O viat� �n slujba vietii
Aneta Iosub lucreaz� de 36 de ani la Serviciul Judetean de Ambulant� • aceasta nu a primit �n acest timp nici m�car o reclamatie sii este salutat� pe strad� de pacientii ei • a mosit de-a lungul carierei zeci de copii si a salvat sute de oameni • o experient� crunt� a fost la un accident feroviar • „I-am pansat bonturile, l-am urcat �n ambulant�, dar problema era c� trebuia s�-i lu�m si picioarele iar eu a trebuit s� fac asta“, a afirmat Aneta Iosub • „Am v�zut si bune si rele, si vesele si tragice dar cred c� exact asa este viata“, a mai spus cadrul medical care �n cur�nd va iesi la pensie • Angajatii Ambulantei s�nt, nu de putine ori, tinta jignirilor sau a frust�rilor celor care-i solicit� pentru ei sau pentru cineva care are o problem� de s�n�tate mai mult sau mai putin urgent�. Si mai s�nt si �njur�turi strecurate printre dinti sau chiar �n gura mare de la cei care au mereu ceva de reprosat, c� dac� era dup� ei altfel trebuia procedat, c� ei s�nt experti �n probleme de s�n�tate si pot face chiar operatii pe creier desi au calificare �n t�mpl�rie sau l�c�tuserie. Si totusi, atunci c�nd cineva drag are o grav� problem� de s�n�tate, oamenii asteapt� Salvarea cu sufletul la gur� si �i privesc pe asistenti ca pe Dumnezeu. Dup� ce trece criza, uit� c� si-au pus sufletul si viata �n m�na lor si revin la vechiul obicei - datul cu p�rerea si critica. Din p�cate, oamenii uit� c� nici ei nu s�nt perfecti la locul de munc�, gresesc, �nt�rzie sau g�sesc scuze penibile �n fata sefilor. Din fericire, din greselile noastre, ale tuturor, nu moare nimeni, �n schimb, din erorile celor de la Ambulant� se poate muri. De aceea, angajatii Serviciului de Ambulant� Neamt �ncearc� s� nu le moar� nimeni �n brate. Niciodat�.
„Am crescut odat� cu Salvarea“
Aneta Iosub are 57 de ani si de 36 de ani lucreaz� la Serviciul de Ambulant� Neamt, fiind cel mai vechi angajat. Este o femeie care nu-si arat� v�rsta, tonic�, optimist� si multumit� pe deplin at�t de viata ei profesional� c�t si de cea personal�. Are un sot �nteleg�tor, coleg cu ea dealtfel, si doi copii minunati. Ingineri de profesie. �n cei 36 de ani de slujb� nu a primit nici m�car o reclamatie de la pacienti si nici o sanctiune de la sefi. Ascult�ndu-i povestea, stai si te minunezi cum a putut acest om s�-si p�streze senin�tatea ochilor si z�mbetul �n conditiile �n care, zi de zi la serviciu, a fost martora unor scene terifiante. „S�nt dintr-un s�tuc de pe l�ng� T�rgu Neamt si am vrut �ntotdeauna s� fiu asistent�. Am f�cut Scoala de Surori Medicale de la Roman. Am fost sef� de promotie si am putut s�-mi aleg postul. Pentru c� singurul post �n oras era atunci la Salvarea din Piatra Neamt l-am ales pe acesta cu g�ndul ca ulterior s� m� transfer �n spital. N-am f�cut acest lucru iar apoi nici nu m-a mai interesat, pentru c� ceea ce f�ceam �mi pl�cea foarte tare. Tin minte c� atunci c�nd am ajuns la noul loc de munc�, la 1 august 1963, statia abia fusese dat� �n folosint�. Am primit o trus� medical� mic�, alb�, cu o cruce rosie pe ea, ca de p�pusi. �n trus� aveam un tensiometru, un termometru si c�teva pansamente. At�t. Lucram pe niste masini vechi, Warshawa si niste TV-uri hodorogite. Conditiile erau vitrege, nu aveam aparatur�, nu aveam mai nimic dar, cu toate acestea, veneam cu drag la serviciu. Abia asteptam s� vin� o nou� zi de munc� pentru c� eram toti angajatii ca �ntr-o mare familie. Era o atmosfer� pl�cut� si aveam satisfactii profesionale uriase. Si totusi atunci lumea era mai bun�, mai putin gr�bit� si agitat�. Acum, toti ne �njur�, ne jignesc, ne vorbesc ur�t. De multe ori apel�m la ajutorul politiei ca s� putem intra �n anumite zone iar asta nu se �nt�mpla acum 10-20 de ani“, a spus z�mbind cu nostalgie dup� vremurile de �nceput ale carierei sale Aneta Iosub. Si totusi, cei 36 de ani au fost un cumul de �nt�mpl�ri, unele dintre ele amuzante iar altele, cele mai multe, dramatice. Aneta Iosub a �nv�tat s� ia lucrurile asa cum s�nt, s� �si �n�spreasc� sufletul pentru a putea merge mai departe dar n-a uitat s�-si p�streze z�mbetul chiar si �n cele mai grave situatii, pentru a nu descuraja bolnavii.
Nu-i da omului c�t poate duce
Cam acestea ar fi cuvintele care au marcat cariera �ndelungat� a Anetei Iosub. Una dintre cele mai ur�te amintiri ale sale este de la un accident de tren. „C�nd am ajuns acolo, noaptea, am g�sit un b�rbat care avea ambele picioare sectionate sub solduri si era un lac de s�nge pe l�ng� el. M-am �mb�rb�tat singur�, i-am pansat bonturile, l-am urcat �n ambulant� si trebuia s� plec�m. Problema era c� trebuia s�-i lu�m si picioarele iar eu a trebuit s� fac asta. Atunci am simtit c� nu mai pot si c� lesin dar apoi mi-am revenit si am ridicat picioarele. Mi s-au p�rut extrem de grele, dar le-am urcat cu chiu cu vai �n masin�. �n acel moment mi-am zis c� dac� am f�cut asta, atunci pot face orice �n viat�“, a spus Aneta Iosub, �nfiorat� si acum si amintirea acelei nopti de cosmar. �n afara acestor �nt�mpl�ri nefericite, inimoasa asistent� �si aminteste cu pl�cere si emotie si de zecile de copii pe care i-a mosit �n cele mai inedite locuri. „Cele mai mari emotii le-am avut �ntotdeauna la nasteri. Mi se pare asa o mare r�spundere s� tii �n m�inile tale dou� suflete: al mamei si al copilului. Tremuram de emotie p�n� c�nd respira copilul apoi p�n� �l auzeam pl�ng�nd si, �n final p�n� ajungeam la spital. Una dintre cele mai grele situatii �n care am fost a plecat tot de la o nastere. �n urm� cu vreo 5-6 ani am primit un apel de urgent� prin care eram chemati la Chilia, B�rg�uani, pentru o nastere. Era noapte, iarn�, z�pezi c�t gardul si un viscol de nu vedeai la doi pasi. Cu mare greutate am ajuns la marginea satului Chilia si de acolo n-am mai putut �nainta, eram cu o Dacie break. Sotul gravidei o adusese cu sania p�n� la marginea satului de unde am preluat-o. Dup� nici m�car cinci kilometri, femeia era gat� s� nasc�. Pentru c� �n masin� era aproape imposibil de mosit am b�tut la prima poart� �nt�lnit� �n cale si am rugat proprietarul s� ne primeasc� �n cas�. Omul ne-a dus �ntr-o magazie ne�nc�lzit� si f�r� curent electriic iar patul era plin de ciuc�l�i. Am pus paltonul femeii sub ea si apoi la lumina unui bec cu prelungitor am adus pe lume copilul. Era un b�ietel frumos si s�n�tos pe care n-am s�-l uit niciodat�. Asa emotii ca atunci n-am mai avut niciodat� desi am mai mosit copii pe viscol si la lumina lanternelor sau lum�n�rilor“, a mai ad�ugat cea mai veche asistent� a Ambulantei Neamt.
„N-as schimba nimic �n viata mea“
Povestile asistentei Aneta Iosub s�nt multe, unele savuroase altele tragice. Cu toate acestea, femeia sustine c� nu ar schimba nimic �n viata ei iar dac� ar lua-o de la cap�t ar face acelasi lucru. „Am avut o viat� foarte frumoas�, �n care am �nt�lnit din plin respectul, solidaritatea, prietenia dar si aprecierea sefilor si a colegilor. Am v�zut si bune si rele, si vesele si tragice dar cred c� exact asa este viata. Acum nu-mi doresc dec�t s� m� bucur de r�splata pentru o viat� de munc�, adic� de pensie si s�-mi aloc timpul si g�ndurile familiei mele, copiilor si poate, nepotilor ce vor veni. �n prag de pensie s�nt fericit� c�nd v�d c� ne-au luat locul foarte multi tineri care s�nt foarte buni profesional, s�nt inimosi si pasionati. Vor avea o viat� grea, asta-i cert, cu mult� uzur� psihic� si fizic� dar pot spune cu m�na pe inim� c� merit�. Nici o alt� profesie cred c� nu-ti aduce aceeasi multumire ca atunci c�nd vezi c� ai ajutat la nasterea unui copil sau ai smuls din bratele mortii un suflet drag cuiva“, a �ncheiat cu un z�mbet pentru ceea ce va fi si cu o lacrim� de desp�rtire pentru ce-a fost, Aneta Iosub.
|