Gest de suflet dup� articolul „Viat� �n �ntuneric“
Reactii la articolele Monitorul
o pietreanc� cu suflet mare aflat� �n Italia a donat 200 de euro pentru o femeie oarb� din P�ng�rati • gestul a fost determinat de un articol citit �n Monitorul de Neamt, �n care relatam c�te ceva din viata femeii care-si creste singur� fiica de 14 ani • „Banii ne s�nt mai mult dec�t de folos. Vroiam ca �n aceasta var� s� renov�m garsoniera �n care locuim si s� schimb�m usa de la intrare. Ne �ntrebam de unde s� facem rost de bani pentru c� din pensia mea de 7 milioane si alocatia fetitei, este greu s� pui un ban deoparte. Nici nu v� imaginati c�t de bine ne-au prins banii si c�t de recunosc�tori s�ntem acelei doamne care ne-a ajutat“, a afirmat Gabriela Andronic • aceasta nu a mai v�zut chipul fiicei de c�nd avea un an si jum�tate • Gesturile caritabile s�nt tot mai rare �n vremurile acestea str�b�tute si bulversate de criza economic�. Si totusi exist�, si culmea este c� de cele mai multe ori, vin de la oameni modesti care nu au averi ci doar un suflet mare si compasiune pentru cei n�p�stuiti de soart�. S�nt oameni foarte bogati sufleteste care nu pot trece nep�s�tori pe l�ng� durerile semenilor si �ntind o m�n� de ajutor celor �n suferint�. Asa este si cazul Corneliei Ancuta, o rom�nc� aflat� de mai multi ani �n Italia, �n orasul La Speza, care a fost impresionat� de drama unei femei si a fiicei sale prezentat� �n cotidianul Monitorul de Neamt �n mai 2008 si care a tinut s�-i ofere un mic ajutor. �n urm� cu un an, �n ziarul nostru a fost prezentat pe larg, �ntr-un articol intitulat „Viat� �n �ntuneric“, cazul Gabrielei Andronic, de 36 de ani, din P�ng�rati, care este oarb� de mai bine de 12 ani dar care �si tr�ieste viata cu mult� demnitate, f�r� s� cerseasc� mila si compasiunea nim�nui, �n pofida greut�tilor de zi cu zi. Cornelia Ancuta, rom�nca plecat� de multi ani �n Peninsul� a citit povestea acesteia pe internet si, �mpreun� cu un grup de conationali au decis s�-i �ntind� o m�n� de ajutor nemtencei, din putinul lor. Au luat leg�tura cu redactia Monitorului de Neamt iar apoi au trimis suma de 200 de euro. Marti, 23 iunie, banii au ajuns la destinatara gestului caritabil. Gabriela Andronic, care fusese anuntat� telefonic de vizita reporterilor de la Monitorul, astepta emotionat� si impresionat� de faptul c� mai exist� si oameni generosi care nu au r�mas insensibili la drama ei. „M-ati l�sat f�r� grai. S�nt cu adev�rat impresionat� de gestul acestei doamne. S�nt fericit� c� �n lumea asta mai exist� persoane care fac gesturi crestinesti si care se mai g�ndesc si la altii desi nici ei nu s�nt prea bogati. Banii acestia ne s�nt mai mult dec�t de folos. Chiar voiam ca �n aceast� var� s� renov�m garsoniera �n care locuim si s� schimb�m usa de la intrare care este destul de veche. Ne �ntrebam de unde s� facem rost de bani pentru c� din pensia mea de 7 milioane si alocatia fetitei, este greu s� pui un ban deoparte. Asa c� nici nu v� imaginati c�t de bine ne-au prins banii acestia si c�t de recunosc�tori s�ntem acelei doamne care ne-a ajutat. �i dorim din tot sufletul numai bine si s� aib� o viat� plin� de bucurii si fericire“a spus impresionat� Gabriela Andronic.
„Fata mea este lumina ochilor mei“
Aceasta locuieste singur� doar cu fiica ei, Ioana, �n v�rst� de 14 ani. Adolescenta a fost si ea fericit� pentru primirea acestui dar surprinz�tor, dar, ca un copil obisnuit prea de timpuriu cu greut�tile, a spus c� nu-si doreste nimic pentru ea din acesti bani ci doar s-o ajute pe mama sa s� fac� cur�tenie �n micuta lor locuint�. Mai mult, Ioana a tinut s�-i scrie c�teva cuvinte �n numele mamei ei Corneliei Ancuta, cea care a avut generozitatea de a le trimite cei 200 de euro. Fiecare p�rinte spune m�car o dat� �n viat� aceste cuvinte atunci c�nd se refer� la copiii s�i, dar f�r� s� dea prea mare important� vorbelor. Zicala �ns� este mai adev�rat� ca niciodat� �n cazul unei mame complet nev�z�toare care, de mai bine de 12 ani doar �si imagineaz� cum arat� fiica si care este total dependent� de copilul s�u atunci c�nd p�r�seste siguranta locuintei sale. Cea care tr�ieste aceast� dram� cu demnitate, f�r� s� se pl�ng�, ori s� doreasc� s� atrag� compasiunea celor din jur. Gabriela Andronic �si duce existenta �mpreun� cu fiica ei �ntr-o garsonier� dintr-un bloc, fost c�min de nefamilisti din satul Stejaru, comuna P�ng�rati. De 8 ani, aceasta este si mam� si tat� �n cas�, si femeie si b�rbat, �ntruc�t a divortat de cel care i-a fost sot si �mpreun� cu care a conceput-o pe Ioana. �ntre mam� si fiic� exist� o relatie special�, fiecare dintre ele fiind principalul sprijin al celeilalte. De altfel, s�nt mai tot timpul �mpreun�, cu exceptia orelor �n care Ioana este la scoal�. Gabriela si-a putut duce handicapul cu z�mbetul pe buze si datorit� fiicei sale pe care o iubeste din tot sufletul si pe care �ncearc� s-o protejeze de tot ceea ce este r�u. Fata a fost un copil boln�vicios fiind suspectat� la un moment dat de epilepsie iar acum sufer� de un astm bronsic care �i declanseaz� crize de tuse epuizante si o respiratie �ngreunat� de cel mai mic efort. Cu toate acestea, mam� si fiic� s�nt multumite una cu alta si �mp�cate cu soarta.
Destin pecetluit
Gabriela Andronic, originar� din satul Turturesti, comuna Girov, s-a n�scut cu defect de vedere, mostenind boala de la unul dintre p�rinti. Curios este c� dintre cei patru copii, ea si �nc� un frate s-au n�scut cu o boal� sever� a ochilor. Primele cinci clase le-a f�cut la scoala din sat, dup� care, restul p�n� la finalizarea gimnaziului, le-a urmat la Scoala Special� de Nev�z�tori din T�rgu Frumos. Cum �n judet nu exist� institutii de �nv�t�m�nt pentru persoane cu deficiente ale v�zului, Gabriela a mers apoi la Arad, la o scoal� profesional� specializat� �n celuloz� si h�rtie. Din p�cate, problemele ei de vedere s-au agravat, iar g�sirea unui loc de munc�, �n Neamt, a devenit un lucru imposibil. Astfel, �n 1991, ea a fost pensionat� pe caz de boal�. Desi banii erau putini, t�n�ra se multumea c� avea cas� si mas� la p�rinti si muncea pe l�ng� gospod�ria acestora. Asa l-a cunoscut pe cel care �n 1994 i-a devenit sot. Un an mai t�rziu, pe 9 februarie, a adus-o pe lume pe Ioana. „La vremea aceea �nc� z�ream. Am fost la doctor, la Bucuresti, unde mi s-a spus c� din cauza tensiunii intraoculare trebuie s� m� operez. Am f�cut sapte operatii la ochiul st�ng si patru la dreptul, dar f�r� rezultat... La dou� luni de la operatie nu am mai v�zut nimic... Asta s-a �nt�mplat c�nd avea Ioana un an si jum�tate... De atunci, eu nu am mai v�zut cum arat� fata mea... �mi spune ea, �mi imaginez, �mi spun alte persoane...“, rosteste femeia cu nodul de lacrimi �n g�t, str�duindu-se din r�sputeri s� treac� neobservat. Ioana �i este de foarte ajutor mamei la treburile gospod�resti, mai ales de vreo doi-trei ani �ncoace. �nv�tat� si secondat� de c�tre mama sa, adolescenta deretic� prin cas�, aspir�, m�tur�, spal� de m�n� ceea ce nu �ncape sau nu se poate da la masina automat�, mochetele din camer�, ori presurile de pe hol. Ioana face si m�ncare. Chiar maionez� pentru salata boeuf. Ea �si doreste o combin� frigorific�, dar nu are bani ca s� o cumpere. Nu si-o poate permite nici m�car �n rate. Pentru c� venitul s�u este mult prea mic. „A dori este omeneste, dar nu tot ce vrem se si poate. Am �nv�tat s� ne multumim cu putin si s� aducem slav� lui Dumnezeu pentru c�t avem. Nu lucrurile materiale conteaz�, ci s�n�tatea. Asta cer mereu de la Tat�l ceresc c�nd m� rog si asta �i spun si Ioanei. O mai �nv�t s� aib� mil� de oameni si s� nu fie r�ut�cioas�, s� nu r�neasc� pe nimeni, nici cu vreun gest, nici cu vorba. Adic� s� aib� bun simt si suflet. Pentru c� eu cred c� infirm nu este cel care are un defect fizic, ci acela f�r� suflet“, �si exprim� g�ndurile Gabriela Andronic. Aceasta este doar o parte a povestii unei supravietuitoare prezentat� de Monitorul de Neamt anul trecut si care a impresionat profund.
|