vecin�tate. Vorba e, c� porcul dep�sea 200 de kilograme si nu-i de ici de colo s� m�nuiesti o asemenea namil� si s-o transformi, parte din ea, �ntr-o singur� zi, �n bucate pentru masa de Cr�ciun. Un prim semn c�-n gospod�ria omului momentul sacrific�rii era pe-aproape, focul de sub chirosteiul pe care trona un cazan cu ap� �ncins�. S�nt trecute �n revist� toate uneltele necesare si se mai trage o ascut�tur� de cutit. �n cotet, t�cere deplin�. „P�i cum s� nu tac�, dac� simte c� i s-a apropiat sorocul? Asta o stiu de la str�mosi. Dup� Ignat, cu o zi �nainte de-a fi t�iat, porcul simte. Se retrage �n cotet si nu-l mai scoti de-acolo nici cu mirosul de m�ncare cald� si nici cu vreo vorb� bun� aruncat� �n treac�t. Se spune c� de-aceea porcul tace. Viseaz� noaptea cutitul si la g�t m�rgele rosii“, ne-a povestit, z�mbind hoteste, mos Gheorghe Aiftimitei, specialist al satului �n t�iere de porci, chemat s� dea o m�n� de ajutor si-n gospod�ria lui mos Costic�.
Dou� ore pentru ca porcul s� arate ca o coal� de h�rtie Si pentru a nu se pierde din traditie, omul adusese cu el at�t pe unul dintre fii, c�t si pe nepot. „Nu c� n-ar sti, dar o m�n�-n plus face mult“. Se trece la treab�. Nu f�r� a ni se mai arunca o vorb�. „Cine-i milos s� nu se uite, c� atunci porcul moare greu“. B�rbatii iau drumul cotetului. Leag� porcul de piciorul de dinapoi si-l conduc spre locul de �njunghiere. Mos Costic� mai trage o privire prin b�t�tur�. C�teva clipe de neatentie pentru st�p�nul casei si animalul trece cu brio prin ritualul sacrific�rii. Urmeaz� tragerea lui spre locul de transare. Este suit cu greu pe „blana“ asezat� pe g�l�m�i de fag, mas� improvizat� pentru o asa treab�. �ntre timp, unul dintre b�rbati d� drumul forjei, o ustensil� deosebit de lesnicioas�, dar ceva mai nou folosit� �n p�rlitul porcului. Alti doi, s�nt gata de cur�tat. Treab� grea, care, timpul avea s-o dovedeasc�, s-a lungit pe parcursul a aproape dou� ceasuri. „P�n� ce porcul arat� alb ca o coal� de h�rtie“, ne spune gazda. Mai �nt�i pe-o parte, mai apoi pe alta, si tot asa, p�n� ce pielea bietului animal cap�t� culoarea trandafirie a soricului mult asteptat de c�tre cei pe care dantura �nc�-i ajut� s�-l si �ncerce. Mai o glum�, mai o vorb� de duh, mai o aluzie la fecioria �nt�rziat� a lui Ion, fiul gazdei, mai o tuic� fiart� si, tiptil-tiptil, nici nu b�g�m de seam� c�nd se apropie momentul asa-zisului „masacru“, adic� atunci c�nd trupul porcului devine, pe r�nd, buc�ti de sl�nin�, de muschi, de costit� si organe numai bune pentru chisc�, tob� si c�rnati. Aici se cuvine s� z�bovim pentru unele am�nunte trebuincioase. S-a �nceput cu t�ietura din frunte sub form� de cruce, semn crestinesc �ntru ajutarea sufletului sa ias� din trup. Apoi, s-a trecut la pres�rarea s�rii pentru a fi carnea gustoas� si bine primit� de Dumnezeu. Totul, precum un adev�rat ritual al unui desc�ntec. �ntre timp, mai aflu de la mos Costic� c�te ceva din cele secrete ale t�ierii, asta p�n� la preg�tirea a ceea ce presupune „pomana porcului“, un fel de de prim� degustare a produselor la care au drept de participare toti cei care au muncit la sacrificare, al�turi de cei ai casei. „�i un fel de a multumi celor care au ajutat, dar si un semn al �ncrederii si bunei �ntelegeri, al vietuirii laolalt�“, o spune Remic� Dieaconu, omul prin intermediul c�ruia c�lcasem b�t�tura lui mos Costic� si a m�tusii Anica.
Povesti l�ng� porcul sacrificat Revenind la transare, admir felul cuviincios al lui Ion, care, cu respectul cuvenit „roadelor“ naturii, aseaz� cu r�bdare �ntr-o covat� fiecare halc� de carne ori sl�nin�. �n trecere prin preajm�, mos Costic� arunc� o privire iscoditoare, ar�t�ndu-se multumit de belsugul covetii. „Treaba-i bun�. �i venise timpul. Dac� nu tai porcul imediat dup� Ignat, nu-i mai merge bine, sl�beste, cum spuneau pe vremuri b�tr�nii“, iar nou� ne-a spus-o mos Costic�, ce, la cei multi ani a-i s�i, desi adus de spate nu-i b�tr�n deloc. Si tot asa, aveam s� mai aflu de la cei prezenti cu fapta, ori cu vorba la locul sacrific�rii, lucruri interesante, care tin de o oarece magie, slobozit� din negura trecutului rom�nesc: „Copiii trebuie �nsemnati �n frunte cu s�nge de porc, ca s� fie s�n�tosi, la fel si fetele mari, ca s� fie harnice si �nd�m�noase la treburile casei. S�ngele de porc negru amestecat cu f�in� se foloseste pentru vindecarea unor boli cum ar fi spurcatul, untura se topeste si se foloseste la ducerea la bun sf�rsit a unor vr�ji, mai ales a celor din dragoste, p�n� la povestea cu splina“, despre care mi s-a f�cut o prob� pe viu. Asa aveam s� aflu c� iarna prin care trecem va fi lung� si geroas�. „Asta, pentru c� splina porcului �i una de groas�“, ne-a spus cel mai t�n�r dintre cei trei Aiftimitei, prezenti la „sorocul“ porcului din gospod�ria lui mos Costic�. Si cum spuneam de cei cu vorba, ori fapta, merit� s� le fiu recunosc�tor si lui Paul Secuiu, Mihai Ciob�c� si Ion Av�rvarei, care, sf�tosi din fire, au dat fr�u liber imaginatiei, �ntru deslusirea unui fapt ce tine de traditia locului si nu numai. C�t despre ce va s� fi urmat privind �ntreg cortegiul de activit�ti ce tin mai mult de treaba gospodinelor, am s� consemnez doar vorbele Elenei Amariei, ce sosise pentru a da o m�n� de ajutor m�tusii Anica: „Am venit s� prepar toate cele ce se fac din carnea de porc conform obiceiului, chisca, c�rnatii, doba si celelalte, ce trebuie puse la afumat, pentru a fi gata pentru masa de Cr�ciun“. Si eu, care credeam p�n� mai ieri c� aromele obisnuite ale unor vremi de demult au r�mas doar amintire!
|