Alina Azario fat� �n fat� cu... Mozart
• concertul sustinut de pianista Alina Azario, originar� din Piatra Neamt si care locuieste acum la Hamburg, a constituit o veritabil� revelatie pentru cei prezenti • G�zduit de sala „Ateneu“ a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bac�u, concertul sustinut nu demult de pianista Alina Azario, originar� din Piatra Neamt si care locuieste acum la Hamburg, a constituit o veritabil� revelatie pentru cei care s-au �nvrednicit a fi prezenti la �ntruchiparea sonor� a unei creatii mozartiene de mare expresivitate.
Al�turi de Concertul �n re minor, KV466, cel conceput �n tonalitatea do minor, KV 491, constituie un moment aparte �n seria celor 27 de concerte pentru pian si orchestr� z�mislite de geniul mozartian. Si dac� primul este legat de debutul concertistic vienez al titanului de la Bonn, cel de-al doilea a fost cel pe care Beethoven l-a pretuit cel mai mult si ale c�rui reverberatii pot fi reg�site �n cel de al treilea concert pentru pian beethovenian. Este interesant de remarcat faptul c� lucrarea a fost scris� �n anul 1786, c�nd Mozart avea 30 de ani si, lucru tulbur�tor, se afla doar la cinci ani �naintea marii treceri �n eternitate. Si tot interesant este faptul c� �n acelasi an terminase opera „Nunta lui Figaro“, unde lirismul se �mbina cu satira si verva spumoas�, cu spiritul jovial si ticurile aristocratice. De unde, atunci, dramatismul expresiei si gravitatea ideilor din Concertul �n do minor care, practic, anticipeaz� culminatia dramatic� a Requiem-ului? Este o peroratie existential�, o restructurare a unor tr�iri profunde si tulbur�toare �ntruchipate sonor prin fraze dureros �ncordate �ntr-o alc�tuire orchestral� ce anticipeaz� �n mare m�sur� at�t elanul surescitat c�t si angoasa deprimant� a romantismului. Dep�sind spiritul concertant consacrat al secolului al VIII-lea si deschiz�nd c�ile expresiei subiective, ce vor fi ad�ncite de Beethoven, mai ales �n ultima sa perioad� de creatie, Concertul �n do minor, al�turi de cel �n re minor, consacr� o nou� estetic� muzical� �ntemeiat� pe dimensiunile unei noi atitudini a creatorului. Maturitatea precoce mozartian� se dezv�luie plenar �n coloritul bogat si nuantat al orchestratiei, �n precizia si coerenta temelor si, mai ales, �n arhitectura structural� extrem de rafinat� a combinatiilor grupurilor instrumentale. Pentru c�, din acest punct de vedere, Concertul �n do minor are o particularitate aparte inspirat� de structura concertelor grossi unde un grup instrumental denumit concertino se detaseaz� din masa orchestrei si ofer� propriul plan expresiv. Instrumentul solist devine �n acest caz un membru al trio-ului. Din aceast� pricin�, dificultatea coordon�rii �ntregului ansamblu devine mult mai pronuntat�, pun�nd oarece probleme at�t dirijorului c�t si solistului.
Pianista Alina Azario, �ndelung scolit� �n stiluri eclectice si diferite ca expresie, se pare c� a g�sit abordarea ideal� a materialului expresiv mozartian, f�r� a face caz de intrinseca spectaculozitate a lucr�rii. Efortul interpretativ este disimulat de o tehnic� instrumental� complex� si bine �nsusit� care o face s� abordeze cu precizie si f�r� ostentatie partitura. Expunerile se dovedesc a fi fluente, coerente si rezolvate f�r� cusur. Bagajul tehnic bine asimilat este subordonat si construit pe datele unui temperament vivace, dinamic si �ntr-o oarecare m�sur� coleric, dar structurat cu rigoare gratie unei educatii muzicale �ngrijite si complexe. Un tuseu cu remarcabile aptitudini dinamice diferentiaz� elocvent planurile sonore �n cadrul unor limite percepute cu mult bun simt �n spiritul cel mai caracteristic creatiei mozartiene. At�t expresia tumultoas� c�t si cea lric� se �ncadreaz� perfect �n teritoriul sonor propus de stilul inconfundabil al muzicianului din Salzburg. Acest lucru se observ� cu usurint� at�t �n ritmurile �ncordate ale primei p�rti c�t si �n melodica expresiv� a Larghetto-ului dar, mai ales, �n perpetua transfigurare �nl�ntuit� a variatiunilor din partea a treia. Tentat� uneori s� devin� locomotiva ansamblului, pianista se dovedeste constient� de necesitatea integrit�tii discursului si reuseste s� ajung� la un „modus vivendi“ optim cu orchestra, prelu�nd cu inteligent� replicile ansamblului si, mai ales, pe cele ale compartimentului instrumentelor de suflat. Gratie acestei intuitive inspiratii, spiritul partiturii este asigurat, relief�nd, �n acelasi timp, elocvent, plasticitatea interventiilor si, implicit, a �ntregului. F�r� a exacerba sau a exagera caracterul dramatic, Alina Azario reuseste s� imprime discursului melodic o fermitate robust�, dramatic� si, �n acelasi timp, s�-i atribuie datele expresive ale unei sublimate fericiri mature. Probabil, exact �n stilul si starea sufleteasc� pe care o �ncerca �n momentul creatiei, compozitorul. Totodat�, din punct de vedere expresiv, nu putem s� nu remarc�m perfectul echilibru pe care protagonista l-a creat si a reusit s�-l mentin� de-a lungul �ntregii lucr�ri, evit�nd excesele si expresia antagonic� si, �n acest fel, construind un edificiu sonor configurat unitar, coerent si, tocmai din aceast� pricin�, valabil. Mai mult, remarcabila elasticitate a interpret�rii i-a permis s� conlucreze eficient cu ansamblul, de-a lungul unei lucr�ri care, asa cum spuneam, ridic� suficiente probleme din acest punct de vedere.
Orchestra Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bac�u, sub bagheta dirijorului german Dietmar Graef, a reusit s� fac� fat� acestei provoc�ri si s� asigure solistei parteneriatul sonor �n ciuda unei oarecare r�zletiri, pe alocuri, a sonorit�tii si a unor reticente �n abordarea tempoului just, datorate �n parte si lipsei de nerv a sefului de orchestr�.
�n orice caz, demonstratia mozartian� oferit� de pianista Alina Azario este, ne�ndoios, una de mare calitate, particularizat� prin etalarea decent� a tuturor posibilit�tilor de expresie si, nu �n ultimul r�nd, prin mult bun simt �n abordarea unei partituri care, f�r� nici un dubiu, constituie o capodoper� a genului din toate timpurile.
|