P�rintele Teofil Tarta - un p�rinte plin de iubire

• de cďż˝teva luni Mďż˝nďż˝stirea Secu este mai „sďż˝racďż˝“ • Dumnezeu l-a chemat la El pe pďż˝rintele Teofil, unul dintre cei mai pretuiti vietuitori ai obstii monahale din codrii Muntilor Stďż˝nisoarei •

Pentru noi oamenii exist�, sau ar trebui s� existe, o persoan� considerat� de noi drept model �n viat�, exemplu sau cale de urmat c�nd mai schiop�t�m cu un picior pe drumul vietii, sau pur si simplu atunci c�nd ne scufund�m �n agonia ochilor �nchisi. De multe ori acest model se poate schimba �n cursul vietii, multi opt�nd s� ia de la fiecare ce e mai bun, acea s�m�nt� roditoare ce va fi s�dit� �n p�m�nt fertil si va da rod la vreme cuvenit�. �n m�n�stire am avut diverse ascult�ri: la paraclisierie, la arhondaric, la pangar, la st�retie, la obste, ghid al m�n�stirii si bibliotecar. Toate acestea au fost m�ng�iate cu ascultarea de a avea grij� de b�tr�netile Monahului Teofil. Nu-mi este greu s� m� g�ndesc la luminita ce o aprind atunci c�nd mi se stinge candela sperantei. Cu m�na tremur�nd� si cu vocea cald�, b�tr�nul meu p�rinte mi se �nf�tiseaz�-n minte, de parc� ar fi ieri, ca o icoan� vie ce am uitat s� o asez pe perete la loc de cinste. P�rintele Teofil era un b�tr�nel ajuns la v�rsta patriarhilor, de statur� potrivit�, cu mersul lent si asezat, av�nd ochii albastri ca cerul senin de var�. Barba lui alb� ca laptele proasp�t, curgea maiestuoas� p�n� aproape de br�u. Anii �si puseser� cu bun simt amprenta pe chipul lui rumen si mereu plecat. Chiar dac� la exterior �l tr�da frumos c�runtetea anilor, �n interior era inocent, nevinovat si se bucura mereu de fiecare clip� ca un copil ce face primii pasi. Cu buzele mirosind a rug�ciune si privirea �nvesm�ntat� �n t�cere, el �mpr�stia ca un izvor rece de munte, dragoste si bun�tate. Poate inima mea nu s-ar fi lipit de a lui, dac� nu ar fi trebuit s�-mi plec fiinta spre el.

Carnetelul cu nume

Asa bun si milostiv cum este, Dumnezeu nu l-a uitat, ci �n ultimii ani de viat� l-a �ncununat cu boal�, spre a-si vedea neputinta si pentru m�ntuirea sa si a altora. Chiar si atunci c�nd era paralizat la pat si nu putea s�-si duc� m�car m�na la gur�, sau s� �ng�ne vreo rug�, ochii nu-i usca de lacrimi. �n clipele mai grele, el mai mult se �nt�rea �n virtute si astepta ca un copil s� fie dus �ntr-un c�rucior afar� pentru a mai vedea soarele, florile si oamenii... s�-i pomeneasc� la rug�ciune �n carnetelul lui �ng�lbenit de suspine si ani. Pentru el era cea mai mare bucurie din ziua respectiv� faptul c� un frate sau un p�rinte �l saluta si �i z�mbea �ncurajator pentru a-i mai sl�bi neputinta. Nu conta c� picioarele gemeau a boal� si durere, pentru el era un lucru minunat s� priveasc� oamenii... s�-i mai salute, s� le mai asculte suspinele vietii. �n perioada c�nd era paralizat �i citeam pravila c�lug�reasc�, apoi i-am �nregistrat pe o caset� toate rug�ciunile ca s� le asculte, c�ci eram chemat si la alte ascult�ri. Mult timp p�rintele s-a nevoit �n neputinta bolii, �ns� �n momentul c�nd s-a repus pe picioare, toti au socotit acest fapt ca pe o mare minune. �n starea �n care era, chiar si doctorii �i mai d�duser� doar c�teva luni de tr�it.

B�t�turi de la metanii

Dar se pare c� mila Domnului a fost mare, c�ci a fost binecuv�ntat b�tr�nul cu b�tr�neti lungi si linistite. Nu o dat� s-a �nt�mplat s�-mi observ neputinta sufleteasc� �n fata b�tr�nului. De multe ori intram la el si �l vedeam citind �n Ceaslov, apoi �ndulcindu-se cu metania �n m�n�, sau uit�ndu-se �n gol, departe, rezemat �ntr-o cugetare sf�nt�. Cu gura uscat� si cu stomacul cert�ndu-se, el nu sl�bea �n ispit�. Mai t�rziu nu avea pace dac� nu gusta din Noul Testament, recolt�nd cuvinte si lacrimi. Av�nd chilia l�ng� d�nsul, noaptea �l auzeam citind la Psaltire si pomenind nume si dureri, cunosc�nd nimicnicia. Cele dou� carnetele pline de nume erau pomenite de c�teva ori pe zi. De multe ori �l ispiteam usor pe b�tr�n �ntreb�ndu-l mai �n glum� mai �n serios despre c�te un nume la �nt�mplare. P�rintele �i stia pe fiecare, pomenindu-le nu numai datele esentiale ci si necazul sau durerea lor. Numai dac� �i vedeai degetul mare si cel ar�t�tor b�t�torite de la siragul de metanii, nu se putea s� nu-ti pleci m�car capul, l�s�ndu-te judecat de propria-ti constiint�. Si m�-ntreb eu suflet abia lansat �n zbor, dac� un monah �n v�rst�, at�t de simplu, dar at�t de �nalt, are asa de mult� r�vn� si b�tr�netile nu-l rusineaz�, ci �l las� s� adune flori pentru suflet si m�ntuire, noi cei care s�ntem tr�dati de puterea v�rstei si nu ne ostenim de ajuns pentru a noastr� m�ntuire, nu vom fi rusinati de un astfel de b�tr�nel la �nfricos�toarea Judecat� �n fata multimii si a Dreptului Judec�tor Iisus Hristos? Mereu grijuliu, darnic si pus pe sfaturi �nmuia orice inim� �mpietrit�.

P�s�rile cerului

M-am legat mult de acest pďż˝rinte nu numai din pricina faptului cďż˝ am fost rďż˝nduit, ca ascultare, sďż˝ am grijďż˝ de el, ci mai ales prin vietuirea lui plinďż˝ de fapte pilduitoare. „A nu judeca pe altul, ďż˝nseamnďż˝ a-l iubi“ spunea Avva Isaia. Acest cuvďż˝nt miezos l-a tinut la inima sa ďż˝ntreaga viatďż˝ si Monahul Teofil Tarta. De multe ori veneam ďż˝ncďż˝rcat cu multe neputinte adunate de peste zi si le asezam, uneori lďż˝crimďż˝nd din pricina tineretilor mele, ďż˝n fata bďż˝trďż˝nului. Mereu le ďż˝mbrďż˝tisa pe toate cu multďż˝ iubire si mďż˝ ďż˝nvďż˝ta sďż˝ observ frumosul din fiecare lucru. La ďż˝nceput nu ďż˝ntelegeam mare lucru si mďż˝ gďż˝ndeam cďż˝ pďż˝rintele nu e din lumea aceasta, ďż˝nsďż˝ ďż˝ntotdeauna ochii lui umezi mďż˝ rusinau... Sunt multe si dulci, amintirile si ďż˝ntďż˝mplďż˝rile cu Pďż˝rintele Teofiil. Mereu ďż˝mi voi aduce aminte de momentul cďż˝nd trebuia sďż˝-i aduc de mďż˝ncare si ďż˝mi spunea cald sďż˝ iau mai multďż˝ pďż˝ine ca sďż˝ dďż˝m si la pďż˝sďż˝rile ce veneau la fereastrďż˝ si se asezau pe pervaz privind cu bucurie la ochii buni ai bďż˝trďż˝nului. Mďż˝ ruga sďż˝ mďż˝ ďż˝ngrijesc ca pďż˝sďż˝rile cerului sďż˝ aibďż˝ mereu firmituri pe pervazul din exterior cďż˝ci trebuie „sďż˝ mďż˝nďż˝nce si gura lor“, cum spunea pďż˝rintele. De ploua torential, ori era arsitďż˝ de la cďż˝ldura soarelui dogoritor, sau era frig si vďż˝nt puternic cu multďż˝ zďż˝padďż˝, pďż˝sďż˝relele aveau ďż˝ntotdeauna pďż˝ine la fereastra pďż˝rintelui. Cu rďż˝bdare le fďż˝rďż˝mita pďż˝inea ďż˝n bucďż˝tele mici, mici pentru a le fi cďż˝t mai usor pďż˝sďż˝relelor. Minunate sďż˝nt lucrurile Domnului, cďż˝ci pďż˝sďż˝relele mereu multumeau ďż˝ntr-un glas duios. Chiar ďż˝n momentele cďż˝nd se simtea mai rďż˝u, pďż˝rintele ďż˝mi reamintea sďż˝ nu uit niciodatďż˝ de pďż˝sďż˝rele, sďż˝ nu-mi pierd dragostea si sďż˝ cultiv mereu bunďż˝tatea inimii.

Carnetelul re�nt�lnirilor

P�rintele meu drag si iubit s-a stins anul acesta �n preajma Sfintelor Pasti, multumit si �mp�cat cu lumea aceasta efemer�. A fost unul dintre p�rintii cei mai pretuiti si iubiti de �ntreaga obste a M�n�stirii Secu. Plecarea d�nsului pentru mine a fost mult, mult prea devreme c�ci mai aveam at�tea s� ne spunem... La �nmorm�ntarea p�rintelui, p�s�relele pe care mult le-a iubit au venit si l-au petrecut pe ultimul drum, ascult�nd sfioase de pe acoperisul bisericii slujba prohodirii monahilor. Din c�nd �n c�nd d�deau si ele parc� r�spunsurile cuviincioase la c�nt�rile ce petreceau sufletul b�tr�nului spre Locasurile Ceresti iar trupul spre cele din care a fost luat. Au gl�suit dulce si melodios �n ziua aceea c�nd s-au desp�rtit de bunul lor p�rinte. Si cred c� l-au pl�ns si ele mult... �i multumesc lui Dumnezeu c� mi l-a scos �n calea m�ntuirii la timpul cuvenit, �nc� de la �nceputul vietuirii mele �n ceata monahilor. C�nd si-a simtit sf�rsitul aproape P�rintele Teofil a �mp�rtit putinele lucruri ce le avea monahilor ce �i c�lcau adeseori pragul; O Psaltire, un Ceaslov si c�teva icoane. Cu bucurie Domnul mi-a d�ruit o pagin� demn� de Pateric pe care b�tr�nul a scris-o smerit �n inima mea. Ah, era s� uit; si un carnetel plin cu multe, multe nume. Pe filele lui ne �nt�lnim parc� �n fiecare sear�... �l aud pl�ng�nd, �l v�d suspin�nd, �l simt cu mine-n g�nd si �mi salt� sufletul �n n�dejde si credint� c� mai exist� oameni ca el, c� ne mai rabd� Bunul si Milostivul Dumnezeu si c� mai avem �nc� o candel� aprins�, �n vesnicele l�casuri...

Ierodiacon Hrisostom FILIPESCU, M�n�stirea Secu, Neamt

N.R.: Subtitlurile si intertitlurile articolului apartin Redactiei Monitorul