Max Blecher, „Cetďż˝tean de Onoare al municipiului Roman“

• spiritualitatea romascanďż˝ interbelicďż˝ a fost marcatďż˝ de una dintre cele mai proeminente figuri, scriitorul de origine ebraicďż˝ Marcel Blecher • Consiliul Local Roman i-a acordat, post-mortem, titlul de „Cetďż˝tean de Onoare al municipiului Roman“ •

Marcel Blecher (1909-1938) - poet si prozator cunoscut ďż˝n epoca interbelicďż˝ si-a petrecut aproape ďż˝ntreaga viatďż˝ la Roman, oras de care este legat si prin opera sa. Pentru meritele sale deosebite la promovarea imaginii urbei romascane si pentru contributia prolificďż˝ pe plan cultural, Consiliul Local Roman i-a acordat, post-mortem, cu o zi ďż˝nainte de a se ďż˝mplini un secol de la nasterea scriitorului, titlul de „Cetďż˝tean de Onoare al municipiului Roman“. Max Blecher, dupďż˝ absolvirea scolii primare si a liceului a plecat la Paris sďż˝ studieze medicina. A renuntat, deoarece s-a ďż˝mbolnďż˝vit de tuberculozďż˝ osoasďż˝, cunoscutďż˝ ďż˝n medicinďż˝ sub numele de „Morbul lui Pott“. ďż˝n 1930 a publicat ďż˝n revista lui Tudor Arghezi, „Bilete de papagal“, primele ďż˝ncercďż˝ri literare: douďż˝ schite si niste aforisme. Le-a urmat placheta de versuri „Corp transparent“, un jurnal liric de facturďż˝ suprarealistďż˝, expresie a sensibilitďż˝tii sale maladive. Romanul „Inimi cicatrizate“ apare ďż˝n 1937, ďż˝n acelasi an cu un jurnal de sanatoriu, cu titlul „Vizuina Luminatďż˝“. Volumul de prozďż˝ „ďż˝ntďż˝mplďż˝ri din irealitatea imediatďż˝“ ne-a pus ďż˝n fata unui scriitor de o singularitate memorabilďż˝, de o viziune a existentei demnďż˝ de Jean Paul Sartre.
Profesorul de limba romďż˝nďż˝ Iancu Wexler, presedintele Comunitďż˝tii Evreilor din Roman a elogiat personalitatea celui care s-a nďż˝scut acum 100 de ani si a fost recunoscut ca una dintre cele mai proeminente figuri ale vietii interbelice romascane. „Nďż˝scut la 8 septembrie 1909, ďż˝n Botosani, Marcel Blecher provine dintr-o familie evreiascďż˝ mic-burghezďż˝. Tatďż˝l sďż˝u, Lazďż˝r, era un negustor ďż˝nstďż˝rit, tinďż˝nd pe strada „Mare“ ďż˝n Roman, un magazin de portelanuri, unde ďż˝si desfďż˝cea si produsele unei mici fabrici de ceramicďż˝ de la marginea orasului. Mutat de mic copil de la Botosani la Roman, Marcel a fďż˝cut scoala primarďż˝ si liceul, crescďż˝nd ďż˝n atmosfera de tďż˝rg provincial, care a generat poezia de obsesii si neurastenii a lui Bacovia. ďż˝ncďż˝ din pragul adolescentei s-a manifestat la el o sensibilitate nervoasďż˝, apropiatďż˝ chiar de o moarte pe care parcďż˝ o intuia. Dupďż˝ bacalaureat, a plecat la Paris pentru a urma facultatea de medicinďż˝, ďż˝nsďż˝ a renuntat din primele luni, din cauza «morbului lui Pott», care i-a atacat coloana vertebralďż˝. Din anul 1928, de la vďż˝rsta de 19 ani, a ďż˝nceput adevďż˝rata tragedie a vietii de infirm a lui Marcel. Recunoasterea, de cďż˝tre autoritďż˝tile locale romascane a meritelor acestui mare scriitor evreu, din perioada interbelicďż˝, deschide drumul si altor mari personalitďż˝ti evreiesti de a fi comemorati de ďż˝ntreaga comunitate a municipiului“, a spus Iancu Wexler. Pďż˝nďż˝ ďż˝n momentul cďż˝nd se va stinge, prematur, Max Blecher a trďż˝it imobilizat pe spate, fďż˝cďż˝nd si dese vizite prin sanatorii maritime de tuberculozďż˝ osoasďż˝, de la Berck pe coasta francezďż˝ a Canalului Mďż˝necii, la Techirghiol, pe litoralul nostru. ďż˝n anul 1930 au fost publicate douďż˝ schite funambulesti si cďż˝teva aforisme ďż˝n „Bilete de papagal“ iar ďż˝ntr-o revistďż˝ de avangardďż˝ a lui Andre Breton, „Suprarealismul ďż˝n slujba Revolutiei“ o prozopoemďż˝ ďż˝n limba lui Voltaire. ďż˝n 1934 a ďż˝nceput sďż˝ lucreze la „ďż˝ntďż˝mplďż˝ri ďż˝n irealitate imediatďż˝“, cartea sa de consacrare ca prozator. „N-am scris ďż˝ncďż˝ nimic cu atďż˝ta pasiune. Totul merge ďż˝ncet, nespus de greu, febra mďż˝ abrutizeazďż˝ si ore ďż˝ntregi zac ca un animal ametit de o loviturďż˝ de cap“ mďż˝rturisea scriitorul ďż˝ntr-o scrisoare adresatďż˝ lui Sasa Panďż˝. ďż˝n „ďż˝ntďż˝mplďż˝ri ďż˝n irealitatea imediatďż˝“ a zugrďż˝vit ca nimeni altul conditia tďż˝rgului Romanului dupďż˝ primul Rďż˝zboi Mondial. Copilďż˝ria a ďż˝nsemnat pentru Max un bun prilej de a cutreiera parcul, malul Moldovei, bďż˝lciul din august, dughenele. Max Blecher mďż˝rturisea, la un moment dat: „ďż˝n afarďż˝ de panopticum, bďż˝lciul din luna august ďż˝mi aducea multe alte tristeti si exaltďż˝ri. Spectacolul lui amplu se umflďż˝ ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult ďż˝naintea tuturor si indicau tonul general al bďż˝lciului, ca notele rďż˝zlete si prelungi ce anuntďż˝ la ďż˝nceputul bucďż˝tii de concert tensiunea ďż˝ntregii compozitii, si pďż˝nďż˝ la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete si fanfare, ďż˝n ziua temeiului, urmat de tďż˝cerea imensďż˝ a cďż˝mpului rďż˝mas pustiu. Intram mai ales ďż˝n panorame mici si prost luminate cu artisti putini. Toatďż˝ reprezentatia de acolo avea un aspect improvizat si nesigur... Cerul deasupra noastrďż˝ pďż˝rea ďż˝ncďż˝ si mai imens...“. ďż˝n acest timp, a legat si prietenia cu Geo Bogza.

Perioada romascanďż˝

Din primďż˝vara lui 1935, din dorinta de a-i asigura un loc retras, linistit, pďż˝rintii au ďż˝nchiriat pentru fiul lor, ros de tuberculozďż˝ osoasďż˝, o micďż˝ locuintďż˝ la marginea Romanului. Imaginea lui Max Blecher, ďż˝n cďż˝suta de la marginea tďż˝rgului este pďż˝stratďż˝ ďż˝n amintirea lui Sasa Panďż˝, unul din prietenii literari, care veneau de la Bucuresti sďż˝ stea cďż˝teva ceasuri cu scriitorul greu ďż˝ncercat de crunta boalďż˝: „O casďż˝ cu cerdac larg... «Te primesc pe patul meu de moarte» erau obisnuitele lui cuvinte... Cu genunchii ďż˝mpietriti ďż˝n unghi ascutit, corpul lui ascundea sub cuverturďż˝ mizeria abceselor purulente, lunecate sub salele ďż˝mpďż˝turite ďż˝n vatďż˝... Niciodatďż˝ convorbirea nu s-a oprit asupra bolii, la teribila mizerie fiziologicďż˝ pe care o ispďż˝sea. Blecher avea altele de discutat si de ďż˝ntrebat. Pe mďż˝sutele din dreapta si din stďż˝nga patului cu rotite, pďż˝nďż˝ unde mďż˝inile ca de fildes puteau ajunge, se ďż˝ngrďż˝mďż˝deau ultimele cďż˝rti bune si reviste proaspete trimise de prietenii de peste tďż˝ri“. Cďż˝teva articole, pe care Marcel Blecher a apucat sďż˝ le publice ďż˝n 1935 si 1936 ďż˝n Vremea, i-au impus atentia ca un eseist cu un spirit dialectic stringent. A admirat pe Kirkegaard datoritďż˝ faptului cďż˝ acesta a trďż˝it si el, efectiv, o filozofie, pe care altii, de la Jaspers si Husserl la Heideger au sistematizat-o, fďż˝rďż˝ a-i da autenticitatea dramaticďż˝, cu destinul propriilor vieti. A desenat si pictat ďż˝n spirit suprarealist, a avut un patefon la care asculta ore ďż˝n sir discuri cu ďż˝nregistrďż˝ri din concerte de Bach, care a fost unul dintre compozitori preferatii de el“. Max Blecher a scris mereu, ďż˝mplinindu-si vocatia pďż˝nďż˝ la ultima clipďż˝. Sasa Panďż˝ l-a surprins lucrďż˝nd „ďż˝n aceeasi pozitie ďż˝n care dormea si ďż˝n care mďż˝nca“ cu caietul sprijinit de o scďż˝ndurďż˝, cu picioarele retezate piezis, pe care o avea potrivitďż˝ pe genunchii ďż˝ndoiti de anchilozare. A terminat ďż˝n 1937 romanul „Inimi cicatrizate“, ďż˝n care a povestit perioada petrecutďż˝ de el ďż˝ntr-un sanatoriu ďż˝n Franta. ďż˝n acelasi an a finalizat jurnalul „Vizuina luminatďż˝“, a cďż˝rui ďż˝nceput a ajuns sďż˝ fie publicat postum, de cďż˝tre Sasa Panďż˝, ďż˝n „Orizont“ si „Revista literarďż˝“ ďż˝n 1947. Fiinta sociabilďż˝, ďż˝n care boala nu a creat complexe de mizantropie, Max a simtit nevoia sďż˝ comunice cu oamenii. ďż˝n singurďż˝tatea camerei sale, astepta cu nerďż˝bdare sďż˝ fie vizitat de prieteni si ďż˝ntretinea o bogatďż˝ corespondentďż˝ cu mai toti cunoscutii din tarďż˝ si strďż˝inďż˝tate. Cďż˝teva luni ďż˝nainte de moarte, Max Blecher este adus la un ultim consult medical ďż˝n Bucuresti. Felix Aderca, mergďż˝nd sďż˝-l vadďż˝ a gďż˝sit „fantoma crispatďż˝ si deterioratďż˝ a unui adolescent zvelt si frďż˝nt“. Un alt vizitator, Mihail Sebastian, nu a uitat „ochii mari, putin sticlosi, dilatati de o lungďż˝ insomnie.... vocea surdďż˝, foarte rar aburitďż˝ de lacrimi neplďż˝nse“. Reďż˝ntors la Roman, Max Blecher moare, la 31 mai 1938, ďż˝nainte de a ďż˝mplini 29 de ani.