Precursori rom�ni ai ideii de integrare (I)
“…cum arat� oare orgoliul unui om n�scut �ntr-o cultur� mic� din estul postbelic? Nu va �ncerca oare acesta, umilit �n toate datele fundamentale ale existen�ei sale, s� le arate celorlal�i, oamenilor din vest, c�, �n ciuda a tot ceea ce i s-a �nt�mplat, el a r�mas un om asemenea lor, adic� �n chip esen�ial un european?”
Exist� �n istorie epoci st�p�nite de o mare idee conduc�toare, care orienteaz� neamurile �i ac�iunile acestora. O astfel de idee, care orienteaz� �i condi�ioneaz�, la �nceput de mileniu, statele unui �ntreg continent este ideea european�, care presupune „un ansamblu de fenomene de civiliza�ie, de cultur�, de via�� social�, de situa�ii politice”.
�n ce ne prive�te pe noi, rom�nii, paralelismele �ntre istoria noastr� �i istoria Europei reprezint� rodul unor ad�nci interferen�e rom�no-europene. Dar aceste interferen�e nu sunt de ajuns. E de v�zut, de aceea, �n ce m�sur�, dincolo de apartenen�a geografic� la Europa, apar�inem cu adev�rat istoric, institu�ional �i cultural b�tr�nului continent.
Plasat �ntre Europa central�, Europa r�s�ritean� �i Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute �ntr-o mare slav� �i ungar�, legat prin Dun�re de Europa central� �i prin Marea Neagr� de Orient, teritoriul rom�nesc a fost locul de �ncruci�are a unor influen�e din cele mai diverse, care s-au amestecat cu fondul p�m�ntean, nici una dintre ele nereu�ind �ns� s� se impun� at�t de puternic �nc�t s� integreze Rom�nia �ntr-una din zonele vecine. „Rom�nii au rezistat, au tr�it �i au creat �ntre state �i culturi puternice, care i-au influen�at, uneori i-au oprimat, dar nu i-au integrat, ei r�m�n�nd timp de secole o zon� tampon �ntre Austria, Rusia �i Imperiul Otoman. Din aceste influen�e a rezultat un tradi�ionalism de neclintit, specific unui popor grijuliu s�-�i p�streze rela�iile �i s� evite anexarea, fie ea brutal� sau bl�nd�. Iat� de ce a fi �i a r�m�ne rom�n este marea tem� a unei culturi care a trebuit �ntotdeauna s� se g�ndeasc� pe sine �n termenii, uneori constr�ng�tori, ai supravie�uirii. Acest mit al identit��ii a r�mas �n mod constant prioritar fa�� de oricare alt� problem� cultural� sau ideologic�. Singurul loc r�vnit de integrare era unul imposibil: latinitatea occidental�. Dorin�a de a reveni aici a dus la o c�utare sau �ntoarcere la vatra mitic�, ale c�rei rezultate au fost deseori dezam�gitoare, permisiunea de a p�trunde �n acest teritoriu nefiind totuna cu cea de a se stabili acolo.”
Parcursul european cuprinde momente semnificative pentru dorin�a de integrare a rom�nilor �i pentru maniera �n care ace�tia au �n�eles ideea de integrare european�. Iat�:
(…) Prin recunoa�terea unirii tuturor provinciilor rom�ne�ti, Tratatele de la Paris au constituit pentru Rom�nia un succes �i un avertisment �n privin�a viitoarelor rela�ii cu Ungaria �i Germania. �ntreaga politic� extern� a Rom�niei �n perioada interbelic� a fost de aceea dominat� de nevoia de-a ob�ine garan�ii pentru grani�ele ei at�t de la est c�t �i de la vest. �ngrijorarea comun� cu privire la revan�ismul cresc�nd din Germania �i Ungaria a f�cut ca noile state din Europa central� �i sud-estic� s� se apropie rapid unele de altele. Nu numai ra�iuni militare ci �i afinit��i politice joac� un rol �n na�terea unei noi solidarit��i �n zon�. Rom�nia se angajeaz� �n constituirea �n zon� a unui sistem interna�ional de alian�e �i garan�ii. Ele trebuiau �n acela�i timp s� constituie o nou� ordine european� �i s� protejeze noile democra�ii din centrul Europei �i din Balcani contra regimurilor dictatoriale din Ungaria, Germania �i Uniunea Sovietic�, at�t prin acorduri solide reciproce, c�t �i prin acorduri similare �ntre fiecare din ele �i Fran�a �i Anglia.
Ini�iativa cre�rii acestui sistem a fost luat� de Take Ionescu, care a colaborat eficient pe acest teren cu Edvard Benes, �i mai ales Nicolae Titulescu, ministru de externe �ntre 1932 �i 1936 �i pre�edinte al Adun�rii Generale a Ligii Na�iunilor �n 1930-1931, primul rom�n, de altfel, ales �n aceast� func�ie. Titulescu a fost unul dintre arhitec�ii noii Europe �i, �n acela�i timp, datorit� marii lui for�e de convingere, unul dintre cei mai cunoscu�i diploma�i �i oratori politici din perioada interbelic�.
Sub zodia ideilor unificatoare �i-a �nceput lucr�rile, la 30 septembrie 1930, a XI-a Adunare General� a Societ��ii Na�iunilor, care l-a avut ca pre�edinte pe Nicolae Titulescu. Titulescu sus�ine propunerea lui Briand privind Uniunea European�: „Din punct de vedere al prezentului, declara el �n decembrie acela�i an, Uniunea European� este singura solu�ie pentru a men�ine pacea �ntre popoare. Din punct de vedere al viitorului, ea poate, dac� ne punem cinstit �n slujba ei, s� constituie germenul unei vie�i interna�ionale noi �i at�t de binef�c�toare, �nc�t mintea noastr� actual�, produs al luptei �i al suferin�ei, nu o poate cuprinde �nc�”.
�n privin�a organiz�rii, diplomatul rom�n este pentru p�strarea suveranit��ii statelor componente: „S-a spus c� e vorba ca Europa s� fie contopit� �ntr-un singur stat, ca de pild� Statele Unite ale Americii. Eroare, cu privire la propunerea domnului Briand. Ceea ce acesta din urm� a sugerat este o �n�elegere �ntre statele europene dup� modelul �n�elegerii regionale, prev�zute de articolul 23 din Pact, �n care fiecare stat �i p�streaz� deplina lui suveranitate.” �n aceast� optic� se elabora o doctrin� care-�i afl� expresia �n articolul „Suveranitatea Statelor”, publicat �n Dictionnaire Diplomatique, vol. II: „Prin urmare, la ora actual�, legea interna�ional� apare pentru toat� lumea nu ca o lege de subordonare ci ca o lege de coordonare, potrivit c�reia situa�ia fiec�rui stat fa�� de celelalte nu este o situa�ie de dependen��, ci una de independen��”. �n concep�ia lui Titulescu, principiul egalit��ii �ntre na�iuni nu putea comporta nici un fel de excep�ie. Pun�nd mai presus de orice dreptul statelor de a-�i hot�r� c�ile de dezvoltare, Titulescu considera c� respectul independen�ei na�ionale era necesar �n mod precis pentru a permite statelor s� �ncheie alian�e solide.
Resping�nd f�r� echivoc ideea unui suprastat, care �n condi�ii istorice date se dovedea utopic�, dac� nu aberant� – unei patrii comune Europa, Titulescu �i opune o Europ� a patriilor. Aceasta �nsemna o nou� accep�ie a ideii europene, �in�ndu-se cont de faptul c� diferitele ��ri au fiecare trecutul lor istoric, tradi�ii proprii, interese particulare de ordin politic �i cultural. De altfel, �nc� din 1913, analiz�nd pozi�ia Rom�niei fa�� de evenimentele din Balcani, Titulescu opina c� interesele rom�ne�ti trebuiau ap�rate, dar nu ca interese balcanice, ci ca interese europene.
Fidel ideii de a �nlocui dreptul for�ei cu for�a dreptului, Titulescu admite c� securitatea e o realitate ce const� �n a se asocia �mpotriva unui flagel comun care se cheam� r�zboiul: „�ntreaga politic� extern� pe care am urmat-o, spunea el, n-a avut dec�t acest �el: nu de a organiza r�zboiul, ci de a preg�ti o re�ea de alian�e de a�a fel �nc�t r�zboiul s� devin� imposibil”. Titulescu urm�rea acoperirea Europei cu o re�ea de pacte de asisten�� mutual� �i crearea �n acest fel a unui larg front al p�cii.
(Va urma)
|
Autentificare
